A trecut un an de la plata primelor contribuţii pentru pensiile private obligatorii. 12 luni care au însumat un efort, investiţii, frământări, colaborare, controverse, victorii şi dezamăgiri. Care este bilanţul acestui an? Cu siguranţă, unul pozitiv.

Care este data de naştere a Pilonului II de pensii private? Iată o întrebare la care am putea răspunde în mai multe feluri, fără să greşim prea mult în niciunul. Ar putea fi momentul adoptării Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, în octombrie 2004? De ce n-ar fi atunci cu zece ani mai devreme, ar avea dreptul să întrebe Mihai ŞEITAN, cel care mai bine de un deceniu înainte de acest moment a fost purtătorul de stindard al reformei pensiilor? Să fie oare iunie 2005, data emiterii actului care a fundamentat existenţa Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, organism fără de care punerea în operă a reformei pensiilor n-ar fi fost posibilă? Poate am putea alege 29 martie 2007, dată la care, reuniţi în faţa presei, oficialii acelui moment au anunţat debutul oficial al Pilonului II de pensii administrate privat, prin lansarea operaţiunilor de autorizare a operatorilor din sistem. Sau poate că am putea alege 6 martie 2007, data când a fost autorizat primul operator din piaţa pensiilor private, ALLIANZ-ŢIRIAC Pensii Private. De ce nu, 17 septembrie, momentul lansării campaniei de aderare, o operaţiune unică în România şi probabil cea mai reuşită din regiune?

În fapt, fiecare dintre aceste date este importantă, iar înşiruirea lor n-a urmărit decât să creioneze o imagine a densităţii de evenimente care s-au produs într-un interval foarte scurt, toate marcând etape ale unui proces laborios şi nu de puţine ori încărcat de contradicţii. Adevărata aniversare a Pilonului II cred că trebuie să fie la implinirea unui an de la virarea primelor contribuţii, în 20 mai 2008, pentru că abia atunci se poate spune că piaţa pensiilor private obligatorii a început să funcţioneze efectiv, chiar dacă lunile premergătoare, în care s-a structurat piaţa, au reprezentat o adevarată provocare pentru toate entităţile implicate, afirma Mircea OANCEA, Preşedintele CSSPP. Subcriem acestui punct de vedere, considerând că, din acest moment, piaţa a început să lucreze la întreaga capacitate, iar operatorii să-şi exercite principala competenţă – administrarea investiţiilor realizate în numele participanţilor.

Aşteptări optimiste... dar subestimate

Pilonul II va totaliza, în anul 2008, circa 2.300.000 de membri, cu un volum al activelor în administrare de peste 135 mil. EUR, adică circa 0,14% din Produsul Intern Brut. Estimăm că, în decurs de 3 ani, până în 2011, numărul membrilor va fi cu circa 1 milion mai mare. Aşa suna prima estimare oficială a potenţialului reprezentat de Pilonul II de pensii private, exprimată în martie 2007 de Gheorghe BARBU, pe atunci Ministru al Muncii.

Putem afirma că, în ansamblu, debutul Pilonului II a fost un succes şi am reuşit să ajungem la un punct de echilibru.  Mircea OANCEA Preşedinte, CSSPP

Realitatea a contrazis aceste aşteptări, rezultatele obţinute depăşind de departe cele mai optimiste prognoze. Astfel, la finalul campaniei iniţiale de aderare, sistemul pornea la drum cu peste 4.150.000 de participanţi, cu aproape 80% mai mult decât în estimările iniţiale. Dintre elementele care au determinat această diferenţă pozitivă substanţială, cea mai mare surpriză a venit din partea cetăţenilor de peste 35 de ani, pentru care aderarea nu era obligatorie şi din partea cărora aproape nimeni nu spera o rată de răspunsuri pozitive atât de mare. Aşa se face că parametri de intrare ai sistemului aproape s-au dublat din start. Privind retrospectiv, această victorie s-ar putea să nu fi bucurat în egală măsură toate entităţile implicate, dat fiind că, pentru Bugetul Asigurărilor Sociale, ea a însemnat un deficit aproape dublu faţă de cel asumat iniţial.

