Tendinte
2017 un an de test în Nat Cat
Autor:Daniela GHEȚU
Marti, 30 Ianuarie 2018

„Bogat” în catastrofe naturale, anul 2017 s-ar putea dovedi, în acelaşi timp, unul de încercare şi de cotitură pentru industria globală a asigurărilor P&C. Cu precădere a doua jumătate a anului a adus un cumul rar întâlnit de fenomene meteorologice extreme, afectând profitabilitatea industriei de asigurări de specialitate, dar constituind, în acelaşi timp, o probă pe care re/asigurătorii au trecut-o cu succes, dovedind rezilienţă.

2017 pare să fie, în opinia multor specialişti, un „indiciu” asupra felului în care ar putea arăta următoarele decenii din punct de vedere meteorologic. Dacă, aşa cum estimează mulţi cercetători, fenomene meteorologice de mare intensitate considerate în prezent ca având o perioadă de revenire 1:50 ani, vor atinge pe parcursul următoarelor două decenii o frecvenţă de revenire de 1:10 ani, atunci s-ar putea ca „starea de urgenţă” să devină o prezenţă cotidiană pentru care trebuie să fim pregătiţi. Re/asigurătorii pot face multe pentru ca această „nouă normalitate” să fie mai puţin apăsătoare, dar n-o pot face singuri.

Scurtă recapitulare

Care au fost principalele evenimente care au marcat anul 2017, făcând din el unul dintre cei mai „scumpi” ani din perspectiva daunelor produse de catastrofe naturale? Pe parcursul întregului an, numeroase episoade meteorologice extreme au afectat toate regiunile lumii, dar luna septembrie a marcat un vârf absolut în termenii daunelor produse ca urmare a catastrofelor naturale.

Uraganele Harvey, Irma şi Maria vor rămâne, fără îndoială, în memoria industriei ca unele dintre cele mai scumpe din istorie, cu daune totale estimate la un total de peste 90 miliarde USD, în timp de procesul de desdăunare va fi lung şi complicat, mai ales privit prin prisma daunelor tip „business interruption” care, în economia globalizată, capătă o complexitate aparte.

Cutremurele care au lovit centrul Mexicului în septembrie au produs, de asemenea, daune materiale de valoare foarte ridicată, de ordinul zecilor de miliarde USD, precum şi numeroase victime umane.

Dincolo de continentul american, un puternic front de furtună a produs inundaţii de mari dimensiuni în Italia şi Croaţia, lasând în urmă şi 9 victime umane. Pierderile economice au fost estimate la 250 milioane USD pentru Italia şi circa 160 milioane USD pentru Croaţia.

Pe continentul asiatic, inundaţiile s-au soldat cu 105 victime în Republica Democratică Congo şi 23 de persoane decedate sau dispărute în Uganda, precum şi cu daune materiale de 481 milioane USD în China.

Furtuna Sebastian a traversat Marea Britanie, Olanda şi Germania afectând major sectorul agricol german.

Luna octombrie a adaugat acestui bilanţ un alt şir de evenimente catastrofale de natură meteorologică, dintre care câteva s-au remarcat în mod special din perspectiva daunelor materiale produse:

  • incendiile de pădure care au afectat statul american California pe parcusul lunii menţionate au lasat în urmă 43 de victime, aproape 200 de răniţi şi mii de structuri locative sau industriale distruse. Pentru moment, daunele asigurate au depăsit deja 3 miliarde USD, estimându-se că această cifră ar putea urca până la 8 miliarde USD, pe măsură ce sunt înregistrate şi procesate noi dosare de daună;
  • în Europa, deşi daunele totale produse nu s-au ridicat la valori comparabile cu cele de pe continentul american, incendiile de pădure din acest an au depăşit de departe în virulenţă experienţele anilor trecuţi. În urma valului de căldură care a afectat continentul în această vară – pe drept cuvânt numit Lucifer – , întreaga parte de Sud a Europei s-a confruntat cu incendii masive de pădure, fenomenul manifestându-se cel mai spectaculos în Portugalia, ţară care a înregistrat peste 45 de victime şi daune asigurate de circa 230 milioane USD;
  • la polul opus, Centrul şi Nordul Europei au fost teatrul de acţiune al unui val de furtuni care a produs 10 victime şi daune asigurate estimate la sute de milioane USD. Între acestea, cele mai remarcabile au fost: Xavier, care a atins Nordul Germaniei şi Poloniei, Ophelia – cel mai puternic uragan înregistrat în Atlanticul de Est –, care a afectat puternic Marea Britanie, şi Herwart, care s-a manifestat preponderent în Europa Centrala.

