Constatul amiabil şi problemele pe care acesta le ridică sunt din ce în ce mai aproape de a deveni o realitate, odată cu intrarea sa în vigoare, de la 1 iulie 2009. Însă mulţi reprezentanţi ai pieţei asigurărilor consideră că procedura are multe aspecte neclarificate. De altfel, aceştia au şi înaintat către CSA o cerere de amânare a datei de intrare în vigoare, respinsă ulterior de Consiliul Comisiei. Tot ce rămâne de făcut este să aşteptăm…
Proiectul a întârziat aproape doi ani, din cauza unor factori care proveneau atât din interiorul pieţei asigurărilor din România, cât şi din partea forurilor asigurătorilor europeni. Suntem printre ultimele ţări din Uniunea Europeană care au introdus aceasta procedură, a declarat Albin BIRO, Membru în Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în debutul Zilei Asigurărilor Auto din cadrul FIAR – Forumul Internaţional Asigurări - Reasigurări 2009.
Mai mult, solicitarea UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România, privind amânarea datei de începere a aplicării procedurii de constatare amiabilă de accident, a fost respinsă de Consiliul CSA, reunit în şedinţă la 19 mai 2009. Astfel, constatul amiabil se aplică conform termenului prevăzut în Ordinul CSA nr. 21/2008. Demersul societăţilor de a solicita o amânare a fost respins, rămânând ca de la 1 iulie acesta să fie pus în aplicare. Din punctul meu de vedere, consider că niciodată piaţa nu va fi pregătită pentru ca tranziţia să fie făcută gradual. Cu toate acestea, introducerea constatului a fost, oarecum, aşteptată de către toţi conducătorii auto, a continuat Albin BIRO.
Pentru a clarifica procedurile în privinţa soluţionării speţelor, companiile de asigurări au elaborat protocolul de colaborare privind constatarea amiabilă de accident. Acesta prevede criteriile de stabilire a cumulului de elemente şi fapte care vor contribui la soluţionarea dosarelor de daună, regimul probator, precum şi instrucţiunile de aplicare, prezentând o cazuistică completă inspirată din Codul Rutier român şi din practica franceză în domeniu. Această cazuistică prezintă în scris şi prin schiţe toate posibilităţile de coliziune care se pot înregistra în trafic, precum şi modul de stabilire a responsabilităţii civile în respectivul eveniment.
Ca şi concluzie, protocolul este perfectibil, legislaţia care reglementează situaţia constatului amiabil este, de asemenea, perfectibilă. În măsura în care va fi necesar şi în măsura în care se va primi feed-back-ul legat de modul cum funcţionează constatul amiabil, se vor aduce îmbunătăţirile ulterioare. Parafrazând afirmaţia cercetătorilor din programul nuclear Manhattan, afirm că teoretic totul este pus la punct, însă practic nu ştim cum va exploda bomba şi ce se va întâmpla, a precizat Ovidiu CIOBANU, Preşedintele Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii.
Astfel, încadrarea răspunderii este una convenită după acest protocol. Vinovăţia va fi stabilită de angajaÈ›ii companiilor de asigurare, însă va fi interfaţat de personalul care se va specializa treptat, pentru că ne referim la o procedură nouă. Totuşi, cazurile în care pot apărea nemulţumiri din partea clienţilor, în ceea ce priveşte vinovăţia, pot fi frecvente, iar modalitatea de a face recurs împotriva deciziei este, conform condiţiilor actuale, una destul de neclară, necesitând, de asemenea, timp, bani şi multă răbdare.
Constatarea amiabilă de accident înlocuieşte procesul-verbal de contravenţie sau de constatare, ca şi în ţările europene unde este posibilă constatarea accidentului fără ca acesta să fie protocolat de către Poliţie. Vreau să punctez: constarea amiabilă de accident poate coexista foarte bine cu procesul-verbal de la Poliţie. Dacă doi conducători auto sunt implicaţi într-un accident, nimeni nu îi împiedică, sau aşa ar trebui, să meargă la Poliţie să ceară un proces-verbal de contravenţie şi să nu încheie acest constat amiabil. De asemenea, nu va mai exista sancţionarea contravenţională. Penalităţile vor fi altele, din partea companiilor de asigurări. Protocolul şi încadrarea în cazuri, deşi urmează linia contravenţiilor din Codul Rutier român, nu semnifică automat că ceea ce este încadrat în regulamentul rutier ca şi contravenţie este obligatoriu a fi încadrat ca răspundere în partea de protocol. Poţi să fii de acord cu încadrarea sau nu, în acest caz fiind deschisă calea instanţelor judecătoreşti. Nu zic că va fi uşor. Informaţia trebuie să circule foarte bine între companiile de asigurare, a explicat Ovidiu CIOBANU.