Input / output

Care este structura cu care a pornit la drum Pilonul II de pensii private? Pe scurt, celor peste 4 milioane de participanţi li se alăturau 18 companii de administrare, 4 bănci depozitare şi tot atâţia auditori. Numeroşi brokeri de pensii private completau forţa de vânzare, astfel încât piaţa de Pilon II a cunoscut, pentru câteva luni, cea mai puternică forţă de vânzare mobilizată vreodată în România: peste 250.000 de agenţi de marketing.

La un an distanţă, iată cum au evoluat principalii indicatori:

• numărul participanţilor a crescut constant, depăşind 4,7 milioane persoane înregistrate în Registrul Participanţilor, administrat de CNPAS;
• lună de lună, circa 25-27% din conturile participanţilor nu sunt alimentate cu contribuţii, fie ca urmare a schimbării statutului lor profesional, fie ca urmare a indisciplinei financiare a angajatorilor. Ca urmare, la nivelul întregului an, circa 10% din conturi au rămas complet nealimentate, în timp ce restul de 15-17% au primit contribuţii sporadice. Fenomenul este pe cale de a se accentua, ca urmare a efectelor crizei economice;
• contrazicând temerile iniţiale, CNPAS a reuşit să gestioneze evidenţa participanţilor şi colectarea contribuţiilor fără niciun fel de sincope notabile;
• circa 10.000 de participanţi au decis să-şi schimbe administratorul de pensie privată obligatorie, în decursul celor 4 sesiuni de transferuri realizate până acum;
• contribuţia medie lunară a oscilat între 27,6 lei şi un vârf de 35,58 lei (pentru contribuţia aferentă lunii decembrie 2008) – media anuală ridicându-se la aprox. 31,3 lei/lună;
• volumul total al contribuţiilor virate în 12 luni se cifrează la circa 1.275 milioane lei, în timp ce activele nete aflate în administrarea fondurilor de pensii au atins 1.330,7 milioane lei;
• randamentul investiţional mediu al pieţei, de la lansare până în prezent, este 12,8%;
• administratorii au investit în această perioadă cca. 1.122 milioane lei, din care aprox. 937 milioane lei în anul 2008, şi au realizat venituri de aprox. 57 milioane lei;
• în medie, companiile de administrare au făcut cheltuieli totale de circa 68 euro (247 lei) pentru fiecare participant la Pilonul II;
• 4 administratori au părăsit piaţa chiar înainte de momentul primei contribuţii, nereuşind să capteze un număr suficient de clienţi pentru a putea funcţiona cu succes. În viitorul apropiat, numărul companiilor de administrare se va reduce la 12, odată cu finalizarea celor două operaţii de fuziune aflate în curs: fondurile BANCPOST şi INTERAMERICAN vor fuziona sub administrarea EUREKO, iar OMNIFORTE şi BCR Fond de Pensii Administrat Privat vor fuziona sub administrarea BCR Fond de Pensii. De asemenea, deşi încă nu există informaţii oficiale în acest sens, este foarte probabilă fuziunea fondurilor PRIMA PENSIE şi OTP cu alte fonduri de dimensiuni mai mari.

În top

După numărul participanţilor, piaţa este dominată de fondurile administrate de ING şi de ALLIANZ-ŢIRIAC Pensii Private. Astfel, cu 1.571.171 participanţi, fondul ING deţinea, la sfârşitul lunii aprilie 2009, o cotă de piaţă de 33,2%, urmat de AZT Viitorul Tău, cu 1.208.813 participanţi şi o cotă de piaţă de 25,5%. A treia poziţie în top este deţinută de fondul Aripi, administrat de GENERALI Fond de Pensii, cu un număr de 447.047 participanţi şi o cotă de piaţă, după acest criteriu, de 9,4%. Dintre fondurile administrate de o entitate bancară, BCR deţine cea mai bună poziţie, cu 155.926 participanţi şi o cotă de piaţă de 3,3%.

