Ce avem şi ce ne lipseşte pentru a avea o agricultură performantă? Poate agricultura să contracareze efectele crizei în România? În ce măsură asigurările reprezintă o soluţie pentru domeniul agricol? Răspunsurile la aceste întrebări trasează direcţiile de parcurs pentru conceperea unor soluţii de risk management adaptate specificului agricol local.

Prima ediţie a Conferinţei Naţionale de Asigurări Agricole s-a născut pornind de la concluziile desprinse în urma ICAR 2008 - Forumul Internaţional de Riscuri Catastrofale -, tematica abordată cu acea ocazie lansând în dezbatere un proiect de anvergură pentru România. Odată creată, această platformă de discuţie a adăugat în balanţă atât realităţile agriculturii, cât şi perspectivele de dezvoltare a sistemului de asigurări agricole şi rolul lor în stimularea investiţiilor în agricultură, în contextul macroeconomic actual şi al modificărilor legislative.

O nouă lege la orizont…

Legea nr. 381/2002, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, va fi îmbunătăţită pentru a acorda o protecţie mai bună riscurilor specifice proprietarilor de terenuri agricole, a declarat Valeriu TABĂRĂ, Preşedinte, Comisia pentru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară şi Servicii Specifice din Camera Deputaţilor.

Am propus deja o formă de modificare a Legii nr. 381/2002, care nu mai corespunde situaţiei actuale din ţara noastră. De asemenea, o documentare în ceea ce priveşte legislaţia din celelalte state europene, în domeniul asigurărilor agricole, este în plină desfăşurare, legile cu grad ridicat de specificitate pe care le analizăm fiind în vigoare în ţări precum Italia, Spania, Franţa sau Germania, a explicat Valeriu TABĂRĂ.

Dorim ca legea pe care o vom elabora să fie una completă, şi nu una realizată pentru un an de zile. Aceasta trebuie să corespundă nevoilor existente pentru un interval mai îndelungat, între 5-10 ani, şi toate părţile implicate să ştie exact ce au de făcut, a completat Deputatul.

Valeriu TABĂRĂ a subliniat faptul că sectorul privat nu poate suporta daunele provocate de catastrofe naturale în agricultură, din cauza răspândirii largi a fenomenelor care depăşesc posibilitatea asigurătorilor de a suporta daunele, de a estima daunalitatea, de a putea ceda în reasigurare riscurile, precum şi din cauza dificultăţilor statului de a institui politici de prevenire a acestor evenimente nefaste.

Lipsa unui mijloc de transfer financiar al unei părţi a riscurilor de producţie agricolă şi a unui mijloc de comercializare a produselor agricole vor afecta, pe scară din ce în ce mai largă, sustenabilitatea producţiei, în special pentru micii fermieri. Reînnoiesc propunerea de a se institui un grup de specialişti, coordonaţi de minister şi de CSA, care să lucreze efectiv la această lege, a precizat Gabriel IONIŢĂ, Senior Agriculture and Irrigation Specialist, ECSSD Banca Mondială.

Revin subvenţiile la prima de asigurare

Reprezentanta Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Elena TATOMIR, a precizat că în cursul acestui an se va relua subvenţionarea primelor pentru asigurările agricole, nivelul acesteia urmând a fi stabilit ulterior prin Hotărâre de Guvern.

Ajutoarele pentru plata primelor de asigurare vor constitui 50% din costul acestora, în cazul în care poliţa prevede acoperirea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale şi a pierderilor cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor, a declarat Elena TATOMIR.

Totodată, ajutoarele acordate pentru pierderile cauzate de fenomenele meteorologice nefavorabile nu vor putea depăşi 80% din reducerea, ca urmare a producerii fenomenului, a venitului rezultat din vânzarea produsului. Totuşi, acestea vor fi reduse cu 50 de procente pentru producătorii agricoli care nu au subscris o poliţă de asigurare. De altfel, Preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor a adăugat că este absolut necesară încheierea de asigurări agricole în condiţiile climatice actuale, însă agricultorii au acces greu la asigurări din cauza lipsei de informare, asigurările fiind accesibile numai societăţilor comerciale şi agenţilor economici performanţi.

Asiguratori vs. Producători agricoli

În anul 2008, asigurările agricole au reprezentat 0,92% din totalul subscrierilor la nivel naţional. În valoare absolută, aceasta înseamnă puţin peste 22 mil. EUR (81,3 mil. RON), ceea ce reprezintă o creştere nominală în monedă europeană cu 8,7 procente, cu mult sub creşterea medie a pieţei româneşti de profil.

