Discuţiile legate de implementarea unui program de asigurare împotriva catastrofelor naturale se poartă deja de zece ani, pe fondul îngrijorărilor cu privire la cuantumul pagubelor neacoperite care ar putea rezulta în cazul unui astfel de eveniment. În continuare, românii sunt informaţi într-o mică măsură referitor la beneficiile asigurării locuinţei, în timp ce introducerea obligativităÈ›ii acesteia se lasă aşteptată...

Publicată, într-un final, în Monitorul Oficial pe 11 noiembrie 2008, după o călătorie cel puţin întortocheată pe culoarele diverselor instituţii implicate, legea urmează să introducă obligativitatea poliţelor de acest tip de la 1 iulie 2010.

Momentan, ultimul proiect de modificare a legii ce instituie obligativitatea acestor poliţe se află în procedură de avizare la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, urmând a fi transmis în scurt timp la Ministerul Justiţiei, înainte de a fi supus spre dezbatere şi aprobare Parlamentului.

În contextul evoluţiilor disproporţionate a intensificării riscurilor catastrofale, pe de-o parte, şi a gradului redus de cuprindere în asigurare, pe cealaltă parte, s-a desfăşurat ICAR - Forumul Internaţional al Riscurilor Catastrofale, organizat de Media XPRIMM în parteneriat cu Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Cea de a VI-a Ediţie a evenimentului a avut loc pe 12 octombrie 2009 la Palatul Parlamentului, unde cei peste 150 de participanţi au dezbătut atât aspectele implementării asigurării obligatorii a locuinţelor, cât şi modalităţile de impulsionare a asigurărilor facultative de locuinţe.

Asigurarea locuinţei,
obligatorie de la 1 iulie 2010

Asigurarea locuinţei va deveni obligatorie cel mai probabil începând cu 1 iulie 2010, a anunţat Constantin TOMA, Preşedintele PAID, în cadrul ICAR Forum. Acest termen devansează cu încă şase luni varianta anunţată iniţial, amânarea aplicării legii fiind provocată şi de paşii care mai sunt necesari pentru constituirea Pool-ului de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale.

În ceea ce priveste legislaţia secundară, toate normele necesare în aplicarea Legii nr. 260/2008 au fost elaborate, potrivit Marinelei NEMEŞ, Director General, Direcţia Juridică, CSA, însă este posibil să mai existe modificări în funcţie de necesităţile constatate în momentul în care PAID devine operaţional. Totuşi, cel mai important aspect al activităţii următoare a PAID este legat de realizarea sistemului IT care va trebui să gestioneze poliţele vândute.

De la obţinerea personalităţii juridice, avem două luni pentru punerea la punct a legii şi organizarea sistemului informatic pentru a-i cuprinde în baza de date pe cei 8,3 milioane de proprietari de locuinţe, a declarat Constantin TOMA.

Consolidarea bazei de date va fi o muncă „titanică”, circa 60% din aceasta fiind pe suport de hârtie. Aşadar, pentru transferul tuturor informaţiilor pe suport electronic, va fi nevoie de prelucrare manuală, a precizat Radu Mircea POPESCU, specialist în domeniul asigurărilor obligatorii a locuinţelor.

Faptul că doar 40% din baza de date se află pe suport electronic ne va îngreuna şi mai mult sarcina, astfel încât termenul de introducere a asigurării obligatorii a locuinţei nu poate fi mai scurt de 1 iulie 2010, a adăugat Constantin TOMA.

Misiune imposibilă?

PAID are o sarcină deosebit de grea, în condiţiile în care în lege există destule inadvertenţe, şi va trebui să răspundă nevoii de protecţie a populaţiei fără a discredita ideea de asigurare, a concluzionat Aurelia CRISTEA, Membru în Consiliul CSA.

Preşedintele PAID, Constantin TOMA, consideră că este aproape o misiune imposibilă, însă odată ce legiuitorul ne-a oferit o şansă istorică de a beneficia de acest vehicul pentru cross-selling, ne vom strădui şi vom reuşi să facem tot ceea ce este necesar pentru a avea un program operaţional de asigurare a locuinţelor împotriva riscurilor catastrofice.

Capitalul uman angrenat în acest sistem va fi singurul care va decide dacă vorbim de o misiune imposibilă sau nu, a fost replica Băncii Mondiale, Eugene GURENKO precizând că mai sunt încă multe lucruri de realizat pentru ca sistemul să devină operaţional.

În primul an de funcţionare a PAID, gradul de cuprindere în asigurarea obligatorie a locuinţelor se va situa la 30%, potrivit lui Radu MUSTĂTEA, Preşedinte Directorat, ASTRA Asigurări, şi Vicepreşedinte al Pool-ului.

Nimeni nu îşi asumă riscul de a gestiona ineficient resursele existente, având în vedere contextul de aplicabilitate a legii, precum şi caracterul social al acesteia. În ceea ce priveşte gradul de cuprindere în asigurare, estimăm că dacă ne vom uni eforturile, după trei ani de la introducerea asigurării obligatorii, acesta se va ridica la 75%, rolul popularizării acestor asigurări revenind tuturor participanţilor la program, a completat Constantin TOMA.