Fără să reprezinte, fiecare în parte, vârfuri istorice, numeroase alte furtuni şi inundaţii au produs, per total, daune însemnate şi în Asia, America de Sud şi Australia, precum şi în restul teritoriului Statelor Unite ale Americii.

Un an de încercare pentru re/asigurări

Deşi în momentul publicării acestui articol nu existau încă date publice privind volumul estimat al daunelor totale produse de catastrofe naturale în primele trei trimestre ale anului, cifrele publicate pentru prima jumătate a lui 2017 sunt suficient de relevante pentru a contura o imagine de ansamblu a impactului pe care „furtunosul” an l-a produs asupra industriei de re/asigurări.

Astfel, potrivit celor mai multe surse, daunele economice totale produse de catastrofe naturale în primul semestru se ridică la circa 53 miliarde USD, din care circa 52 miliarde USD reprezintă daune produse ca efect al unor fenomene meteorologice extreme.

Aceste valori situează prima jumătate a lui 2017 sub media multianuală (2000 – 2016) cu apropae 40%, dar situaţia s-ar putea schimba semnificativ pînă la sfârşitul anului, dată fiind dimensiunea daunelor înregistrate în lunile de toamnă.

Din valoarea totală estimată a daunelor economice, numai 22 miliarde USD reprezintă daune asigurate, adică semnificativ mai puţin de 50%. De remarcat că, din perspectivă multianuală, daunele asigurate se situează cu numai 12% sub medie, cel mai probabil explicaţia principală fiind legată de teritorialitatea fenomenelor cu cel mai mare impact – SUA, Centrul şi Nord-Vestul Europei, zone cu un grad de cuprindere în asigurare mai mare decât în alte teritorii. Per total însă, ceea ce iese în evidenţă este deficitul major de asigurare, chiar şi în teritorii unde expunerea ridicată la riscuri catastrofale se suprapune existenţei unei pieţe de asigurări mature.

La nivelul industriei de re/asigurări, deşi impactul n-a fost de natură să destabilizeze siguranţa financiară a operatorilor, el s-a reflectat semnificativ în profitabilitate. Astfel, potrivit A.M.Best, anul 2017 ar putea consemna scăderea indicelui compozit de profitabilitate pentru reasigurătorii globali din portofoliul agentiei la nivelul minim consemnat în ultimii şase ani, menţionează un raport recent al agentiei de rating („Global Reinsurance – Where Have All the Losses Gone?”).

Astfel, potrivit acestui document, rata combinată estimată a sectorului ar putea urca la 110%, cu o rentabilitate a capitalului propriu variind între 0 şi -5%. Pentru comparaţie, rata combinată medie a ultimilor 5 ani a fost de 91%, în timp ce rentabilitatea medie a capitalului în aceeaşi perioadă a fost de 11%. Cel mai recent an în care rata combinată compozită a luat o valoare de peste 100% a fost 2011, an în care profitabilitatea reasigurătorilor a fost afectată de o serie de evenimente catastrofale majore, incluzând cutremurele din Japonia şi Noua Zeelandă, precum şi o inundaţie majoră în Thailanda.