[img2]

[img3]

[img4]

Ierarhia pieţei nu este diferită nici după volumul activelor în administrare. Astfel, fondul ING, cu o cotă de piaţă de aproape 39% după acest criteriu, administrează un volum de circa 518 milioane lei, urmat de AZT Viitorul Tău, cu circa 23,5% (aprox. 313 milioane lei). Fondul Aripi, administrat de GENERALI Fond de Pensii, îşi păstrează locul 3 în top, cu o cotă de piaţă de cca. 8% şi cu un volum al activelor nete de aproape 106 milioane lei. BCR Fond de Pensii rămâne şi în acest top cel mai bun administrator provenit din sistemul bancar, cu o cotă de piaţă de cca. 3,12% şi cu un volum al activelor nete ce depăşeşte uşor 42 milioane lei.

Diferenţele sensibile între cotele de piaţă, judecând după cele două criterii enunţate anterior, provin din ceea ce s-ar putea numi “calitatea” portofoliului, însumând influenţa unor factori cum ar fi: procentul conturilor goale şi valoarea contribuţiei medii înregistrate de fiecare operator în parte. Din acest punct de vedere, fondurile administrate de ING şi AIG au cel mai redus procent de conturi goale (7,5%) şi cea mai ridicată valoare a contribuţiei medii (peste 35,5 lei/participant în martie, faţă de contribuţia medie la nivelul pieţei, care s-a situat, în aceeaşi lună, la nivelul de cca. 32 lei). De altfel, se poate observa că administratorii care provin din rândul companiilor de asigurări de viaţă sau din domeniul bancar par să fi valorificat avantajul de a dispune de o bază stabilă de potenţiali clienţi cu un standard profesional mai ridicat, stabil şi generând venituri mai mari.

În sfârşit, deşi departe de a fi concludent în acest moment, criteriul randa-mentului nu poate fi totuşi ignorat. Din această perspectivă, ING, AIG, ALLIANZŢIRIAC şi AEGON sunt administratorii care au realizat cele mai bune performanţe investiţionale, cu o menţiune suplimentară pentru ING care, cu aproape 4 puncte procentuale în plus faţă de media pieţei, se face remarcat în mod special.

Investitori şi investiţii

O abordare extrem de prudentă a împins fondurile de Pilon II către instrumentele cu venit fix, atitudine favorizată, în contextul crizei financiare declanşate anul trecut, şi de sprijinul legislativ al CSSPP, care a permis administratorilor orientarea către cele mai sigure investiţii, în limite mult mai largi decât cele prevăzute în prospectele fondurilor. Dacă primele efecte ale acestei atitudini s-au concretizat în investiţii masive în titluri de stat, în ultima perioadă atenţia fondurilor se mută tot mai mult către obligaţiunile corporative, instrumente care oferă în acest moment oportunităţi mult mai interesante.

În aprilie 2008, Ministerul Finanţelor anunţa că va dezvolta piaţa de titluri de stat, prin creşterea volumului de emisiuni, extinderea maturităţilor - prin introducerea titlurilor pe 15 ani -, şi chiar posibilitatea emiterii unor serii de titluri indexate cu rata inflaţiei, potrivit strategiei privind managementul datoriei publice guvernamentale în perioada 2008-2010. Mai mult, reprezentanţii instituţiei afirmau că dezvoltarea pieţei titlurilor de stat „ţine cont şi de apariţia pe piaţa financiară românească a celor mai importanţi investitori instituţionali, fondurile de pensii private”. La un an distanţă, titlurile de stat româneşti oferă acum randamente de maxim 11,5% pe piaţa primară, statul emiţând în principal instrumente cu maturităţi de cel mult un an. Despre materializarea intenţiilor anunţate cu 12 luni în urmă nu se poate spune nimic concret. Ca urmare, nu este de mirare că fondurile preferă tot mai mult obligaţiunile corporative. Tendinţa de migrare dinspre titluri de stat către obligaţiunile corporative a început să se manifeste puternic începând cu luna octombrie, de când a izbucnit faza actuală a crizei financiare şi economice. De atunci, randamentele oferite de obligaţiunile corporative au început să le depăşească semnificativ pe cele ale titlurilor de stat emise de Ministerul Finantelor din România, cu atât mai mult cu cât cele mai multe obligaţiuni corporative sunt emise de companii cu rating mult mai bun decât cel al statului român. Astfel, fondurile de pensii au ales să investească într-o ofertă bogată de obligaţiuni corporative, multe emise de bănci cu rating-uri de clasă A, beneficiind chiar de garanţia integrală a unor state europene, toate denominate în lei şi oferind randamente între 12% şi 18% pe an, sau chiar mai mult. Maturităţile acestor instrumente - între 1 şi 5 ani.