În România sunt peste 8,3 milioane de locuinţe care vor fi incluse în Programul Român de Asigurare la Catastrofă.

Un sfert din locuinţe, asigurate la 1 iulie 2009

Ponderea locuinţelor asigurate în fondul locativ se ridică la aproape 25%, numărul contractelor în vigoare fiind de 1,9 milioane, din totalul estimat la 8,3 milioane, potrivit celor mai recente date ale CSA. Primele brute subscrise de companiile de profil pe acest segment se ridică la 240,4 milioane lei după prima jumătate a anului în curs, adică puţin sub 38% din totalul subscrierilor pe clasa property. De asemenea, prima medie plătită pentru contractele de asigurare se ridică, în prezent, la 161 lei.

O contribuţie semnificativă la aceste cifre o are compania ASTRA Asigurări, care a reuşit să îşi multiplice de aproximativ opt ori afacerile pe acest segment de business, până la 1,12 milioane de poliţe, asigurând aproape 15% din numărul total de locuinţe din România, la o primă medie de 90 lei, a precizat Albin BIRO, Membru în Consiliul CSA.

Astfel, ASTRA Asigurări a încheiat 58,4% din poliţele de asigurare facultativă a locuinţei în vigoare la 30 iunie 2009, volumul aferent de subscrieri ridicându-se la peste 96,4 milioane lei.

Compania OMNIASIG s-a situat pe locul secund în funcţie de
numărul de contracte, cu aproape 168.000 de contracte, urmată
de ALLIANZ-ŢIRIAC, cu peste 117.000 de poliţe vândute.

Totuşi, din punct de vedere al volumului de subscrieri, ALLIANZ- ŢIRIAC s-a situat pe poziţia a doua, cu 31,1 milioane lei, la o primă medie de 505 lei, urmată de GENERALI Asigurări, cu peste 20 milioane lei şi o valoare medie a primei de 458 lei. Următoarele două clasate fac parte din grupul austriac VIENNA Insurance, BCR Asigurări situându-se pe poziţia a patra cu 18,2 milioane lei şi o primă medie de 394 lei, urmată de OMNIASIG, cu prime brute subscrise din asigurări facultative de locuinţe în valoare de aproape 16 milioane lei, la o valoare medie de 175 lei.

Primele cedate în reasigurare de companiile româneşti s-au ridicat la peste 55 milioane lei, reprezentând 23% din totalul subscrierilor. În acelaşi timp, daunele totale plătite la nivelul întregii pieţe se cifrează la aproape 14 milioane lei, generând astfel o rată a daunei de 6% şi o rată medie a daunei de numai 7,32 lei, la jumătatea anului în curs.

Unele companii de intermediere care beneficiază de o structură de vânzare dezvoltată ar putea, în colaborare cu asigurătorii, evident, să încerce vânzarea unor produse de asigurare facultativă a locuinţelor. În ceea ce priveşte următorii paşi de parcurs în vederea implementării acestui program, realităţile locale ne vor spune cu siguranţă ce avem de făcut, a declarat Bogdan ANDRIESCU, Preşedintele UNSICAR.

Banca Mondială susţine amendarea
Legii asigurărilor pentru locuinţe

Modificările care urmează a fi aduse Legii AOL, tarifarea inadecvată a riscurilor pentru primul an de activitate a PAID, lipsa franşizei, dar şi expunerea fiscală considerabilă a Guvernului la pagubele care ar rezulta în urma unei eventuale catastrofe în primul an de la aplicarea reglementărilor legale reprezintă principalele preocupari ale Băncii Mondiale cu privire la introducerea asigurărilor obligatorii pentru locuinţe.

Amendarea Legii AOL trebuie să clarifice aspecte esenţiale ale programului, fiind un pas important în crearea operaţionalităţii acesteia, dar procesul nu este încă definitivat. În acest sens, Eugene GURENKO, Lead Insurance Specialist, Banca Mondială, atrage atenţia asupra mai multor propuneri de amendare a actului normativ care nu au fost încorporate în Legea nr. 260/2008, dar deosebit de importante în vederea unei implementări eficiente a AOL începând cu 1 iulie 2010.

Trebuie îndepărtată orice referire cu privire la introducerea plăţii în rate a primelor de asigurare şi stabilit comisionul încasat de agenţii companiilor de asigurare. De asemenea, se impune o reglementare a solvabilităţii Pool-ului de asigurare, precum şi definirea clară a atribuţiilor acestuia în privinţa gestionării daunelor, a precizat Eugene GURENKO.

În opinia oficialului Băncii Mondiale, propunerile de amendare a actului normativ trebuie să ia în considerare preocupările asigurătorilor, dintre care esenţială este modificarea anuală atât a sumei asigurate obligatoriu, cât şi a primei de asigurare, prin ordin al Preşedintelui CSA, în funcţie de mărimea locuinţei, costurile de înlocuire şi rata inflaţiei. De asemenea, clădirile încadrate de experţi în clasa I de risc seismic nu ar trebui acoperite de asigurare pentru riscul de cutremur, până la terminarea lucrărilor de reconsolidare. O altă modificare care ar trebui făcută presupune trecerea plăţii daunelor în sarcina PAID, iar companiile nu vor trebui în niciun caz să suporte din fonduri proprii eventuale diferenţe între plăţile datorate ca daune şi fondurile existente ale PAID.