Referitor la fraudă, deşi mulţi declară că introducerea constatării amiabile va genera o amplificare a fenomenului, specialiştii nu consideră că valoarea daunelor va creşte, motivând că până acum, la Poliţie, procesul-verbal se emitea pe baza declaraţiilor celor implicaţi în accidentul rutier şi agentul putea constata nemijlocit situaţia din teren. În acest moment, agentul constatator are ca avantaj vizualizarea celor două autovehicule implicate în accident, ceea ce în cadrul constatării amiabile nu va mai fi o regulă, ci o excepţie. Dar, din alt punct de vedere, anume acela al declaraţiilor, faptul că exista un proces-verbal de contravenţie de necontestat, făcea mult mai dificilă posibilitatea asigurătorului să stabilească dacă accidentul nu s-a petrecut în condiţiile constatate prin procesul verbal. Era mult mai dificil de a răsturna în instanţă această prezumţie relativă de legalitate oferită de actul constatator încheiat de organele poliţieneşti.
Cu sau fără bonus-malus?
De asemenea, în repetate rânduri s-a făcut asocierea între constatarea amiabilă şi sistemul bonus-malus, acesta fiind singura măsură de responsabilizare a conducătorilor auto, în condiţiile în care sancţiunile contravenţionale vor dispărea. Încă nu este un sistem complet, pentru că nu există încă principiul de bonus-malus, dar rolul acestuia este unul de diminuare şi nicidecum de eliminare a fraudei. Despre acesta se discută de aproximativ cinci ani, dar consider că există mai multe posibilităţi de a obţine informaţii cu privire la datele accidentelor sau ale altor evenimente, mai ales prin comunicarea dintre companii. Sistemul bonus-malus are menirea de a descuraja frauda de oportunitate, a precizat Albin BIRO.
Eu numesc fraudă de oportunitate evenimentul nedorit în care intervine abilitatea de a schimba declaraÈ›iile, în aşa fel încât ambii conducători să fie mulţumiţi. Cred că de infracţiunile cu intenţie nu vom scăpa odată cu introducerea sistemului bonus-malus, pentru că din ce în ce mai mulţi clienţi se confruntă cu dificultăţi financiare, a continuat Sorin GRECEANU, Directorul General al F.P.V.S.
Fie că este vorba despre asigurările RCA sau CASCO, o bază de date comună ar face posibilă implementarea sistemului bonusmalus şi ar face diferită aplicarea acestuia independent de baza de date CEDAM. Pe de altă parte, pentru introducerea acestuia, este nevoie de un interval de un an pentru a avea o perioadă de referinţă pentru fiecare maşină asigurată.
Cu toate acestea, nu vom scăpa de fraudă prin acest sistem, pentru că nu cred ca adăugarea unei penalizări de 1.000 lei la prima de anul viitor îl va convinge pe clientul respectiv să renunţe la o despăgubire de 30.000 euro, a subliniat Sorin GRECEANU.
O soluţie pentru operaţiunile de subscriere şi urmărire a poliţelor poate fi un sistem informatic performant. Aspectul informatic este destul de important şi influenţează operaţiunile companiilor de asigurare. Toată lumea a făcut un pas către un astfel de serviciu, iar fiecare a fost produsul imaginaţiei şi nevoii fiecărei companii în parte. Baza comună ar trebui să conţină informaţii despre toate maşinile de pe piaţă, iar noi ca şi companie suntem în măsură să oferim informaţii despre acestea în ţările unde sunt comercializate, încă din 1 ianuarie 2000, a menţionat Sorin IACOB, Director General, EUROTAXGlass’s România.
Paşii de urmat în caz de accident
Primii care ar trebui să deţină răspunsul sunt asigurătorii. Paşii care trebuie urmaţi în caz de accident nu sunt foarte bine reglementaţi. Din modul formulării legilor există posibilitatea apelării mereu la Poliţie. Cu toate acestea, în cazul în care cei doi se înţeleg de bunăvoie să încheie un constat amiabil şi depun formularul la asigurător, aceasta din urmă va analiza cazul şi va decide vinovăţia fiecăruia. Problemele apar când cei doi asigurători nu cad de acord, atunci adresându-se unei terţe părţi, care va lua o decizie nesatisfăcătoare. Cred că această procedură ar fi trebuit explicată, fie în norme, fie în protocol, pentru că, în prezent, procesul-verbal întocmit de poliţie este un act de autoritate şi nu poate fi contestat, a declarat Ioan MATEI, Director Juridic B.A.A.R.
Specialiştii semnalează că multe dintre aspectele procedurale legate de încheierea constatului amiabil sunt încă neclarificate şi pot conduce la multe dificultăţi în procesul de stabilire a vinovăţiei şi apoi a despăgubirii. Aş aminti de celebrul formular „Anexa 2”, care s-a decis a fi eliminat din uz. Din cauza acestuia, clientul era plimbat între Poliţie şi asigurător, iar acum consider că vom asista la ceva similar, a subliniat Viorel VASILE, Managing Partner, SAFETY Broker.