Rezervele constituite de companii ca urmare a uraganelor Harvey, Irma şi Maria, precum şi a cutremurelor din Mexic, par să indice o valoare cumulată a daunelor asigurate de circa 90 miliarde USD, arată studiul A.M.Best care include şi reasigurătorii domiciliaţi în Bermude. Această cifră, calculată pe baza datelor culese de agenţia de rating de la companiile de reasigurări este inferioară estimărilor furnizate de diversele modele de catastrofă utilizate de industrie. Pierderile nete suportate de reasigurători în urma catastrofelor s-ar putea situa în intervalul 20 – 25 miliarde USD, în timp ce o valoare egală a pierderilor poate fi atribuită capitalului alternativ. În fapt, subliniază A.M.Best, elementul care diferențiază semnificativ „cazul” uraganelor din 2017 de evenimente similare din anii anteriori este tocmai contribuţia acestor capitaluri, de calitatea răspunsului cărora depinde mult felul în care sectorul reasigurărilor va evolua pe termen mediu şi lung. Totodată, raportul agenţiei atrage atenţia că valoarea totală a daunelor ar putea creşte în timp, dată fiind complexitatea fenomenelor. Ca atare, cifrele finale - care vor fi disponibile abia anul următor -, ar putea furniza încă surprize. Pentru moment, potrivit calculelor A.M.Best, se pare că industria mondială a reasigurărilor va avea nevoie, în medie, de 5 trimestre “liniştite” pentru a recupera pierderile din 2017.

Dacă pentru confirmarea estimărilor A.M.Best mai este nevoie de ceva timp, rezultatele financiare comunicate de marii reasigurători globali pentru primele trei trimestre vorbesc deja clar, în termenii certitudinii, despre pierderi financiare sau, cel puţin, ratarea ţintelor de profit pentru acest an:

  • MUNICH Re a anunţat un impact negativ al daunelor Nat Cat de 3,2 miliarde euro pentru primele nouă luni, din care 2,7 miliarde euro reprezintă numai „contribuţia” Harvey, Irma şi Maria. Rata combinată pe segmentul asigurărilor generale în primele trei trimestre a fost de 112%, faţă de 97% anul anterior. În aceste condiţii, potrivit Jörg SCHNEIDER, Chief Financial Officer, MUNICH Re, în pofida evoluţiei pozitive de ansamblu a afacerilor, MUNICH Re va încheia anul 2017 cu numai un mic profit.
  • SWISS Re a raportat o pierdere de 468 milioane USD, faţă de profitul de 3 miliarde USD în perioada similară a anului 2016, rezultat ce reflectă în primul rând efectul celor 3 miliarde USD pe care grupul se aşteaptă să le plătească ca urmare a daunelor Nat Cat; în fapt, pierderea consemnată pe segmentul P&C a fost de 652 milioane USD, în timp ce rata combinată s-a ridicat la 114,1%.
  • Pentru reasigurătorul francez SCOR, trimestrul 3 a fost marcat de o pierdere netă de 267 milioane euro, în timp ce la nivelul primelor 9 luni ale anului profitul net înregistrat a fost de 25 milioane euro, în scădere drastică faţă de aceeaşi perioadă a anului 2016, când s-a cifrat la 438 milioane euro. Uraganele Harvey, Irma şi Maria, precum şi cutremurele din Mexic au execitat cea mai puternică influenţă asupra acestui rezultat... şi exemplele ar putea continua.

Nici pentru profitabilitatea asigurătorilor direcţi catastrofele naturale din 2017 n-au rămas fără urmări. În acest caz însă, impactul catastrofelor naturale a fost mai nuanţat, funcţie de expunerea dată de teritorialitatea fiecărui asigurător.

De exemplu:

  • Grupul german ALLIANZ a raportat o descreştere a profitului operaţional pe segmentul asigurărilor generale, în trimestrul 3, cu 28%, la 1 miliard euro, urmare a pierderilor de peste jumătate miliard euro cauzate de catastrofele naturale. La nivelul primelor nouă luni, scăderea profitului operaţional a fost de 6,8%, la 3,7 miliarde euro, în timp ce rata combinată a crescut cu 1 punct procentual, la 95,4%.
  • GENERALI a raportat, de asemenea, o scădere cu 4,9% a profitului operaţional pe primele 9 luni, urmare a daunelor plătite pentru catastrofe naturale, în valoare de circa 260 milioane euro. Principalul efect resimţit a fost cel al uraganelor din SUA şi al furtunilor care au lovit Europa Centrală în iulie şi august.

