Piaţa românească de pensii private pare cuprinsă de acalmie. Emoţiile crizei s-au temperat după ce, la sfârşitul unui an de criză, administratorii au reuşit să furnizeze cele mai bune rezultate din regiune. Între timp, consolidarea pieţei pare să se apropie de final, iar legislaţia secundară este aproape completă. Dar este numai liniştea unui moment de creionare a strategiilor viitoare.

PRIMM: Domnule Preşedinte, pentru pieţele financiare din întreaga lume 2008-2009 au fost, cu siguranţă, unii dintre cei mai grei ani din ultimele decenii. Ştim că în vara acestui an aţi participat la reuniunea IOPS* de la Paris şi că mai urmează o astfel de reuniune foarte curând. Ce spun supraveghetorii din domeniu despre stabilitatea şi siguranţa sistemelor de pensii în contextul actual?

Mircea OANCEA: Criza mondială a afectat, fără îndoială, şi funcţionarea fondurilor de pensii din întreaga lume. În mod evident, cel mai mult au avut de pierdut salariaţii care urmează să se pensioneze în curând. Pentru aceştia, timpul rămas până la pensionare nu mai este suficient ca să poată recupera integral pierderile suferite, şi nu puţini sunt aceia care au ajuns la concluzia că va fi necesar să mai lucreze câţiva ani pentru a acumula suficienţi bani pentru pensie. Pentru tineri, situaţia nu este atât de gravă. Relansarea pieţelor financiare le acordă acestora şansa ca în câţiva ani să recupereze pierderile.

Pornind de la aceste constatări, se pune întrebarea cum ar trebui să fie configurat sistemul astfel încât să asigure, prin însăşi natura lui, cadrul necesar pentru ca participantul să acumuleze cât mai consistent în tinereţe, când poate să-şi asume şi riscuri mai mari, iar pe măsură ce se apropie de vârsta pensionării, activele sale să fie cât mai bine conservate şi protejate. Experienţele recente au arătat că în ţările unde acest sistem există şi funcţionează, activele acumulate în conturile persoanelor care se apropie de vârsta pensionării au fost cel mai bine protejate.

Ca urmare, în mediul supraveghetorilor din pensiile private, la nivel mondial, se consideră că introducerea sistemului multifond este absolut obligatorie, acest sistem răspunzând nevoii de a institui un mecanism de protecţie avansată a intereselor participanţilor, fără a adaugă însă sistemului de pensii costuri adiţionale prea mari. Rămâne încă în dezbatere forma cea mai bună de organizare: numărul de fonduri şi tipul acestora, configurarea opţiunii implicite, procedura de transfer automat al participanţilor etc.

PRIMM: Se va alinia şi România la această tendinţă? Ce intenţionează Comisia în acest sens?

M.O.: Eu cred că siguranţa sistemului depinde, în principal, de doi parametri: un cadru legislativ care să servească cât mai bine acest obiectiv şi o supraveghere de bună calitate. Noi ne dorim ca anul 2010 să fie un an în care să avansăm în ambele direcţii. În primul rând, sperăm ca 2010 să fie anul definitivării şi aplicării Legii Fondului de Garantare. Această lege este foarte importantă, chiar dacă în etapa actuală, de acumulare a activelor, când nu se fac plăţi pe scară largă, rolul Fondului nu este unul de primă mărime. Totuşi, această entitate trebuie să existe, să funcţioneze după principii clare şi transparente, astfel încât atunci când vom începe să plătim efectiv pensii, ea să fie o instituţie puternică, capabilă să-şi îndeplinească rolul. În plus, existenţa sa este importantă pentru încrederea publicului în sistem.

A proteja interesele participanţilor nu înseamnă numai a evita pierderile, ci şi a facilita obţinerea unei pensii cât mai bune

Al doilea obiectiv important al anului viitor constă în promovarea unui set de amendamente la cele două legi primare ale sistemului de pensii private. Prin acestea, dorim să atingem trei obiective principale: introducerea sistemului multifond, cu toate implicaţiile tehnice şi procedurale aferente; corectarea unor aspecte tehnice din actualele texte de lege, care mai conţin încă exprimări neclare sau necorelate, sau chiar definiţii incorecte ale anumitor noţiuni; introducerea unor proceduri mai simple şi mai rapide în ceea ce priveşte administrarea specială.

PRIMM: Legea de plată a pensiilor face şi ea parte din obiectivele anului 2010?

M.O.: Ca sa fiu pe deplin sincer, nu cred că vom avansa foarte mult cu această lege în 2010. Este o lege cu foarte multe aspecte tehnice, a cărei elaborare va necesita consultări repetate între mai multe organisme. Mă tem că Ministerul Muncii, care este organismul cu drept de iniţiativă legislativă în acest domeniu, va mai avea de luptat o vreme cu dificultăţile legate de noile legi ale pensiilor publice şi salarizării unice, astfel încât nu va avea capacitatea să se implice curând în alte de proiecte de anvergură. Cât despre Parlament, aş spune doar că mediul politic pare să aibă alte priorităţi în acest moment.