Cel mai important este că am reuşit să construim un sistem solid şi credibil, care şi-a testat calităţile încă de pe acum, furnizând - în condiţii de profundă criză financiară - rezultatele cele mai bune din regiune. Mihai ŞEITAN Consilier de Stat

Cât despre ponderea depozitelor bancare, aceasta a scăzut treptat, în timp ce gradul de diversificare a investiţiilor a crescut constant. În premieră în luna martie, fondurile de pensii au intrat mai semnificativ la cumpărare de acţiuni listate, în principal pe Bursa de Valori de la Bucureşti, astfel încât ponderea acestora în portofoliul de plasamente la nivelul pieţei a crescut cu circa jumătate de punct procentual.

Cu bune şi cu rele…

Cele 12 luni care au trecut de la data primului virament al contribuţiilor au fost marcate şi de un număr de evenimente mai puţin faste. De departe, într-un posibil top negativ, conduce „îngheţarea” contribuţiilor la nivelul de 2%. Adoptată de Guvern în încercarea de a atenua dificultăţile cu care se confruntă bugetul asigurărilor de stat, măsura a stârnit reacţii puternice din partea pieţei de pensii private. Operatorii reprezentaţi de APAPR - Asociaţia pentru Pensiile Private din România - au depus eforturi susţinute pentru a convinge Guvernul să renunţe la acest demers. După ce discuţiile purtate cu reprezentanţii Executivului şi ai Legislativului au rămas fără ecou, asociaţia a informat toate entităţile internaţionale potenţial interesate de acest subiect, solicitându-le sprijinul. Întâlniri succesive cu reprezentanţi ai Băncii Mondiale, organismul care a sprijinit direct implementarea sistemului de pensii private în România, ai Fondului Monetar Internaţional, o vastă corespondenţă purtată cu federaţiile profesionale internaţionale – nimic nu a rămas neîncercat. Asociaţiile internaţionale ale operatorilor din pensiile private - EFRP (European Federation for Retirement Provisions) şi FIAP (Federaţia Internaţională a Administratorilor de Fonduri de Pensii) - au susţinut pe plan internaţional demersurile industriei de pensii din România. Cu toate acestea, lucrurile şi-au urmat cursul şi viramentul din martie, aferent lunii de referinţă ianuarie, când prima contribuţie majorată de la 2% la 2,5% ar fi trebuit să intre în contul participanţilor, a adus confirmarea faptului că presiunile bugetare sunt mai puternice decât orice argumente: contribuţiile au rămas la nivelul de 2%.

Totuşi, pledoaria operatorilor n-a rămas fără efect. Recent, Mircea OANCEA, Preşedintele CSSPP, şi Mihai ŞEITAN, Consilier de Stat, au confirmat că respectarea calendarului iniţial de contribuţii la Pilonul II de pensii private este una dintre clauzele de condiţionalitate impuse de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Mondială pentru încheierea acordului financiar cu România. Concret, cerinţa expresă formulată de cele două entităţi este aceea de a creşte contribuţia pentru Pilonul II la minimum 2,5% în 2010, urmând ca revenirea la calendarul iniţial să aibă loc în primul an de creştere economică, astfel încât să fie atins pragul de 6% în 2016.

