Introducerea, de la 1 iulie, a constatării amiabile în practica rutieră din România, nu este lipsită de controverse. După cum bine ştiu atât cei ce au lucrat la implementarea sa, cât şi cei care s-au opus procedurii, drumul prin structurile legiuitoare a fost unul lung şi anevoios. Cu toate acestea, momentul implementării a venit…

Pentru prima dată, acesta a fost introdus în legislaţie prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr. 63/2006. În urma controverselor iscate, acesta a fost abrogat prin Legea nr. 6/2007, pentru ca, în anul următor, să fie reintrodus prin O.u.G. nr. 69/2008.

În prezent, deşi constatul amiabil a devenit o realitate, există mai multe voci care critică aplicabilitatea procedurii, invocând că aceasta ar conduce la o amplificare a fraudelor. Aceleaşi motive au condus şi la cererea de amânare a datei de implementare depusă de către UNSAR la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, solicitare care a fost respinsă de Consiliul CSA pe 26 mai 2009.

Totuşi, asigurătorii ar trebui să ţină cont de faptul că, în această formă, au puterea de a soluţiona speţele şi de a stabili vinovăţia prin forţe proprii, fără să mai existe mult controversatul procesverbal întocmit de Poliţie, care nu putea fi contestat decât de către părţile implicate în accident şi nu de către compania de asigurări.

Proces verbal vs. Constatare amiabilă

Pentru a putea utiliza constatarea amiabilă trebuie, în primul rând, să fie îndeplinite condiţiile primordiale: să nu existe vătămări corporale, ambele vehicule să aibă poliţe RCA valabile şi în accident să fie implicate maxim două maşini.

Mai mult decât atât, accidentul nu trebuie să fi avut loc în circumstanţe care ar putea fi încadrate ca infracţiuni (consum de alcool, de droguri, circulaţie fără permis de conducere, cu numere de înmatriculare false, fără inspecţie tehnică periodică valabilă etc.). Dacă toate condiţiile enumerate sunt îndeplinite, şoferii pot încheia constatul amiabil de accident.

Astfel, constatarea amiabilă de accident poate înlocui procesul-verbal de constatare întocmit de Poliţie. Ca şi în ţările europene unde această variantă este practicată, legea nu înlătura posibilitatea de a apela la organele de Poliţie pentru protocolarea accidentului. În concluzie, acesta poate coexista cu procesul-verbal, astfel încât doi şoferi care sunt implicaţi într-un accident auto nu sunt obligaţi să recurgă la constatul amiabil. Pot merge numai la Poliţie, sau pot să încheie doar constatarea amiabilă. Însă aceasta nu le da dreptul asigurătorilor ce vor soluţiona cazul să îi îndrume pe şoferi către Poliţie, ei fiind obligaţi să facă constatarea şi să elibereze documentele de intrare în reparaţie.

Pentru şoferi, utilizarea constatului amiabil prezintă mai multe avantaje. Pe de o parte, aceştia vor scăpa de statul la cozi şi de întreg procesul birocratic pe care îl parcurgeau între Poliţie şi asigurător. La fel de important şi, poate, cu o rezonanţă mai mare în rândurile conducătorilor auto, este faptul că nu vor mai fi aplicate amenzile contravenţionale sau punctele de penalizare. În prima fază, acesta va fi un argument în plus pentru ca aceştia să utilizeze constatul amiabil, pentru că tentaţia de a scăpa de o amendă, de multe ori substanţială, şi de a rămâne cu permisul de conducere va cântări mai mult decât utilizarea unei proceduri noi, pe care nu o vor cunoaşte în detaliu. Sancţiunile, conform legislaţiei în vigoare, vor fi aplicate de companiile de asigurări prin majorarea primelor pentru anul următor. Însă, după cum mulţi dintre cei prezenţi în piaţă ştiu, aceaste majorări de primă sunt rareori aplicate, din cauza faptului că asiguraţii se mută de la o companie la alta.

Chiar şi în acest moment, agentul constatator al Poliţiei are avantajul că poate vizualiza cele două vehicule implicate în accident unul lângă altul şi îşi poate face o imagine mai bună asupra dinamicii accidentului. În condiţiile constatării amiabile însă, aceasta nu va mai fi o regulă, ci o excepţie. Din alt punct de vedere, anume acela al declaraţiilor, faptul că exista un proces-verbal foarte greu de contestat făcea mult mai dificilă posibilitatea asigurătorului să demareze demersurile legale necesare pentru a demonstra că accidentul nu s-a petrecut în condiţiile constatate prin procesul-verbal. De asemenea, chiar dacă clientul era de acord să depună plângere împotriva actului constatator, era mult mai dificil de a răsturna în instanţă această prezumţie relativă de legalitate oferită de procesul- verbal.