Introducerea procedurii va face ca serviciile externalizate de constatare a daunelor să se dezvolte într-un ritm mult mai accelerat. O astfel de entitate externă, neutră, nu îşi permite să greşească, pentru că riscă să îşi piardă clienţii şi să îşi deterioreze imaginea. În ceea ce îi priveşte pe brokeri, cred că este un moment de cotitură, prin creşterea gradului de încredere în serviciile oferite de aceştia. Mai mult, introducerea constatului amiabil, în contextul economic actual, pentru cei care au un compartiment de daune, poate fi o oportunitate să demonstreze că au cunoştinţele tehnice necesare şi că pot stabili vinovăţia în diverse speţe, a declarat Gheorghe AXINTE, Director General, AUDATEX România.
Având în vedere şi criza economică, companiile vor fi împinse către noi măsuri de reducere a daunalităţii, punându-se accent pe fiecare element care poate genera un plus de lichiditate pentru companie. Astfel, implementarea constatului amiabil va genera mai multe dificultăţi, însă această măsură trebuie pusă în practică. A mai rămas să fie puse la punct scenariile şi să fie găsite soluţii pentru acestea, a concluzionat Ioan MATEI.
Daunele nepatrimoniale - un pericol ce devine realitate
Noţiunea de daune morale apare din ce în ce mai des pe piaţă, iar tendinţa este, în mod evident, crescătoare. Motivul este unul simplu: creşterea nivelului de trai, a gradului de informare, precum şi a limitelor de răspundere. Luând în considerare toţi aceşti factori, deciziile de despăgubire se materializează în instanţele judecătoreşti, iar sumele acordare tind să ajungă la maximele posibile.
Prin daune morale înţelegem daunele estetice, prejudiciile fizice, afectarea principiului de hedonism, precum şi daunele psihice. În acest moment nu există o reglementare clară a cuantumului de despăgubiri pe care un judecător poate să le decidă în cazul daunelor nepatrimoniale. De exemplu, un caz din 2005 de despăgubiri nepatrimoniale care a fost pe rol: un accident în care a murit un tânăr de 25 de ani, iar trei persoane au suferit vătămări corporale, dovedite prin certificate medico-legale. S-au cerut despăgubiri din partea soţiei celui decedat şi din partea celor vătămaţi în accident. Practic, cuantumul daunelor acordate a fost cel cerut de victime, a exemplificat Ion MOISE, Managing Director, E-CLAIMS Management.
La nivelul F.P.V.S. am început să constituim o bază de date cu cazurile de daune morale, care conţin 225 de speţe. Acestea sunt împărţite pe categorii: daune pe vătămări corporale, pe deces, pentru părinţi, pentru soţii în viaţă. Nu suntem o instanţă investită să apreciem daunele morale, acest rol revenind tribunalelor. Însă noi considerăm că nu este în interesul pieţei asigurărilor să ne ascundem în spatele instanţelor de judecată, pentru că prevalează interesul victimei, a menţionat Sorin GRECEANU.
În Europa s-au conturat mai multe linii de aplicare a acestor criterii. În multe ţări cuantumul acesta este stabilit în instanţele de judecată. În România este indicată abordarea liniei spaniole şi ar fi important să ţinem seama de această situaţie, deoarece în funcţie de aceste criterii sunt stabilite primele de asigurare, a declarat Ioan MATEI.
Recomand ca soluţie negocierea cu victima. În Germania, încercăm să evităm contactul cu instanţele de judecată, pentru că şi acolo instanţele sunt împotriva companiilor de asigurare, despre care consideră că au destui bani să suporte despăgubirile către victime. Dacă s-a dat o sentinţă într-un caz, se creează un precedent pentru avocaţi, iar aceştia încearcă să îşi reprezinte clientul cât mai bine, a sesizat Alexandrina QUENDLER, QUATRO Consulting.
Cei care cer, în general, reglementarea acestei situaţii vin din partea companiilor de asigurări cu experienţă în străinătate, pentru că s-au aflat în situaÈ›ia de a plăti daune exagerate, şi nu doresc să se confrunte cu aceeaşi situaţie în România. Explozia a apărut după 1989, anterior această practică fiind interzisă. În acest moment, judecătorul este uşor de impresionat vis-a-vis de suferinţa solicitantului, şi are mână liberă în acordarea unei despăgubiri, a subliniat Valentin MANEA, avocat specializat în daune nepatrimoniale.
Astfel, având în vedere că încă nu au fost stabilite criterii de acordare a acestor daune, judecătorii au tendinţa, în marea lor majoritate, să acorde aceste daune în cuantumul cerut de solicitanţi. Aşadar, mulţi dintre specialişti consideră că modelul spaniol în privinţa daunelor nepatrimoniale ar fi ideal pentru piaţa românească. Un astfel de model este legal şi unitar, având caracter obligatoriu, iar ceea ce trebuie stabilit sunt criteriile după care se poate aprecia încadrarea daunelor.