Pentru participanţi, ca şi pentru operatori, condiţia impusă de FMI şi de Banca Mondială reprezintă o garanţie reală a stabilităţii legislative a sistemului. Totuşi, răul rămâne făcut, banii pierduţi în anii în care contribuţiile vor fi mai mici decât prevederile iniţiale vor fi recuperaţi cu greu, mai ales pentru participanţii care nu mai au înainte o perioadă foarte îndelungată de contribuţie. Din păcate, ei sunt chiar aceia care au aderat voluntar la Pilonul II, dând cel mai puternic semn de încredere în potenţialul administrării private.

O altă “surpriză” neplăcută, care a afectat semnificativ planurile de afaceri ale operatorilor, a fost recenta schimbare a regulilor contabile. Potrivit noilor reglementări, administratorii au trebuit să recunoască întreaga valoare a cheltuielilor de achiziţie în anul fiscal 2008, în loc să procedeze potrivit regulilor întâlnite în practica internaţională, care prevăd o recunoaştere treptată a acestor cheltuieli. Ca urmare, investiţiile masive din debutul sistemului de pensii private s-au concretizat, pentru companiile de administrare a fondurilor de pensii private, în pierderi contabile de circa 880 milioane lei în anul 2008, în locul unei valori aşteptate de circa 165 milioane lei.

Mai puţin vizibile pentru publicul larg, anul a adus şi numeroase ajustări sau completări legislative, care au presupus o intensă activitate din partea autorităţii de reglementare şi control în domeniu, CSSPP. Investiţiile fondurilor de pensii şi cuantificarea rezultatelor acestora, transferurile, calculul rentabilităţii şi reglementările contabile, procedurile de fuziune sunt numai câteva dintre cele mai importante subiecte care s-au găsit pe masa de lucru a Comisiei. Şi, poate mai important din perspectiva viitorului, stabilirea unui mod deschis şi coerent de comunicare şi consultare cu piaţa este o acţiune despre a cărei îndeplinire CSSPP poate raporta cu succes.

Estimări de viitor

Potrivit unei simulări realizate de APAPR, pentru diferite seturi de ipoteze privind volumul contribuţiilor şi nivelul randamentului investiţional, primul an de bilanţ contabil pozitiv, în care veniturile administratorilor ar putea depăşi uşor nivelul cheltuielilor, ar putea fi 2014. Până la acest moment, pierderile cumulate în perioada 2007 - 2013 sunt estimate la circa 1,25 miliarde lei. În aceste condiţii, dacă ipotezele de lucru actuale nu se schimbă, acţionarii companiilor de administrare şi-ar putea recupera integral fondurile investite (break-even) într-un interval de circa 13 ani, adică în 2020. La limita acestui interval, companiile de administrare vor fi plătit deja Statului român impozite de profit în valoare de aproape 300 milioane lei. Până la a vorbi despre break-even şi profituri, rămân încă numeroase aspecte de pus la punct: arhitectura şi funcţionarea fondului de garantare, introducerea sistemului multi-fond, ca o protecţie suplimentară pentru activele acumulate de participanţi, proiectarea sistemului de plată a pensiilor etc.

Nu vă abateţi de la drum …

Însumând bune şi rele, piaţa pensiilor private a dovedit în acest an că sistemul este viabil şi că are potenţialul de a oferi participanţilor o soluţie rezonabilă de finanţare a pensiei. Rezultatele sunt excelente, subliniază Crinu ANDĂNUŢ, Preşedintele asociaţiei profesionale a operatorilor în domeniu, dar să nu uităm că ele au fost obţinute cu multe eforturi, iar aceste eforturi trebuie să continue, pentru a menţine efectele pozitive asupra acestei pieţe.

Tocmai de aceea, reluăm aici îndemnul adresat guvernelor europene de OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică): Nu vă abateţi de la drum, pensiile private rămân o necesitate!