În ultimii 50-100 de ani, ţările europene au trecut prin experienţa unor politici de securitate socială sofisticate, iar sistemele de sănătate actuale reprezintă sinteza tuturor acestor proiecte. Întotdeauna experienţele de reformare a diverselor sisteme pot reprezenta modele din care ne putem inspira sau pe care le putem consulta atunci când elaborăm un astfel de sistem pentru România.
De exemplu, în Germania, coexistă două sisteme alternative - asigurările private de sănătate şi asigurările publice de sănătate - între care cetăţenii pot alege. În acest moment, 97% din cetăţenii rezidenţi în Germania au asigurare de sănătate acordată de Guvern sau privată. Restul de 3%, care nu au niciun fel de asigurare de sănătate sunt fie cei foarte bogaţi, care nu sunt interesaţi de un astfel de sprijin, fie cei foarte săraci, care primesc ajutor medical prin intermediul asistenţei sociale. Un cetăţean german plăteşte în fiecare lună cam 10% din salariu pentru asigurarea sa de sănătate.
Din 1997, asigurarea de sănătate acordată de stat este obligatorie pentru toţi cei care câştigă mai puţin de 3.937 euro pe lună, salariu brut. Cei care câştigă mai mult decât această sumă pot opta pentru sistemul privat de asigurări. Aproximativ 11% din cetăţenii germani au făcut această alegere. În ultimii ani există însă o tendinţă din ce în ce mai mare a germanilor pentru a opta pentru asigurarea privată de sănătate. Motivul pare să fie calitatea superioară a serviciilor medicale private faţă de cele acordate de stat, în condiţiile în care sistemul medical de stat german este considerat a fi unul din cele mai bune din lume.
În Olanda, casele de asigurări de sănătate publice şi cele de asigurări private oferă aceeaşi gamă de servicii: private şi publice, de aceea sistemul încurajează competiţia internă în beneficiul clienţilor.
În Franţa, toţi cetăţenii sunt înscrişi din oficiu în sistemul public şi beneficiază de o acoperire de bază, iar pentru orice serviciu extra trebuie să plătească asigurare privată.
La o privire generală, trebuie observat faptul că în ultimii 10 ani România a făcut paşi importanţi în dezvoltarea serviciilor medicale private, de altfel, o tendinţă normală a pieţei ce avea nevoie de servicii mai variate şi de o mai bună calitate, şi datorită antreprenoriatului câtorva jucători din acest domeniu. Pentru mai bine de o decadă, abonamentele şi serviciile de asistenţă medicală plătită în clinicile private au reprezentat alternative viabile la sistemul de stat, contribuind astfel la dezvoltarea sistemului privat.
Abonamentele s-au dezvoltat pornind de la medicina muncii, serviciu obligatoriu pentru orice angajator, iar într-o primă etapă acopereau numai astfel de investigaţii. Treptat însă, în condiţiile în care angajatorii au dorit să ofere pe lângă serviciile obligatorii de medicina muncii şi alte beneficii, aria de acoperire a abonamentului s-a extins.
Spre deosebire de abonamente, asigurările private de sănătate reprezintă o opţiune facultativă a angajatorului, prin care asigură accesul angajatului la serviciile medicale ale mai multor operatori, inclusiv la servicii de spitalizare în sistem privat. Aceste servicii nu sunt legate de medicina muncii, nu sunt obligatorii, ci reprezintă un beneficiu pe care angajatorul îl oferă angajaţilor săi pentru a le proteja şi menţine starea de sănătate şi pentru a avea un mai bun randament la locul de muncă.
Trebuie de asemenea observat că facilităţile fiscale acordate medicinii muncii şi abonamentelor medicale în ultimii 10 ani au avut un impact semnificativ în dezvoltarea serviciilor ambulatorii. Mai mult, furnizorii privaţi de servicii medicale s-au putut lansa în dezvoltarea unor unităţi pentru proceduri chirurgicale simple, precum operaţii chirurgicale în ambulatoriu, maternitate şi chirurgie electivă, care au necesitat eforturi financiare considerabile, dar mai mici totuşi decât ar fi presupus dezvoltarea unor spitale moderne sofisticate şi de interes naţional.
Singurul instrument care poate atrage şi susţine o afacere cu capital intensiv precum un spital modern îl reprezintă asigurările de sănătate. Asigurările private de sănătate pot reprezenta o sursă semnificativă de capital pentru spitalele de stat, dar sunt singura sursă de susţinere pentru spitalele private.
Este dovedit statistic că doar atunci când asigurările private de sănătate sunt foarte bine dezvoltate şi au un portofoliu semnificativ (de masă), ele pot genera un număr de pacienţi care poate asigura supravieţuirea unui spital privat.
Cei câţiva jucători de pe piaţa de asigurări private de sănătate îşi dau seama că nu există nicio măsură structurată care ar putea stimula această industrie şi sunt forţaţi să caute acoperiri de spitalizare în afara României, injectând astfel capital în alte sisteme de sănătate decât în cel românesc.
Conform unui studiu realizat de MEDNET Marketing Research Center, asigurările private de sănătate şi abonamentele la clinicile private sunt încă menţionate a fi primele două beneficii pentru care angajaţii ar opta la locul de muncă.
În 2008, segmentul de asigurări de sănătate a avut un potenţial de cel puţin 400 milioane euro. Conform unui raport al CE, suma totală plătită neoficial pentru servicii medicale în sistemul de stat în 2008 este de 300 milioane euro, la care se adaugă cheltuielile cu medicamente, plăţi în cash pentru servicii medicale private, precum şi abonamente medicale la clinicile private; credem că este important să menţionăm faptul că din această sumă totală piaţa asigurărilor private de sănătate reprezintă doar 10 milioane euro - echivalentul a sub 1% din totalul pieţei de asigurări din România, conform oficialilor din asigurări.
Iată ce declara Sînziana MAIOREANU, CEO, SIGNAL IDUNA Asigurări de Viaţă, referitor la beneficiile unei asigurări de sănătate: Asigurarea de sănătate are o componentă foarte importantă de prevenţie care oferă clientului nostru o radiografie a stării sale de sănătate, astfel încât să nu fie nevoit să meargă la doctor doar atunci când apare o problemă de sănătate. În plus, toate planurile noastre de asigurare au în componenţa lor partea de spitalizare care se poate face în mediu privat sau în rezerve speciale ale spitalelor de stat, de asemenea poate fi contractat modulul care include naşterea şi monitorizarea sarcinii, precum şi cel care oferă transport de urgenţă şi vizite la domiciliu. Nu trebuie uitat faptul că, spre deosebire de abonamente, asigurările private de sănătate prezintă garanţii contractuale. În plus, asigurările SIGNAL IDUNA oferă accesul într-o reţea de clinici foarte largă, nelimitată la un singur furnizor de servicii, iar primele de asigurare sunt foarte accesibile ca preţ pentru persoanele fizice. Abonamentele la clinicile private sunt în general adresate companiilor (persoanelor juridice) care, pe lângă partea de medicina muncii obligatorie prin lege, contractează sub aceeaşi umbrelă şi alte tipuri de servicii medicale.
În condiţii de criză, această nouă industrie este una dintre puţinele cu şanse de creştere şi potenţial de a crea locuri de muncă atât în industria asigurărilor, cât şi în serviciile private de sănătate şi în serviciile conexe facilităţilor medicale, de la construcţii până la catering şi pază.