M-aş bucura ca în 2010 să reuşim să aducem în dezbaterea Parlamentului amendamentele despre care am vorbit. Cât despre legea de plată a pensiilor, vom folosi anul 2010 pentru a ne informa cât mai temeinic şi a ne forma un punct de vedere propriu.

De fapt, chiar cred că trebuie spus că, din păcate, în România nu a existat până acum o strategie unitară în domeniul politicilor sociale. S-au rezolvat diverse aspecte punctuale, dar n-a existat o abordare unitară, care să ia în calcul toate implicaţiile. Cred că, în acest sens, raportul elaborat recent de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice ar putea fi un punct de pornire, pentru că el reflectă problematica socială de ansamblu. Dacă mediul politic şi-ar propune să analizeze informaţiile din acest document şi să elaboreze o strategie naţională în domeniul social, cu siguranţă una dintre primele concluzii care s-ar desprinde ar fi aceea că domeniul pensiilor private trebuie sprijinit consistent, ca fiind singura şansă de a asigura generaţiilor viitoare un mod de trai decent la pensie. Din păcate, atenţia s-a concentrat numai pe câteva teme care puteau alimenta spectacolul mediatic.

PRIMM: În ceea ce priveşte evoluţia pieţei, la ce ne putem aştepta?

M.O.: Piaţa românească de pensii private a făcut faţă foarte bine perioadei de criză, cel puţin din punctul de vedere al rezultatelor investiţionale. Companiile de administrare şi-au făcut datoria faţă de participanţi. Mai greu este să-şi facă datoria şi faţă de acţionari, în condiţiile în care veniturile administratorilor se constituie din aplicarea unor comisioane limitate, la un volum redus de active, astfel încât toată lumea se luptă să reziste.

Pe de altă parte, după ce au investit sute de milioane de euro pe această piaţă, acţionarii nu mai au disponibilitatea de a veni cu bani în plus. Eu sunt conştient că fiecare măsură pe care o luăm noi aici, la Comisie, poate genera costuri în plus, aşa că CSSPP este dispusă la o etapizare care să ţină cont şi de resursele pieţei. Ca urmare, discutăm diversele măsuri, ne gândim la ele, analizăm costurile şi resursele şi abia apoi stabilim un termen de conformitate.

În rest, nu ne aşteptăm la mişcări spectaculoase în piaţă, iar în ceea ce priveşte Comisia, mai avem de rezolvat destule lucruri în interiorul instituţiei pentru a ne concentra pe ceea ce ar trebui să fie principala noastră atribuţie, adică supravegherea. Mai mult, în măsura resurselor de care dispunem, trebuie să ne implicăm şi în activitatea internaţională pentru că traversăm o perioadă în care se trasează coordonatele viitorului sistem de supraveghere financiară la nivelul Uniunii Europene. De ceea ce se decide acum va depinde modul în care autorităţile naţionale conlucrează cu cele europene, cât şi măsura în care vom avea un cuvânt de spus în chestiunile care ne privesc. Practic, acum ar trebui să fim prezenţi la toate reuniunile de profil, să fim la curent cu tot ce se discută, să pledăm pentru interesele noastre specifice, mai ales că există o veche obişnuinţă, greu de depăşit, ca problematica să fie abordată prioritar prin prisma realităţilor din statele fondatoare ale UE, fără a ţine seama de diferenţele substanţiale dintre sistemele de pensii din aceste ţări şi cele din regiunea noastră.

Cel mai mare motiv de îngrijorare este că, din păcate, contribuţiile sunt foarte mici. Asta înseamnă că pentru fiecare participant în parte, randamentele bune obţinute de administratori n-au cum să producă rezultate spectaculoase, pentru că se aplică unor sume foarte mici.

PRIMM: Criza n-a trecut încă. Avem motive de îngrijorare cu privire la pensie?

M.O.: Avem motive de îngrijorare, dar nu din cauza crizei. Cel mai mare motiv de îngrijorare este că, din păcate, contribuţiile sunt foarte mici şi, ca atare, avem un volum de active mic. Asta înseamnă că pentru fiecare participant în parte, randamentele bune obţinute de administratori n-au cum să producă rezultate spectaculoase, pentru că se aplică unor sume foarte mici.

Al doilea motiv major de îngrijorare este acela că, din cauza resurselor limitate, nu reuşim să facem destul, nici noi, Comisia, nici piaţa, pentru a informa şi educa populaţia. Cred că, în principal, statul are o mare responsabilitate în această privinţă. Să nu uităm că răspunderea asigurării veniturilor la pensie se mută tot mai mult de pe umerii statului, pe cei ai cetăţeanului. În aceste condiţii, o generaţie care nu conştientizează nevoia de a economisi şi nu cunoaşte mijloacele de a o face, este o generaţie condamnată la sărăcie pentru anii de pensie.