Care este rolul protocolului de colaborare dintre companii?

Protocolul de colaborare privind constatarea amiabilă de accident prevede criteriile de stabilire a cumulului de elemente şi fapte care vor contribui la soluţionarea dosarelor de daună, regimul probator, precum şi instrucţiunile de aplicare practică a cazurilor, prezentând o cazuistică completă, inspirată din Codul Rutier Român şi din practica franceză în domeniu. Această cazuistică redă în scris şi prin schiţe toate posibilităţile de coliziune care se pot produce în trafic, precum şi modul de stabilire a responsabilităţii civile pentru respectivul eveniment.

Cu toate aceastea, necunoaşterea procedurii anterior menţionate poate aduce surprize neplăcute celor implicaţi în accident. Pe de o parte, nerespectarea regulilor de completare a formularului poate atrage după sine anularea acestuia. Pe de altă parte, protocolul şi încadrarea în cazuri, deşi urmează linia contravenţiilor din Codul Rutier Român, nu semnifică automat că ceea ce este încadrat în regulamentul rutier ca şi contravenţie, este obligatoriu a fi încadrat ca şi răspundere în Protocol.

Acesta este un document care are ca mecanism de funcţionare principiul bunei credinţe, fiind un instrument folosit pentru soluţionarea mai rapidă a speţelor. Astfel, neînţelegerile vor fi numeroase, iar clienţi care vor completa constatul amiabil se pot regăsi în situaţia de a rămâne nedespăgubiţi. Atât companiile care vor acorda despăgubirea, cât şi clientii pot fi de acord cu încadrarea sau nu. În acest caz, cei care se consideră nedreptăţiţi pot depune plângere la propria companie de asigurări, iar aceasta, la rândul său, va apela la o comisie de mediere specializată pentru soluţionarea cazului. Dacă nici această din urmă metodă nu va da un răspuns mulţumitor, rămâne deschisă calea instanţei judecătoreşti.

Ca şi concluzie, protocolul este perfectibil, legislaţia care reglementează situaţia constatului amiabil fiind la rândul său perfectibilă.

Frauda - principala temere a asigurătorilor

Nivelul fraudării în segmentul auto nu este cunoscut cu exactitate de asigurători, dar aceştia susţin că efectele se simt la nivelul rezultatelor. Nu pot să mă pronunţ asupra unei cifre, pentru că nu am documente care să o susţină, însă fenomenul există şi îl simţim puternic. Tot ce putem face este să înteţim controlul asupra evenimentelor asigurate, declara Radu MUSTĂŢEA, Preşedinte Directorat ASTRA-UNIQA, la începutul anului în curs. De asemenea, ţinând cont de faptul că daunele pe segmentul auto sunt responsabile pentru pierderile înregistrate de întreaga industrie a asigurărilor din România, orice escaladare a fraudei în domeniu ar avea un impact semnificativ asupra activităţii companiilor.

Cu toate acestea, majoritatea celor din domeniu susţin că înţelegerile între cei implicati în accident au existat şi vor exista în continuare, şoferii punându-se de acord în privinţa declaraţiilor chiar şi în faţa agenţilor de poliţie. Mai mult decât atât, este dificil de determinat dacă a fost comisă vreo infracţiune, având în vedere că şoferii între ei nu au dreptul să se legitimeze, iar compania de asigurări nu poate folosi alcool-testul sau alte metode de verificare a şoferului. Astfel, în momentul completării, ei pot furniza date de identificare false atât despre ei, cât şi despre autovehiculele pe care le conduc. Aşadar, rămâne la latitudinea şi bunăvoinţa fiecăruia dintre şoferi să verifice, pe cât este posibil, datele de identificare ale celuilalt. De asemenea, luând exemplul consumului de alcool, care este şi excludere în poliţa RCA, şoferii ar trebui să refuze semnarea constatării amiabile sau, eventual, prezentarea peste o perioadă mai îndelungată la asigurător.

