Anul 1991 a marcat începutul sfârşitului pentru fosta Republică Federativă Iugoslavia, prin declaraţia de independenţă a Sloveniei, după care, de-a lungul anilor 90, acest conglomerat s-a dezintegrat complet, rezultând şase state şi o republică autoproclamată independentă, recunoscută de 71 dintre cele 192 ţări afiliate la Organizaţia Naţiunilor Unite.  În aceste condiţii, din punctul de vedere al asigurărilor, toate cele şapte entităţi sunt pieţe tinere, fiecare evoluând însă diferit, în strânsă dependenţă şi determinare cu economiile şi politicile naţionale domeniale.



    Procesul de globalizare, iar la nivel european, de armonizare a reglementărilor pieţei de asigurare la cadrul impus de Uniunea Europeană au avut, în particular, implicaţii diferite pentru fiecare stat din Europa. Trecerea timpului a arătat că, în special în ţările fost comuniste, tranziţia prelungită la economia de piaţă a împiedicat o aliniere mai rapidă la cerinţele comunitare, cu toate că scopul era unul comun ambelor părţi: de integrare în Uniunea Europeană.
Pentru fiecare dintre fostele republici iugoslave schimbările majore prin crearea de noi reglementări legale, precum şi stimularea unor pieţe de asigurare concurenţiale, înlocuind monopolul anterior au avut rezultate diferite. Nu în ultimul rând, mediul politic şi crizele datorate conflictelor armate au influenţat durata proceselor de reformare a economiilor, şi implicit a pieţelor de asigurare.
    Un exemplu pozitiv îl constituie Slovenia, fiind singurul stat din Balcanii de Vest care este deja membru al Uniunii Europene, pe fondul unui climat economic şi politic favorabil. Slovenia nu a avut nevoie de mult timp pentru a-şi atinge obiectivele, dezvoltând foarte rapid „piaţa monopol” anterioară într-o piaţă competitivă apropiată din toate punctele de vedere de cele Vest-Europene.
    În Croaţia, piaţa de asigurări se extinde rapid, mai ales pe fondul statutului de „ţară candidată la UE”, această titulatură atrăgând după sine investiţii străine masive în toate sectoarele economiei, iar în particular, pentru sectorul de asigurare implică punerea în aplicare completă a Directivelor UE care permit asigurătorilor străini să activeze pe piaţa naţională.
    În cazul Muntenegrului, adoptarea rapidă a monedei europene ca monedă unică de schimb şi reformele puternice demarate după desprinderea de Serbia au impulsionat, în pofida dimensiunilor, creşterea pieţei de asigurare. În cazul Serbiei şi a Bosniei şi Heţegovina, barierele politice au împiedicat înaintarea reformelor, iar în cazul Macedoniei, dimensiunea redusă a pieţei, raportat la potenţialul care îl oferă, este prea mare.

Slovenia: Singurul stat comunitar
Mulţumită poziţiei geografice, Slovenia s-a confruntat cu cele mai puţine probleme în „procesul de dezintegrare” a fostei Iugoslavii, teritoriul său nefiind teatrul de desfăşurare a unor conflicte armate. Totodată, este singurul stat care este membru al Uniunii Europene, din anul 2004, şi care utilizează, din anul 2007,  euro ca monedă naţională de schimb.
În procesul de tranziţie, la nivelul industriei de asigurări, Slovenia a avut multe dificultăţi de trecut, luând în considerare că, după obţinerea independenţei, pe piaţa slovenă de profil activa o singură societate de asigurare – TRIGLAV; aceasta, de altfel, domină şi în prezent piaţa locală de profil, constituind o reală problemă în ceea ce priveşte naşterea concurenţei la nivel de industrie. 
