De aproximativ 20 de ani se vorbeşte despre reformarea sau restructurarea sistemului sanitar, însă din păcate nu s-a ajuns la nicio concluzie concretă – au existat foarte multe consultări, propuneri şi discuţii la care au participat şi reprezentanţi ai companiilor de asigurări cu interes în zona asigurărilor de sănătate, însă remodelarea sistemului nu se poate face decât cu sprijinul tuturor jucătorilor implicaţi în acest domeniu: asigurători, clinici şi spitale private şi de stat, reprezentanţi ai ministerelor sănătăţii şi finanţelor.
Acum, mai mult ca niciodată, problemele sistemului de stat se accentuează în contextul crizei economice – avem în acest moment aproximativ 4,3 milioane de contributori şi peste 20 milioane de consumatori. Sistemul asigurărilor private de sănătate ar aduce cu siguranţă un plus de venit la bugetul de stat, contribuind în acelaşi timp şi la dezvoltarea infrastructurii medicale şi la crearea de noi locuri de muncă.
Mai mult, s-a constatat nevoia şi dorinţa investitorilor privaţi interni şi externi de a-şi dezvolta afacerile în acest sector şi de a consolida infrastructura spitalicească, însă aici există un cerc vicios – adevăratele spitale private nu se pot dezvolta fără un sistem de asigurări private de sănătate consolidate, care să le asigure un volum constant de pacienţi.
Coplata – o măsură necesară, însă nu suficientă
Introducerea sistemului de coplată, în varianta propusă în luna iulie de către Ministerul Sănătăţii, fără a fi însoţit de o reformă profundă a sistemului, nu ar duce decât la creşterea presiunii financiare asupra populaţiei, care ar avea parte de aceleaşi servicii pentru mai mulţi bani. Coplata în sine reprezintă totuşi un prim pas către conştientizarea de către publicul larg a faptului că o parte dintre serviciile medicale nu pot fi gratuite, însă această măsură este insuficientă în actualele condiţii şi nu are impact asupra business-ului de asigurări de sănătate.
Iată ce declara doamna Sînziana MAIOREANU, CEO, SIGNAL IDUNA Asigurări de Viaţă, referitor la modalitatea ideală de abordare a reformei: Cazul ideal pentru asigurători ar fi reprezentat de definirea unui pachet de bază structurat şi transparent care să acopere toate nevoile minimale, incluzând o acoperire stomatologică de bază, servicii de urgenţă acoperite în totalitate în spitalele publice, făcând astfel ca serviciile medicale absolut necesare unui trai decent să fie accesibile întregii populaţii, iar pentru proceduri mai diversificate, sofisticate sau pentru standarde mai ridicate de calitate a serviciilor, clienţii să poată accesa servicii medicale plătite sau asigurări private de sănătate, în funcţie de resursele financiare ale acestora; pachetul de bază trebuie să conţină atât lista clară şi concisă a tuturor procedurilor medicale disponibile asiguraţilor, cât şi preţurile acestora. Pentru transparenţă şi pentru a veni în sprijinul cetăţenilor care nu au educaţia şi mijloacele de informare necesare la îndemână, recomandăm ca pachetul de bază să conţină şi lista clară a serviciilor excluse din asigurare şi pe care asiguraţii trebuie să le contracteze din mediul privat.
Credem, de asemenea, că definirea clară a responsabilităţilor tuturor jucătorilor din sistemul de sănătate ar conduce la o dezvoltare a sistemului de asigurări private de sănătate:
g pe de o parte, asigurătorii privaţi care sunt specialişti în: măsurarea riscurilor, administrarea portofoliilor de clienţi asiguraţi, garantarea accesului (ne)limitat la servicii în funcţie de nevoile clienţilor;
g pe de altă parte, clinicile medicale şi spitalele care sunt furnizori de servicii medicale plătite de către asigurători în sistemul taxă pentru serviciu pentru toată asistenţa medicală utilizată de către clienţii lor în limita condiţiilor contractuale.
Schimbarea regimului fiscal – o componentă importantă pentru stimularea pieţei asigurărilor private de sănătate, cât şi pentru dezvoltarea infrastructurii medicale private
Potrivit legislaţiei în vigoare, angajatorii care oferă asigurări de sănătate ca şi beneficii angajaţilor îşi pot deduce de la calculul impozitului pe profit maximum 250 euro pe an, iar orice diferenţă peste acest nivel este asumată de companie ca şi cheltuială nedeductibilă.
Dacă un angajator cumpără o poliţă de asigurare cu o primă lunară de 60 lei/angajat, cheltuielile totale pe care le implică ajung la 200 lei, pentru că la acea valoare se adaugă şi restul de taxe pe care orice beneficiu le comportă, a spus Sînziana MAIOREANU.
În condiţiile în care asigurarea privată complementară de sănătate este destinată să ofere acele servicii cuprinse până acum în asigurarea de stat şi care nu mai pot fi susţinute financiar de sistemul public, asigurarea privată complementară trebuie să aibă acelaşi regim fiscal ca şi cel aplicat asigurării de stat şi nu trebuie să reprezinte o împovărare suplimentară pentru cetăţean.
În momentul de faţă şi prin natura activităţii angajatorii sunt interesaţi să acopere doar proceduri medicale limitate, în special legate de mediul de lucru (medicina muncii), în timp ce cumpărarea de servicii de sănătate reprezintă o decizie individuală, bazată pe nevoi şi dorinţe personale. În condiţiile în care regimul fiscal al asigurărilor private de sănătate se va schimba, cu siguranţă, angajatorii vor fi motivaţi să reducă şi să controleze absenteismul enorm înregistrat anii trecuţi şi acest lucru va fi posibil prin conferirea dreptului de a da concedii medicale nu doar medicilor de familie, ci şi specialiştilor din clinicile medicale private.
Introducerea de stimulente pentru furnizorii medicali privaţi care decid să facă investiţii pe termen lung în infrastructura medicală oferindu-le condiţii speciale de taxe, acces preferenţial la terenuri publice pentru construcţia de spitale şi sprijinirea lor prin construirea logisticii/ accesului necesar către spital (drumuri, transport public, spaţii de parcare) constituie o măsură necesară pentru dezvoltarea sistemului privat spitalicesc.