Ponderea suprafeţelor agricole asigurate împotriva riscurilor catastrofale precum seceta sau inundaţiile s-a ridicat, în anul 2008, la 15%, nivel insuficient în raport cu amploarea şi frecvenţa acestor fenomene în România în ultimii ani. În acelaşi timp, în jur de 90% din cei asiguraţi sunt producători mari, care deţin peste 100 hectare, a declarat Valeriu TABĂRĂ.

De fapt, conform spuselor Maurei KLASSEK, un orizont de 4-5 ani nu va rezolva problema producătorilor agricoli mici, care reprezintă 90% din total.

Totodată, alte completări necesare la Legea nr. 381/2002 ţin de stabilirea unui nou tip de organizare, asemănătoare celei din alte state europene, în care să fie implicaţi şi reprezentanţi ai mediului ştiinţific. Astfel, ar trebui înfiinţate comisii judeţene şi o comisie naţională, fiecare cu propriile grupuri de experţi, însărcinaţi cu constatarea corectă a daunelor, potrivit Maurei KLASSEK.

ASTRA-UNIQA, cea mai mare companie de asigurări cu capital majoritar românesc, acordă o atenţie deosebită asigurărilor agricole şi micilor producătorilor, însă, ca orice companie privată, nu poate face nimic în absenţa elementelor de profitabilitate sau de subvenţie a primei de asigurare. Asigurările nu pot ajuta la revigorarea agriculturii decât într-o singură direcţie: să ajute producătorii agricoli ca, în momentul în care se produce o daună, să poată primi despăgubiri pentru a-şi relua ciclul de producţie, a declarat Liviu OLTEANU, Director Asigurări Agricole, ASTRA-UNIQA.

Reprezentanţii celor mai importante asociaţii şi sindicate ale producătorilor din domeniul agricol - LAPAR şi AGROSTRAR - au punctat problemele stringente ale sistemului agricol actual şi au susţinut necesitatea încheierii de asigurări în orice activitate agricolă.

Vrem ca agricultura să se dezvolte şi vrem să facem un pas înainte în ceea ce priveşte asigurările, trebuie să facem o lege care să oblige la încheierea de asigurari, susţine Adrian RĂDULESCU, Preşedinte LAPAR.

Totuşi, potrivit Preşedintelui AGROSTAR, Ştefan NICOLAE, sistemul agricol românesc se află într-o situaţie delicată în lipsa unor politici agricole adecvate şi, deşi asigurările constituie o componentă importantă pentru orice agricultor, acestea trebuie să se poată baza pe un sistem agricol normal şi sănătos.

Managementul riscului în dezvoltarea rurală

Incertitudinea privind condiţiile meteorologice, randamentele, preţurile şi politica financiară, politica guvernului în agricultură, piaţa globală şi alţi factori pot genera variaţii foarte mari în veniturile din agricultură. În acest context, diversele tipologii de riscuri în agricultură, dimensiunea lor, măsurile de reducere, dar, mai ales, abordarea adecvată a acestora sunt de natură să revoluţioneze întreaga politică agricolă, potrivit lui Paul CIOBOTARU, un reputat specialist din industria asigurărilor agricole.

Trebuie regândit tot sistemul de asigurări, printr-un parteneriat public-privat, şi există mai multe metode, printre care impunerea, de către minister, a unor tarife minime, fundamentate pe bază de management al riscului, sau preluarea de către societăţi a riscurilor catastrofale, in condiţiile implicării statului prin înfiinţarea unui fond de acoperire a acestor riscuri sau a unei societăţi de reasigurare pentru agricultură, precizează Paul CIOBOTARU.

Final - şi punct de plecare pentru noi discuţii

Pentru o dezvoltare eficientă a mediului rural este esenţial ca industriei asigurărilor să îi revină sarcina protejării fermierilor şi cea a diminuării cheltuielilor din banii publici.

Dezvoltarea de sisteme financiare eficiente, pentru finanţarea activităţii şi pentru protecţia fermierilor, nu numai că ar constitui un excelent stimul pentru extinderea producţiei agricole şi, totodată, pentru creşterea clasei de asigurări agricole, dar ar putea fi şi o măsură de concentrare a producătorilor agricoli mici în structuri asociative, în cadrul cărora să poată beneficia de un sprijin financiar mai consistent. Astfel, se vor crea şi premisele pentru o acoperire mai mare a potenţialului asigurabil din România, insuficient exploatat momentan.