În anul 1994, Slovenia a adoptat o nouă lege care reglementează piaţa de asigurări, constituind primul pas către „euroizarea” pieţei (standarde pentru calculul rezervelor, a solvabilităţii şi a fondurilor de garantare, contabilitate bazată pe Directive UE). Autoritatea de Supraveghere a fost înfiinţată în anul 1995 şi a întâmpinat şi aceasta numeroase dificultăţi în debutul activităţii, dintre care cea mai importantă pare a fi fost lipsa forţei de muncă specializate, aptă să gestioneze la parametri optimi activitatea pieţei per ansamblu. O hotărâre „interesantă” a fost cea referitoare la elaborarea unui pachet de măsuri apt să protejeze companiile autohtone, prin limitarea activităţii societăţilor de asigurare şi reasigurare cu capital extern, etapă depăşită însă prin respectarea cerinţelor impuse de UE prin Solvency I, care a propulsat şi a încurajat ulterior accederea investitorilor străini în Slovenia şi, implicit, schimbări la nivelul legii asigurărilor.
La jumătatea anului 2010, piaţa slovenă de asigurări a contabilizat un volum total de prime brute subscrise de 1,12 miliarde euro, fiind cea mai mare dintre ţările ex-iugoslave. Rezultatul este cu atât mai „lăudabil” cu cât la nivelul întregii Europe Centrale şi de Est, Slovenia s-a plasat, după acelaşi criteriu, pe a patra poziţie, în urma Poloniei, Cehiei şi Ungariei, cu o cotă de piaţă ce se apropie de 7%. Demn de remarcat este însă indicatorul de densitate a asigurărilor, fiind cel mai ridicat din întregul spaţiu ECE: 560,9 euro a cheltuit în medie un sloven în S1/2010 pentru a se asigura.
Concluzionând, putem afirma că piaţa de asigurări din Slovenia şi-a dovedit, odată cu debutul crizei economice financiare mondiale, stabilitatea şi maturitatea, neînregistrând fluctuaţiile caracteristice pieţelor tinere susţinute în mare măsură de sectorul auto, pe viitor fiind de aşteptat o evoluţie pozitivă a pieţei per ansamblu, care, potrivit analiştilor, nu este nicidecum saturată.

Croaţia: Cu gândul la aderare
    Dorinţa de aderare la Uniunea Europeană a însemnat progrese superioare faţă de cele înregistrate de celelalte state ex-iugoslave, la nivelul pieţei de asigurare, începând de la sistemul de supraveghere. Astfel, la finalul anului 2005, a fost înfiinţată autoritatea de supraveghere – HANFA (Hrvatska Agencija za Nadzor Usluga Finansijskih), organism care, pe lângă piaţa de asigurări, supraveghează şi reglementează ansamblul serviciilor financiare ne-bancare. Ulterior, legislaţia  a fost modificată în concordanţă cu Directivele UE: astfel, odată cu aderarea la Comunitatea Europeană, asigurătorii croaţi vor putea comercializa produse de asigurare în statele comunitare, aşa cum şi asigurătorii din UE vor putea să opereze în Croaţia.
Din punct de vedere economic, turismul este ramura economică de bază din  Croaţia, numărul turiştilor fiind de cca. 10 milioane pe an. Este numărul aproximat al celor care vizitează anual litoralul croat, turismul furnizând a cincea parte din totalul Produsului Intern Brut al ţării. Plecând de la această dată statistică, unii analişti financiari au atras atenţia asupra faptului că economia ţării depinde prea mult de turism, ramură vulnerabilă în faţa evoluţiei economiei mondiale şi a politicilor internaţionale. Cu toate acestea, în pofida crizei, turismul a înregistrat scăderi mai puţin însemnate faţă de alte sectoare ale economiei croate.
 Afectată şi ea de criză, piaţa asigurărilor şi-a dovedit maturitatea şi stabilitatea prin deprecierea redusă a volumului afacerilor la nivelul primului semestru din 2010, în special pe segmentul asigurărilor generale. Analizând topul companiilor care activează pe segmentul de asigurări generale, putem concluziona că este vorba despre o „piaţă monopol”, CROATIA osiguranje generând mai bine de 42% din totalul industriei de profil. De altfel, cele 230 milioane euro prime brute subscrise din asigurări generale au clasat societatea în primele 10 companii la nivelul Europei Centrale si de Est (locul 8).  