Per total, se poate spune că trei sunt concluziile principale ce se pot trage în urma evenimentelor din acest an:

  • încălzirea globală şi schimbările climatice provocate de aceasta nu sunt o „glumă”, o teorie discutabilă a unor savanţi alarmişti, așa cum anumite cercuri politice o consideră încă, ci o realitate demonstrabilă şi care produce deja efecte puternice – frecvenţa şi intensitatea crescute ale fenomenelor meterorologice extreme sunt deja observabile „cu ochiul liber”;
  • industria modială a re/asigurărilor se dovedeste încă o dată a fi suficient de solidă pentru a face faţă cu succes unor astfel de provocări: chiar dacă profitabilitatea sa a avut de suferit pentru moment, indicatorii de solvabilitate au rămas în marje mai mult decât confortabile;
  • cu puţine excepţii, gradul de cuprindere în asigurare a proprietăţilor, la nivel mondial, este mult sub necesarul real; cu precădere în zonele cu un standard de viaţă mai scăzut este absolută nevoie de identificarea şi implementarea unor soluţii adecvate de protecţie.

Furtuna „fulger” în România

În topul celor mai puternice fenomene naturale cu caracter catastrofal din acest an România a fost menționată în luna septembrie, urmare a unei furtuni puternice care a afectat mai bine de 10 judeţe din Vestul şi Centrul ţării, în mod special judeţul Timiş.

Deşi vântul extrem de puternic care a caracterizat această furtună a durat numai jumătate de oră, el a provocat daune materiale extinse, 8 victime umane şi 137 răniţi. În lipsa unor estimări oficiale a daunelor economice produse de eveniment, tot ce se poate spune în termeni financiari este că pentru înlăturarea efectelor acestei calamităţi asupra unor clădiri publice – şcoli, grădiniţe, muzee, spitale etc. –, Guvernul a alocat o suma totală de 36 milioane lei (circa 9,4 milioane USD). În ceea ce priveşte locuinţele, la finele lunii septembrie. UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare confirma existenţa a circa 7.000 dosare de daună depuse în baza asigurării facultative a locuinţei.

În fapt, poate că cea mai importantă consecinţă a acestui eveniment, din perspectiva asigurărilor, a fost punerea, din nou, în discuţie a schemei de asigurare obligatorie a locuinţelor, mai exact – a riscurilor acoperite de poliţa obligatorie PAD. Motivul a fost dat de caracteristica principală a acestui fenomen meteorologic, şi anume faptul că majoritatea covârşitoare a daunelor a fost provocată de vântul puternic – risc neasigurat sub PAD, nu de inundaţie.

Gradul de cuprindere în asigurare pentru asigurările facultative de locuinţe este de maximum 20% în judetul Timiş, scria presa locală, faţă de 29, 4% gradul de cuprindere al poliţelor obligatorii. Din această perspectivă, judeţul Timiş se situează printre cele cu cea mai bună cuprindere în asigurare pe segmentul obligatoriu, media naţională comunicată de PAID – Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale fiind, la sfârşitul lui octombrie, de 18,80%. Capitala figurează în statisticile PAID cu cel mai mare grad de cuprindere în asigurare (37,6%), dar în numeroase judeţe, multe dintre ele cu expuneri ridicate la riscul de inundaţie despăgubit de PAD, acest indicator se situează în jurul valorii de 8 – 12%, de unde şi volumul relativ redus de despăgubiri plătite de PAID. În intervalul ianuarie – octombrie 2017, PAID a plătit daune în valoare de 2,63 milioane lei.

Sfârşitul erei „soft” în asigurările de proprietate?

Urmare a bilanţului ridicat al anului 2017, anul viitor ar putea să aducă, în sfârşit, finalul epocii „soft” în reasigurarea riscurilor catastrofale, mai ales în zonele lumii care au avut o „contribuţie” substanţială la totalul daunelor suportate de industrie în acest an. Totuşi, rămâne de văzut cât de drastice vor fi schimbările, această piaţă continuând să fie una destul de competitivă, mai ales pe măsură ce capitalurile alternative joacă un rol din ce în mai mare în acest domeniu.

