Se împlinesc 15 ani de când primele state din Europa Centrală şi de Est au introdus sisteme de pensii private, bazate pe economisirea individuală, pe termen lung, administrată privat, de către entităţi specializate. De atunci şi până acum, 11 state din regiune au aplicat reforme similare, după modelul construit şi recomandat de Banca Mondială. Între acestea, reforma din România (2007) este cea mai recentă. Cum s-au dezvoltat aceste sisteme în 15 ani şi ce a învăţat România din bogata experienţă regională, aflaţi din rândurile de mai jos.

La sfârşitul anului 2008, în cele 11 state din regiune (Cehia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, Slovenia, Croaţia, România) funcţionau peste 300 de fonduri de pensii private, care administrau active în valoare totală de 61,5 miliarde euro, în beneficiul a peste 38 de milioane de participanţi (clienţi individuali). Această statistică se referă, cumulat, atât la Pilonul II (pensii private obligatorii), cât şi la Pilonul III (pensii private facultative).

La fondurile de Pilon II din regiunea ECE contribuiau la finele anului trecut 30,45 milioane de participanţi (+6,8% faţă de 2007), banii economisiţi în acest sistem ridicându-se la 50,3 miliarde euro (-7,7% faţă de 2007). După numărul de participanţi, România este a doua piaţă ca mărime din regiune, imediat după Polonia şi în faţa Bulgariei şi Ungariei, datorită mărimii populaţiei. Activele acumulate în sistemul românesc de pensii private obligatorii au însă mult de recuperat faţă de pieţele similare din regiune, fiind vorba până acum doar de un prim an de funcţionare.

În Pilonul III, fondurile de pensii din regiune administrau la sfârşitul lui 2008 active nete de 11,16 miliarde euro (+4,9% faţă de 2007), în beneficiul a 7,66 milioane de participanţi (+7,5% faţă de 2007). România se plasează deja la jumătatea clasamentului regional după numărul de clienţi, depăşind pieţe cu experienţă superioară, dar situându-se încă foarte departe de potenţialul real al sistemului. Cele mai dezvoltate pieţe de pensii facultative din regiune sunt Cehia şi Ungaria.

Pentru viitorul apropiat, deşi influenţa crizei financiare s-a simţit şi pe această piaţă în anul 2008, estimările sunt optimiste. Odată criza depăşită, pieţele de pensii private îşi vor relua creşterea accelerată (determinată de designul sistemului şi sprijinindu-se în primul rând pe Pilonul II) şi ar putea ajunge în anul 2015 la active nete în administrare de 200-250 de miliarde euro şi la circa 50 de milioane de participanţi.

De unde avem de învăţat

De-a lungul timpului, România „a învăţat pensii private” de la statele vecine care au acumulat experienţă în domeniu, după ani de reformă şi după aplicarea mai multor „reţete” pentru a găsi cele mai eficiente formule de economisire.

Polonia a servit ca principal „profesor” pentru Pilonul II românesc. După ce a introdus pensiile obligatorii în 1999, Polonia a devenit cea mai mare piaţă de profil din regiune, constituind un termen de referinţă pentru România datorită similarităţii aspectelor demografice. Fondurile poloneze de pensii s-au dovedit, în cei 10 ani de funcţionare, ca fiind cele mai performante din regiune, reuşind, în pofida unui an 2008 foarte dificil, să aibă performanţe agregate peste nivelul inflaţiei şi peste industria de fonduri mutuale.

În prezent, piaţa poloneză de Pilon II este în curs de liberalizare, datorită acţiunii Comisiei Europene, care solicită eliminarea unor restricţii investiţionale. Anul acesta, Pilonul II polonez începe plata la termen a primelor pensii private, legislaţia fiind însă provizorie şi în curs de perfecţionare.Datorită succesului Pilonului II, Polonia nu a pus accent şi pe Pilonul III, a cărui dezvoltare este precară. Noi promisiuni privind o deducere fiscală consistentă ar putea însă stimula şi această piaţă.

La polul opus faţă de Polonia, Cehia este cea mai dezvoltată piaţă de pensii facultative (Pilonul III) din regiune, care însă nu a introdus până acum un Pilon II, dar care dezbate în acest moment oportunitatea unui asemenea sistem, cu contribuţii iniţiale de 6%. Problema principală a pieţei cehe este nivelul redus al contribuţiilor din sistemul voluntar, de unde şi nevoia suplimentării acestor contribuţii printr-un Pilon II ce ar putea fi lansat în anul 2011 sau ulterior. Alte planuri ale acestei pieţe se leagă de reformarea Pilonului III, în sensul introducerii modelului multifond şi eliminării garanţiei absolute de performanţă (randament anual pozitiv), cerută acum de lege.