Bonus-malus - o soluţie pentru diminuarea fraudei

Desigur, cazurile de fraudă sunt foarte variate şi numărul acestora poate fi amplificat cu uşurinţă prin utilizarea constatării amiabile, în cazul în care conducătorii auto ar cădea la înţelegere. Astfel, specialiştii din piaţa asigurărilor au discutat şi în trecut despre o bază de date comună pentru a pune în practică sistemul bonusmalus, însă aceasta nu a fost constituită nici până în prezent.

Sistemul bonus-malus va descuraja frauda de oportunitate, fenomenul nedorit care se manifestă prin modificarea declaraţiilor de către ambii conducători auto, astfel încât aceştia să fie mulţumiţi, a precizat Sorin GRECEANU, Directorul General al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, cu ocazia Zilei Asigurărilor Auto din cadrul FIAR 2009.

Despre sistemul bonus-malus reprezentanţii pieţei discută de aproximativ cinci ani. În lipsa acestuia, informaţia ar fi trebuit să circule mai bine de la un asigurător la celălalt, dar clienţii tot au putut trece de la o companie la alta fără să li se mărească prima. În singurul sistem de evidenţă comun de până acum, baza CEDAM, doar un procent de 75% din date sunt corecte, fie din lipsa furnizării datelor de către companii, din greşeli de introducere a datelor, fie din cauza unor erori ale sistemului. Astfel, o maşină din patru nu poate fi identificată.

Cu toate acestea, nu este neapărat obligatoriu să legăm constatul amiabil de baza de date comună, decât în scopul reducerii fraudelor şi sancţionării unei anumite atitudini în trafic a unor persoane. Bonus-malus este o soluţie, dar este greu de crezut că adăugarea a 1.000 lei la prima de anul viitor îi va convinge pe clienţii care intenţionează să comită o fraudă să renunţe la o despăgubire de 30.000 euro. Cel mai important efect al sistemului va fi că un client cu CASCO nu va fi mai îngăduitor în cazul producerii unui accident. Pe de altă parte, pentru introducerea sistemului bonus-malus este nevoie de o perioadă de referinţă de cel puţin un an de zile pentru fiecare maşină.

În concluzie, specialiştii consideră că bonus-malus este o modalitate de disciplinare a clienţilor, dar şi de reducere a fraudei într-o oarecare măsură, în funcţie de evenimentele produse.

Totuşi, publicul este informat?

Implementarea constatării amiabile reprezintă o schimbare majoră în modul în care se va face constatarea în cazul accidentelor uşoare fără victime.

Însă, deşi procedura a intrat în vigoare, publicul larg nu este încă pe deplin informat. Astfel, multe întrebări au rămas în continuare fără răspuns: când se foloseşte constatul amiabil, unde poate fi găsit formularul, unde trebuie depus şi în cât timp… şi acestea sunt doar câteva dintre problemele care necesită clarificare.

În acest context, Media XPRIMM a demarat o amplă campanie de informare a populaţiei în ceea ce priveşte procedura de constatare amiabilă, prima componentă a acesteia fiind reprezentată de www.constatulamiabil.ro, primul website din România dedicat informării publicului cu privire la aspecte practice derivate din implementarea constatării amiabile.

În acest fel, conducătorii auto pot afla exact ce presupune această procedură, ce trebuie să facă în cazul unui accident rutier şi cum vor fi despăgubiţi de către societăţile de asigurare atunci când situaţia o impune.

Mai mult, conducătorii auto trebuie să cunoască faptul că scopul procedurii este obţinerea de informaţii privind împrejurările producerii accidentului şi NU stabilirea pe loc a vinovăţiei, acest lucru fiind lăsat în sarcina asigurătorilor RCA ai vehiculelor implicate în accident. Obţinerea documentului de intrare în reparaţie (fosta autorizaţie de reparaţie) este în continuare obligatorie, acesta putând fi eliberat de către inspectorii de daune ai societăţilor de asigurări.

Deşi încă neprevăzut în prevederile legii, este de preferat ca acest document să fie obţinut în cel mult 24 de ore de la data producerii accidentului, de la oricare dintre asigurătorii RCA ai vehiculelor implicate în accident. Dacă acest termen va fi depăşit, şoferii pot fi sancţionaţi de Poliţia Rutieră.

Totodată, implementarea cu succes a constatului amiabil va conduce la creşterea încrederii populaţiei faţă de întreaga piaţă a asigurărilor, acest proces constituind de altfel o oportunitate pentru toate părţile implicate.