În acelaşi timp, trebuie avută în vedere realitatea că, în calitate de destinaţie turistică, Croaţia se bucură de o afluenţă crescută în lunile de vară, existând şanse ca această situaţie să conducă la o creştere a veniturilor din turism şi, implicit, la o evoluţie benefică a economiei în a doua jumătate a anului 2010, autorităţile locale urmând să acorde o atenţie deosebită menţinerii unei rate a şomajului la parametri actuali, la fel ca şi cotele veniturilor populaţiei.

Bosnia şi Herţegovina: Dominată de constrângeri
Bosnia şi Herţegovina şi-a câştigat independenţa în cursul războaielor din anii 1990 şi, în conformitate cu Acordul Dayton, este administrată de un reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU. Este descentralizată şi împărţită din punct de vedere administrativ în două entităţi, Federaţia Bosniei şi Herţegovinei şi Republika Srpska. Federaţia Bosnia şi Herţegovina este la rândul său divizată în zece cantoane. Există, de asemenea, oraşe cu statut administrativ propriu: Sarajevo, Mostar, Tuzla şi Banja Luka. Districtul federal Brčko a fost creat printr-o decizie arbitrală şi reprezintă un teritoriu aflat sub autoritatea Guvernului central.
Din cauza constrângerilor constituţionale, Bosnia şi Herţegovina are un cadru instituţional şi juridic complex raportat la dimensiunile restrânse ale pieţei de asigurare. Astfel, business-ul din asigurări este organizat şi reglementat la nivelul fiecărei dintre cele două entităţi teritoriale subordonate Agenţiei pentru Asigurări, care supraveghează industria la nivel statal. Astfel, Agenţia armonizează legislaţia celor două „pieţe” supravegheate şi este răspunzătoare pentru raportările la nivel de industrie,  reprezentând-o totodată pe aceasta în relaţiile internaţionale. Pe parcursul ultimilor ani, legea de asigurări a fost adaptată la Directivele Uniunii Europene, una dintre cele mai importante modificări reprezentând-o dreptul de a practica şi comercializa poliţe de asigurare pentru companiile de sub autoritatea Federaţiei Bosniei şi Herţegovinei în Republika Srpska şi invers, cu condiţia acordurilor reciproce ale ambelor entităţi de supraveghere, respectiv din cele două autorităţi administrative teritoriale.
Economia şi infrastructura ţării au fost practic „măturate” în timpul conflictelor armate din anii 90, acest lucru reflectându-se şi în „tabloul” pieţei de asigurare.  De altfel, după o perioadă grea, dedicată recuperării pierderilor,  pagube imense fiind înregistrate la nivel naţional,  Bosnia şi Herţegovina a trecut şi continuă să traverseze o perioada de tranziţie, tendinţele de creştere a indicatorilor economici fiind resimţite de populaţie abia în ultimii ani.
În contextul economic şi social expus,  apreciem că, în S1/2010,  piaţa de asigurări din Bosnia şi Herţegovina este una dintre puţinele din spaţiul Europei Centrale şi de Est care au reuşit sa obţină creşteri. Cu un volum total al subscrierilor cifrat la 91,2 milioane euro, piaţa a crescut, în plină perioadă de criză financiară, cu 3,7%. Pe clase de asigurări, poliţele de viaţă au generat 18% din totalul afacerilor asigurătorilor bosniaci, în vreme ce din aria asigurărilor generale, 60% din portofoliul consolidat al pieţei a aparţinut poliţelor auto. De altfel, această dominaţie puternică a asigurărilor auto a provocat cele mai „aprinse discuţii" în anul 2009 pe piaţa de profil naţională, şi anume competiţia creată de practicile considerate neloiale de către companiile bosniace, aplicate de asigurătorii din Republika Srpska autorizaţi sa vândă RCA.  Astfel, potrivit reprezentanţilor Asociaţiei Asigurătorilor din Bosnia şi Herzegovina,  "practicile comerciale, precum preţurile de dumping nefundamentate, pot conduce la prăbuşirea întregului sistem de asigurări".
