Deşi există încă voci care cer alterarea sistemului de pensii private obligatorii (Pilonul II) din România prin introducerea unei aşa-numite garanţii împotriva inflaţiei, toate argumentele tehnice sunt împotriva acestei iniţiative. Recent, chiar şi instituţiile internaţionale (OCDE, FMI, UE şi Banca Mondială) s-au pronunţat mai mult sau mai puţin direct împotriva acestei idei, iar practica sistemelor de tip Pilonul II din ultimii 30 de ani arată că de fapt nu există motive reale de îngrijorare - fondurile de pensii obligatorii din sistemele similare celui românesc au depăşit inflaţia de la lansarea din urmă cu trei decenii şi până în prezent.

Experienţa a demonstrat că fondurile de pensii private şi-au îndeplinit raţiunea de a fi, acolo unde au atins o oarecare vârstă,şi au permis comparaţiile pe termen mediu şi lung cu duşmanul considerat principal, adică erodarea economisirii prin inflaţie. Pilonul II românesc, introdus pe baza modelului gândit şi recomandat de Banca Mondială, a fost precedat de multe reforme similare în statele Americii Latine şi Europei Centrale şi de Est. În prezent, există peste 30 de ţări în care funcţionează sisteme similare de pensii private obligatorii.

De curând, Federaţia Internaţională a Fondurilor de Pensii cu model multipilon (FIAP) a publicat rezultatele unui studiu întreprins pe baza datelor proprii şi furnizate şi de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), referitor la efectele inflaţiei, pe termen lung, asupra acestor sisteme de economisire. Rezultatele nu au fost deloc surprinzătoare: fondurile de pensii de tip Pilon II din aceste state au înregistrat de la lansare şi până în prezent (perioade cuprinse între 6 şi 28 de ani) performanţe investiţionale mult peste rata inflaţiei, fără a fi obligate prin lege să garanteze depăşirea inflaţiei.

Pe perioade de timp rezonabile, randamentul mediu anualizat pentru fiecare dintre aceste sisteme s-a situat mult peste rata inflaţiei, performanţele fiind situate între 0,5 şi 8,8 puncte procentuale peste inflaţie, adică randamente în termeni reali. Analiza randamentelor a luat în calcul întreaga perioadă de la lansare şi până în prezent, adică între 6 ani (Republica Dominicană) şi 28 de ani de funcţionare (Chile), pentru care s-a calculat randamentul mediu anual şi rata medie anuală a inflaţiei, precum şi randamentul mediu anual real (peste inflaţie). În toate cele 13 state analizate, (12, plus România), Pilonul II a depăşit fără probleme inflaţia pe termen de cel puţin câţiva ani, fără ca vreunul dintre aceste state să impună prin lege garantarea de randamente peste inflaţie.

De asemenea, Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) a comparat aceste rezultate cu garanţiile furnizate prin lege de aceste sisteme, comparaţie din care reiese faptul că România oferă, din perspectivă legislativă în acest domeniu, cele mai multe garanţii dintre toate cele 13 state cuprinse în studiu. Referitor la randamente, sistemul românesc oferă următoarele garanţii: garanţia contribuţiilor nete (o cerinţă de randament cel puţin 0% pe toată perioada de investire) şi garanţia minimă relativă la piaţă (care nu permite niciunui fond să aibă performanţe semnificativ mai mici decât piaţa). Marea majoritate a sistemelor similare se limitează la a obliga fondurile de pensii private să ofere garanţia minimă relativă la piaţă (calculată similar cu cea din România), însă există şi state care nu solicită prin lege nicio garanţie sau ţări care au renunţat la astfel de garanţii, după ce le-au introdus la lansarea sistemului (Ungaria).

În acelaşi timp, este important de menţionat că analiza a cuprins şi rezultatele negative din 2008 (când multe fonduri de pensii au suferit deprecieri de active din cauza crizei financiare), ba chiar şi începutul lui 2009 (acolo unde au existat date). În cei maximum 28 de ani (exemplul statului Chile), sistemele de pensii private au „prins” multiple crize financiare, rezultatul lor anualizat fiind încă semnificativ peste rata inflaţiei.

Chile, primul stat care a aplicat această reformă, stă cel mai bine la capitolul rezultate, după 28 de ani de funcţionare a Pilonului II: randamentul mediu anual a fost, în termeni reali, de 8,8% (peste inflaţie). Rezultate aproape la fel de impresionante au fost înregistrate şi în Uruguay (8,45%), Peru (8%), Bolivia (6,9%), dar şi în sistemele din Europa Centrală şi de Est. Aici, randamentul mediu anual în termeni reali (peste nivelul inflaţiei) a fost de 6% după 10 ani de funcţionare în Polonia şi de 0,5% după 11 ani în Ungaria (care însă a limitat în primii ani de funcţionare performanţa fondurilor de pensii cu o garanţie absolută). Şi fondurile din România se pot lăuda, în ciuda vârstei mult mai mici, cu performanţe remarcabile: un randament (anualizat) de 11,3% în 2008 (faţă de inflaţie, de 6,3%) şi unul de peste 7% pe primele 6 luni din 2009 (adică 14% anualizat, în condiţii de inflaţie 6%).

Aşadar, practica arată că o asemenea garanţie, impusă prin lege, nu este necesară. Mai mult, rapoarte recente ale instituţiilor internaţionale arată că o asemenea măsură ar avea efecte adverse. Experţii OECD au concluzionat recent că introducerea de garanţii obligatorii, ad-hoc, privind randamentele fondurilor de pensii private, sau compensarea unor eventuale pierderi de active trebuie evitate de către statele nationale. Recomandarea specialiştilor în pensii ai OECD este făcută în cadrul raportului bienal Pensions at a Glance 2009, la capitolul Ce trebuie şi ce nu trebuie să facă statele naţionale că răspuns la criză, publicat în luna iunie a acestui an.

Astfel, experţii OECD, cu o experienţă de peste jumătate de secol în sistemele de pensii (publice şi private) din cele mai dezvoltate state ale lumii, se pronunţă în mod direct împotriva introducerii prin lege a unor garanţii privind randamentele fondurilor de pensii private.

Iată principalele motive expuse de OECD pentru acest punct de vedere:

• pensiile private reprezintă un sistem construit să aibă rezultate pe termen lung, deci performanţele fondurilor private de pensii nu trebuie judecate conjunctural, având în vedere perioade de criză care apar din când în când şi care sunt scurte în comparaţie cu orizontul investiţional de zeci de ani al fondurilor de pensii private;
• analiza realizată de experţii OECD, pe un orizont investiţional de 45 de ani, folosind date din pieţele financiare ale statelor din Grupul G7, plus Suedia, arată că obligaţiunile au furnizat pe această perioadă, de timp un randament mediu anual de 5,5%, în timp ce acţiunile au furnizat, pe aceeaşi perioadă, o performanţă medie anuală de 9%. În acelaşi timp, inflaţia medie anuală în aceste state a fost de 2%-3%, astfel că fondurile cu portofolii echilibrate au performat pe termen mediu şi lung peste rata inflaţiei, fără a fi nevoie ca statul să impună acest lucru prin lege.