Potrivit celui mai recent raport SWISS Re Institute "Global insurance review 2017, and outlook 2018/19", este de aşteptat o creştere destul de substanţială a preţurilor în regiunile afectate de catastrofe, tendinţă care a început deja să se manifeste. În fapt, aşa cum subliniază Kurt KARL, Economist Şef al Grupului SWISS Re, catastrofele „costisitoare” din 2017 vor fi mai degrabă catalizatorul creşterii preţurilor în condiţiile în care piaţa globală a re/asigurărilor P&C a înregistrat preţuri din ce în ce mai scăzute în ultimii ani. Evenimentele anului 2017 au drenat un volum mare de capital, atât din sectorul reasigurărilor tradiţionale, cât şi din cel al capitalurilor alternative, ceea ce va determina cel mai probabil operatorii să adopte o politică de preţ mai strictă în zonele afectate.

Părerile sunt însă împărţite în această privinţă, alţi analişti susţinând că de fapt 2017 poate fi considerat un an în care capitalurile alternative au de trecut o probă de rezistenţă şi eficienţă pe piaţa Nat Cat, de rezultatul căreia va depinde atât viitorul lor, cât şi, implicit, dezvoltarea viitoare a reasigurărilor tradiţionale.

Willis TOWER WATSON apreciază, într-un raport lansat la începutul lunii noiembrie "Marketplace Realities 2018", că motivele principale pentru care sectorul reasigurărilor a înregistrat în ultimii ani un aflux atât de consistent de capital încât să dispună, în fapt, de un capital în exces care a menţinut preţurile jos, au încetat să mai existe. Creşterea economică lentă din ultimii ani şi dobânzile scăzute au făcut din industria re/asigurărilor un teritoriu încă animat de o speranţă de creştere mai consistentă, atragător pentru capitalurile în căutare de randament superior.

Entuziasmul investitorilor care au avut de suportat consecinţele catastrofelor din 2017 pe acest segment s-ar putea să scadă în contextul actual. Pe de altă parte, perspectiva preţurilor în creștere ar putea atrage noi capitaluri, neafectate de sezonul furtunos din acest an.

Ce se întâmplă însă dacă însuşi modelul de rezilienţă al industriei, care a menţinut pînă acum asigurările pe un trend crescător în pofida preţurilor scăzute, va trece fără consecinţe semnificative şi de această încercare? Ar putea deveni această industrie, în ochii capitalurilor de risc, mai putin atrăgătoare? Rămâne de văzut, spune raportul WTW, dar este un subiect care merită un moment de reflecţie.

Dincolo de preţ

Catastrofele naturale ale anului 2017 n-au captat atenţia publicului de specialitate doar prin prisma posibilelor efecte financiare. Dincolo de business, industria asigurărilor are de îndeplinit şi un rol social, furnizând mijloacele financiare necesare refacerii post-eveniment. Ca ea să-şi îndeplinească acest rol este nevoie nu numai de soliditate financiară, ci şi de participarea activă a partenerilor sociali. Altfel spus, asigurătorii nu-şi pot exercita rolul de protecţie decât asupra asiguraţilor, ceea ce face esenţial ca gradul de cuprindere în asigurare să fie unul cât mai mare, mai cu seamă în privinţa locuinţelor.

Dacă în pieţele emergente sublinierea slabei cuprinderi în asigurare a devenit deja loc comun, merită subliniat că apetitul pentru asigurare nu pare mai mare nici în multe dintre pieţele mature. Un exemplu relevant ar putea fi piaţa americană unde, în unele state, cuprinderea în asigurare pentru riscuri catastrofale este de sub 30%. Motivele – sau motivaţiile – ţin de caracteristici administrative, de puterea de cumpărare, dar şi de cultura locală, de modele sociale consolidate în decenii de existenţă.