Per total, piaţa bosniacă de asigurări îşi va continua expansiunea şi are perspective frumoase, fiind de aşteptat ca asigurătorii străini să manifeste un interes crescut faţă de aceasta, în condiţiile unei reglementări adecvate şi a unei supravegheri competente şi continue.  Această afirmaţie este de altfel susţinută în condiţiile interesului manifestat de autorităţile bosniace în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană.

Serbia: Asigurările la un nivel incipient
    Nenumăratele conflicte politice şi armate din anii 90, care au constituit un factor determinant  în crearea unei blocade economice prelungite,  au condus la respingerea Serbiei de către Uniunea Europeană în ceea ce priveşte demararea procesului de integrare. În prezent, statutul Serbiei vis-a-vis de Republica Kosovo constituie un alt impediment important în acest sens.
    Piaţa de asigurări din Serbia a suferit cele mai mari modificări, din punctul de vedere al reglementărilor, în anul 2004, când a fost emisă o nouă lege cu privire la asigurări, concepută în baza Directivelor UE, prin care au fost introduse  noi standarde de solvabilitate, iar Banca Naţională a fost desemnată ca autoritatea de supraveghere a domeniului. Acestei legi i s-a alăturat un nou cadru normativ privind intermedierea în asigurări.
      În scopul de a proteja şi a asigura investitorii, în urma punerii în aplicare a acestor normative, Banca Naţională a revocat licenţele mai multor companii de asigurare care nu îndeplineau criteriile impuse de lege, ceea ce a determinat creşterea transparenţei la nivelul întregii pieţe, dar a lăsat, totodată, ca principală problemă, plata cererilor de despăgubiri survenite ulterior dizolvării respectivelor companii de asigurare.
Primul semestru al anului curent a reprezentat pentru piaţa asigurărilor din Serbia un volum total al primelor brute subscrise de 287 milioane euro, marcându-se astfel, pe fondul crizei globale, o scădere de 5,9%. Pe clase de asigurări, 85,9% din totalul veniturilor asigurătorilor au fost generate de asigurările generale şi 14,1% de poliţele de viaţă. Se remarcă, comparativ cu S1/2009, majorarea ponderii în totalul subscrierilor a asigurărilor de viaţă, de la 13,1% la 14,1%, pe fondul creşterii veniturilor din acest segment cu 1,7% (asigurările generale au scăzut cu 7%).
Alte clase de asigurări care au menţinut constante veniturile asigurătorilor au fost poliţele de tip property (acestea generând 28,6% din totalul pieţei) şi asigurările auto (42,4%), dintre care doar cele de tip RCA au reprezentat 29,3% din totalul vânzărilor asigurătorilor sârbi.
Concentraţia pieţei între primele companii competitoare indică o cotă de piaţă de 67,2% din totalul primelor brute subscrise pentru primele trei companii de profil (DUNAV, DDOR şi DELTA GENERALI), respectiv 93,7% în dreptul primelor zece societăţi din piaţă.
Mai sunt multe aspecte de îndreptat şi de îmbunătăţit pentru a se putea crea o piaţă matură, competitivă, ca segment de bază al sistemului financiar: focusarea jucătorilor din domeniu asupra unei guvernări corporative, îmbunătăţirea procedurilor de management al riscului şi a tehnicilor de evaluare a investiţiilor, creşterea transparenţei în relaţia cu clienţii şi, nu în ultimul rând, sporirea gradului de conştientizare a populaţiei în ceea ce priveşte nevoia de a încheia o asigurare.


Muntenegru: De la gânduri,  la fapte
    Prin declaraţia de independenţă din iunie 2006, ca rezultat al Referendumului din 21 mai 2006, Muntenegru a devenind al 192-lea stat membru al ONU. O ramură „mai specială” a economiei muntenegrene o reprezintă turismul, acesta făcând parte dintr-un amplu proiect de dezvoltare pe termen lung, investiţiile realizate în ultimii ani conducând la obţinerea uneia dintre cele mai mari dinamici din lume. Astfel, în zilele noastre, Muntenegru se află într-un proces continuu de liberalizare, privatizare şi restructurare a sectoarelor economiei, Guvernul de la Podgorica stabilindu-şi drept ţintă, ca finalitate principală, aderarea la Uniunea Europeană şi la NATO.