La mijloc între Polonia şi Cehia se află Ungaria, care a dezvoltat în egală măsură atât Pilonul II obligatoriu, cât şi pe cel facultativ. Ungaria a „experimentat” în anii 1998-2002 tentaţia unei garanţii excesive (fondurile erau obligate să performeze peste un indice calculat în funcţie de titlurile de stat maghiare), pe care a abandonat-o însă ulterior, după ce aceasta a eşuat în a proteja participanţii sau în a spori randamentele fondurilor. La 1 ianuarie 2009, Ungaria a introdus modelul multifond pentru Pilonul II, având poate cel mai modern design în domeniu. Pilonul III maghiar a intrat deja în faza de plată a pensiilor private, în timp ce Pilonul II mai are de aşteptat până în 2018.

Multifond, investiţii, performanţe

Până acum, 5 state din regiune au aplicat modelul multifond, pentru a proteja participanţii aflaţi aproape de vârsta de pensionare şi pentru a diversifica opţiunile de investiţii, în funcţie de profilul de risc estimat pentru fiecare participant: Statele Baltice, Slovacia şi Ungaria. De asemenea, alte 4 state se pregătesc să adopte această soluţie, printre care şi România.

Detaliile sistemului sunt însă vitale: trebuie găsite cele mai bune soluţii de aderare, transfer şi investiţii pentru participanţi, cu două obiective ce pot fi atinse simultan: o mai bună protecţie a participanţilor, dar şi randamente investiţionale superioare. România trebuie să studieze atent experienţa regională şi internaţională în domeniu şi să aleagă cele mai bune modele în acest sens.

Practica celor 15 ani de pensii private din regiune arată că fondurile de pensii au reuşit, pe perioade medii şi lungi, să obţină performanţe consistente peste nivelul inflaţiei, în pofida crizelor financiare care au afectat între timp pieţele bursiere (şi nu numai) din zonă: criza Dotcom din 2001-2002 şi criza americană Subprime (şi efectele ei) în 2008-2009. Astfel, fondurile de pensii din Cehia, pe un orizont de timp de 14 ani, au depăşit inflaţia cu aproape un procent pe an (rezultate agregate), iar cele din Polonia şi Ungaria (10, respectiv 11 ani) au depăşit inflaţia cu 6,2 procente, respectiv 0,5 procente pe an. De altfel, rezultate similare au obţinut toate pieţele de pensii private din regiune.

Riscul politic bate riscul investiţional

Aproape toate sistemele de pensii private din regiune au fost afectate în ultimul an de factorul politic, care a luat măsuri neinspirate, destabilizând pieţele de pensii private. Fie că a fost vorba de o reducere a contribuţiilor sau a comisioanelor, sau chiar de deschiderea sistemului şi alte măsuri, mecanismul de pensii private a resimţit şocul deciziilor politice ostile, mai mult decât orice potenţial şoc investiţional.

Sub presiunea dezechilibrelor determinate de criza economică, fondurile de pensii au fost văzute de guvernele din zonă ca o bună sursă de fonduri, care poate ajuta cu activele proprii la trecerea crizei. „O pradă uşoară” din punct de vedere politic, în comparaţie cu orice alt tip de sacrificiu financiar cu efecte imediate ce ar putea fi impus populaţiei, fondurile de pensii au devenit din ce în ce mai interesante, pe măsură ce au acumulat tot mai mulţi bani. Problema este însă că, apelând la banii fondurilor de pensii, guvernele subminează de fapt potenţialul acestora de a produce rezultate pe termen lung, creând o nouă generaţie de sacrificiu, distrugând încrederea participanţilor în sistem şi subminându-şi, în fapt, propria capacitate viitoare de a gestiona cu succes problematica pensiilor.

În replică la aceste măsuri politice, instituţiile financiare internaţionale şi-au reafirmat sprijinul pentru sistemele de pensii private din ţările ECE, prin rapoarte, studii, recomandări vizând „cele mai bune practici”, sau chiar prin acţiuni concrete (cazul României, unde FMI, Banca Mondială şi UE au condiţionat/recomandat diferite măsuri de reformare a pensiilor de stat şi de sprijinire a sistemului de pensii private).

Mesajul instituţiilor internaţionale poate fi sintetizat astfel: criza economică nu anulează motivele care au făcut necesare sistemele de pensii private, iar dificultăţile conjuncturale nu trebuie să afecteze construcţia acestora. De asemenea, performanţele fondurilor de pensii trebuie judecate pe perioade lungi de timp, iar suprareglementarea este contraproductivă, întrucât fondurile de pensii au dovedit o bună rezistenţă la efectele crizei. Instituţiile internaţionale recomandă soluţia multifond, pentru a oferi protecţie participanţilor fără a „bloca” performanţa investiÈ›ională. Nu în ultimul rând, informarea publicului rămâne o prioritate!

Material redactat pe baza prezentării „Peisajul pensiilor private în Europa Centrală şi de Est”, susţinută în cadrul Zilei Pensiilor Private de la FIAR 2009 de către Daniela GHEŢU, Director Editorial al Publicaţiilor PRIMM şi Mihai BOBOCEA, Secretar General, APAPR