Limitându-ne la Europa, putem discerne cel puţin patru situaţii distincte:

  • Pieţele vestice cu un grad mare de cuprindere în asigurare: Germania – unde proprietăţile neasigurate sunt excepţia de la regulă, deşi sistemul funcţionează exclusiv pe baze facultative; Spania sau Franţa, unde existenţa unei scheme semi-obligatorii, care adaugă asigurării de proprietate facultative un surplus de primă obligatorie destinat acoperirii riscurilor catastrofale, ţări unde, de asemenea, gradul de cuprindere în asigurare este foarte ridicat;
  • Pieţe vestice subasigurate: cel mai relevant exemplu este Italia, o piaţă de asigurări matură, dar care din motive tehnice (procentul extrem de mare de construcţii foarte vechi, care nu corespund standardelor de rezistenţă), istorice (tradiţia stabilită de guvernările ultimelor decenii, de a acoperi integral costurile de reconstrucţie) şi culturale nu reuseşte să asigure pentru riscuri catastrofale mai mult de una din 50 de locuinţe;
  • Pieţele ECE cu cuprindere mare în asigurare: Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia sau Slovacia, ţări care se pot mândri cu un procent al locuinţelor asigurate variind între 50 şi 80%;
  • Pieţele ECE subasigurate, categorie în care, din păcate, se înscrie şi România, deşi maturitatea pieţei de asigurări este net superioară „colegelor” sale de categorie, cum ar fi ţările fostei Iugoslavii din regiunea Adriatică. Dacă adăugăm şi faptul că, în întreaga regiune, România este singura ţară cu o schemă de asigurare obligatorie în funcţiune, poziționarea în această categorie pare şi mai nefirească. Totuşi, cifrele vorbesc. Merită însă menţionat că, în timp ce în România cuprinderea în asigurare a locuinţelor se apropie de 20%, în majoritatea ţărilor ex-Iugoslave valoarea acestui indicator este mai degrabă aproape de 1%.

Fără să fie nici pe departe exhaustivă, enumerarea exemplelor de mai sus pune în evidenţă, fără discuţie, necesitatea de a se întreprinde măsuri mai hotărâte pentru a creşte gradul de asigurare la catastrofă. Măsuri cum ar fi crearea Flood Re în Marea Britanie, entitate menită să ofere o soluţie de asigurare şi proprietăţilor cu expunere prea mare la riscul de inundaţii, pot fi o cale de urmat. Soluţii de microasigurare sau implementarea unor formule de asigurări parametrice ar putea veni în sprijinul multor deţinători de proprietăţi cu putere de cumpărare scăzută, asigurând astfel un grad mai mare de incluziune.

Pentru ca astfel de soluţii să prindă viaţă şi să fie eficiente este însă nevoie de o sporire a cooperării dintre industria de re/asigurări şi guverne, care trebuie să manifeste o mai mare deschidere către cooperarea cu capitalul privat.

În sfârşit, odată cu schimbările climatice, stă tot în puterea autorităţilor publice să dea un impuls acţiunilor de creştere a rezilienţei oraşelor, crescând capacitatea lor de a face faţă noilor provocări climatice. Un exemplu la îndemână vine chiar din experienţa trăită de locuitorii Timişoarei în această toamnă – numărul mare de acoperişuri care au „zburat” sub impactul furtunii arată că stilul de construire a multor clădiri din oraşele noastre nu este adaptat unor vânturi foarte puternice. Dacă acest tip de furtuni va deveni frecvent, clădirile în cauză devin practic neasigurabile, ceea ce nu înseamnă altceva decât că este necesară o revizuire a standardelor de construcţie, ținând cont de potenţialele riscuri în dezvoltare.

Asigurătorii au acumulat suficientă experienţă internaţională pentru a putea identifica direcţiile de intervenţie prioritare pentru a creşte rezilienţa aşezărilor urbane. Mai este necesară şi viziunea şi voinţa politică pentru ca această experienţă să se poată traduce în acţiuni concrete.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (2017 un an de test în Nat Cat).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Cum pot fi protejate drepturile consumatorilor de asigurari?

Stefan PRIGOREANU - Vicepresedintele PRBAR 

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari&Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!