     Maturitatea în politica economică a fost dovedită de muntenegreni încă din anul 2002, prin adoptarea monedei europene ca monedă naţională. Totodată, Guvernul muntenegrean a conceput un amplu program de dezvoltare, îndreptat în două direcţii, una conducând către creşterea sectorului de turism, cealaltă vizând privatizarea şi atragerea de investitori străini, ţinta finală fiind, printre altele, dezvoltarea infrastructurii, implicit, crearea de noi locuri de muncă.
     Astfel, odată cu separarea faţă de Serbia, din punctul de vedere al pieţei de asigurare progresul nu s-a reflectat imediat în ceea ce priveşte indicatorii de creştere, dar influenţele pozitive date de cadrul legal şi instituţional sunt vizibile, şi sunt în conformitate cu Directivele UE. Printre altele, a fost reglementata supravegherea pieţei de asigurare de către o instituţie independentă, au fost adoptate noi standarde de solvabilitate şi a fost adoptată o nouă lege privind asigurarea obligatorie auto (RCA). Totodată, a fost înfiinţat şi un Birou Naţional al Asigurătorilor.
     Piaţa de asigurări din Muntenegru este, ca volum, cea mai mică din regiunea Europei Centrale şi de Est. De altfel, având în vedere numărul scăzut de locuitori, precum şi dimensiunile reduse ale ţării, piaţa asigurărilor nu se va ridica niciodată la mărimea celor din statele europene cu tradiţie în domeniul economic per ansamblu. În pofida acestor realităţi, indicatorii de piaţă sugerează un spaţiu interesant de dezvoltare pentru companiile de asigurări: o densitate a asigurărilor în S1/2010 de peste 50 euro/capita şi un grad de cuprindere al industriei în PIB ce se apropie în mod constant de 2%.
În primele şase luni ale anului 2010, piaţa locală a asigurărilor a înregistrat subscrieri de 30,23 milioane euro.  Din totalul acesta, o cotă de peste 58% revine liniilor auto (RCA şi CASCO), 11% asigurărilor de tip property, iar 10% din totalul încasărilor, asigurărilor de accidente. Asigurările de viaţă, care deţin o pondere importantă în statele dezvoltate, au o cotă modestă, de 12,7%. O situaţie similară se înregistrează şi pentru asigurările de sănătate şi răspundere civilă, cu ponderi extrem de scăzute, de 1,4% şi, respectiv, 1,86%.
     Piaţa de asigurări din „micuţul stat” Balcanic oglindeşte perfect actuala politică economică pro-europeană. Creşterile importante înregistrate de ramurile economiei prin atragerea de investitori străini nu pot decât să ridice nivelul de trai al populaţiei şi să întărească sectorul financiar, implicit sectorul de asigurări, acesta dovedindu-şi din plin atractivitatea în ultimii ani.

Macedonia: O piaţă în creştere
Independenţa Macedoniei faţă de Iugoslavia a fost stabilită prin referendum în anul 1991, ţara neimplicându-se, mai apoi, în conflictele armate de la începutul anilor '90, din statele componente ale fostei Republici Federative Iugoslavia. Totuşi, pentru a evita conflicte, au fost acceptate câteva schimbări minore în ceea ce privea frontiera de stat şi, chiar şi aşa, în pofida tuturor acestor precauţii, Macedonia a fost destabilizată de Războiul din Kosovo din 1999, când aproximativ 360.000 de albanezi  din Kosovo s-au refugiat pe teritoriul său.
Din punctul de vedere al pieţei de asigurări, responsabilitatea reglementării şi controlului revine nou-înfiinţatei Agenţii pentru Supravegherea Asigurărilor, în condiţiile în care cadrul normativ general al domeniului a fost elaborat în conformitate cu prevederile Directivelor Uniunii Europene în această materie.
Populaţia Republicii Macedonia se cifrează la 2,1 milioane locuitori, iar economia sa a cunoscut, în ultimii ani, un trend ascendent, segmentul de asigurări marcând deopotrivă creşteri importante, în primul semestru al anului în curs evoluţia fiind de 3%, în principal datorită asigurărilor de viaţă, în creştere cu peste 18 procente.
Portofoliul pieţei este dominat de asigurările RCA (45%), iar indicatorul de densitate a asigurărilor a fost de 24 euro/locuitor.
Pe segmentul de asigurări de viaţă activează doar trei companii, toate cu acţionariat străin: GRAWE, CROATIA osiguranje şi QBE. Prima dintre acestea generează mai bine de 56% din totalul pieţei, a doua circa 39%, iar QBE , aproximativ 5%. Pe segmentul de asigurări generale, competitivitatea companiilor este mai mare, primii trei asigurători, din totalul de 11, însumând o cotă de piaţă colectivă ce se apropie 50%.


Kosovo: Cea mai tânără piaţă
Kosovo este o republică fostă iugoslavă cu un statut special, declaraţia de independenţă a statului fiind datată 17 februarie 2008. Ulterior, o serie de state, printre care putem enumera SUA, Turcia, Albania, Austria, Germania, Italia, Franţa, Regatul Unit al Marii Britanii, Australia, Polonia etc.,  au anunţat recunoaşterea independenţei Kosovo, în ciuda protestelor formulate de Rusia şi de alte ţări membre ONU. Până în octombrie 2010, 71 de state membre ale organizaţiei menţionate, 22 din cele 27 membre ale Uniunii Europene, respectiv 24 dintre cele 28 state membre NATO au recunoscut independenţa regiunii Kosovo, aceasta devenind ţară membră a FMI şi a Băncii Mondiale cu numele de Republica Kosovo.
Astfel, din pricina statutului „mai special”, şi legislaţia aferentă pieţei de asigurare este „aparte”, autoritatea de reglementare fiind Banca Centrală (Central Banking Authority of Kosovo). Numărul companiilor de asigurare se ridică în prezent la 14 (DARDANIA, ILLYRIA, KOSOVA E Re, SIGURIA, INSIG TIRANA, SIGAL UNIQA Group Austria, SIGMA Tirana, CROATIA SIGURIMI Pristina, SIGKOS Prishtinë, ELSIG Prishtinë, Shoqata e Sigurimeve IAK, Fondi i Garnacionit GFK, DUKAGJINI LIFE Prishtinë şi CIU), unele dintre acestea având acţionariat albanez, turc, austriac sau croat.
     Primele şase luni ale anului curent au reprezentat, pentru companiile de asigurări care activează în Kosovo, un volum de prime brute subscrise de 34,8 milioane euro, consemnând, raportat la primul semestru din 2009, o evoluţie crescătoare de 5,14%. În pofida faptului că piaţa de asigurări din Kosovo este cea mai tânără din Regiunea Europei Centrale si de Est, aceasta a cunoscut creşteri substanţiale constante in ultimii ani, superioare evoluţiei Produsului Intern Brut.
     Caracteristica de piaţă tânără este susţinută puternic de liniile de asigurare practicate, mai bine de 61% din portofoliul pieţei locale fiind atribuit asigurărilor auto obligatorii. Pentru dezvoltarea liniilor de asigurări facultative, implicit cele de viaţă, piaţa resimte necesitatea îmbunătăţirii si diversificării canalelor de vânzare, precum şi a creşterii investiţiilor la nivelul tuturor sectoarelor economico-financiare.
     Totodată, daunele avizate si plătite de asigurători s-au cifrat la 13,2 milioane euro, în creştere în valoare absolută cu 5,2 milioane euro faţă de S1/2009, în vreme ce indicatorul de densitate al asigurărilor a fost de circa 19,3 euro/locuitor.


Per ansamblu, în acest moment putem vorbi, la nivelul sistemului financiar-economic al statelor componente ale fostei Republici Federative Iugoslavia, de  o evoluţie diferenţiată, determinată de politicile sectoriale specifice, în care domeniul asigurărilor are statut de industrie şi de piaţă tânără, în plin proces de profesionalizare, maturizare şi extindere, paşi pe care îi vor parcurge împreună, pe măsura educării şi conştientizării populaţiei în ceea ce priveşte conceptul de asigurare.