Totodată, GURENKO a atras atenţia asupra lipsei unui business- plan al programului român de asigurare la catastrofe, asupra participării relativ limitate a operatorilor din piaţă, precum şi asupra clarificărilor care trebuie făcute cu privire la forma pe care o va lua sprijinul financiar oferit de Guvern. Acesta poate fi aplicat fie ca şi garanţie financiară, fie ca împrumut pentru plasarea în reasigurare a riscurilor.

Astfel, paşii care trebuie urmaţi după constituirea PAID-ului presupun elaborarea unui business-plan, recrutarea echipei de management şi asigurarea unor sisteme IT eficiente. Aceste măsuri trebuie completate ulterior cu obţinerea licenţei de asigurare, plasarea în reasigurare a riscurilor şi lansarea campaniilor publice de informare.

Nu în ultimul rând, trebuie obţinute anumite acorduri de cooperare între asigurători privind distribuţia produselor, precum şi instruirea agenţilor de vânzare şi a inspectorilor de daună, a completat GURENKO. Oficialul Băncii Mondiale a afirmat încă o dată sprijinul pe care instituţia pe care o reprezintă este gata să îl ofere Guvernului şi pieţei locale de asigurări în vederea implementării acestui tip de asigurare, precum şi pentru crearea condiţiilor în vederea demarării activităţii PAID-ului.

Capitala, o victimă sigură

În contextul în care Bucureşti este cea mai expusă capitală europeană la riscuri catastrofale şi pe fondul discuţiilor prilejuite de introducerea asigurărilor obligatorii pentru locuinţe, în aceeaşi zi cu ICAR 2009 s-a desfăşurat şi cea de a doua Ediţie a ZILEI ASIGURĂRILOR Bucureşti. Dezbaterile s-au focusat pe nivelul de pregătire al capitalei în faţa expunerii la riscuri catastrofale, în special la un eventual cutremur, pe posibilităţile de colaborare dintre autorităţile locale, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă şi asigurători, dar şi asupra receptivităţii locuitorilor Bucureştilor faţă de asigurările de locuinţe.

Se estimează că în Bucuresti, în cazul unui cutremur cu intensitatea de peste 7 grade pe scara Richter, vor fi distruse sau avariate 35.000 de clădiri, a declarat Mihai ATĂNĂSOAEI, Prefectul Municipiului Bucureşti. În capitală sunt identificate şi clasificate în gradele 1-3 de risc seismic peste 5.000 de construcţii. Având în vedere că în perioada următoare va exista o strânsă colaborare între autorităţile statului şi companiile de asigurări, acestea din urmă pot avea un rol important în transmiterea de informaţii utile către cetăţeni privind comportamentul în cazul unor dezastre, a precizat Prefectul.

Astfel, propun tuturor companiilor de asigurări interesate iniţierea unui dialog şi a unui parteneriat cu Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, pentru a veni în întâmpinarea nevoii cetăţeanului de a fi informat corect, prin mijloace profesioniste şi de încredere, asupra acelor aspecte care, la un moment dat, ar putea să-i salveze viaţa, a precizat Mihai ATĂNĂSOAEI.

În Bucureşti locuieşte în mod oficial aproape 9% din populaţia României şi 17% din totalul populaţiei urbane, iar dacă luăm în considerare faptul că municipiul Bucureşti este responsabil pentru 20% din PIB-ul României, putem aprecia că efectele unui cutremur cu o magnitudine ce ar depăşi 7 grade pe scara Richter ar avea un impact devastator atât în rândul populaţiei, cât şi la nivelul economiei.

Asigurare obligatorie pentru persoane juridice

Programul de asigurare obligatorie ar trebui extins şi la persoanele juridice, potrivit unei propuneri de modificare a legii lansată în cadrul ZILEI ASIGURĂRILOR Bucureşti de către Radu MANOLIU, Director General Adjunct, CREDIT Europe Asigurări. Propunerea porneşte de la ipoteza unui eveniment catastrofal, un cutremur de magnitudine mare, de exemplu, caz în care s-ar sista activitatea unui număr extins de persoane juridice, conducând la pierderea pe termen nedefinit a veniturilor.

La prima vedere, ideea includerii persoanelor juridice în domeniul de aplicabilitate a conceptului de asigurare obligatorie împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor poate părea lipsită de latura necesară de protecţie socială, care să-i confere fezabilitate politică. Însă, în urma unui cutremur catastrofal, daunele înregistrate în cazul clădirilor aparţinând persoanelor juridice ar genera suspendarea majorităţii activităţilor şi, implicit, pierderea cel puţin temporară a majorităţii surselor de venit, a precizat Radu MANOLIU.

În ceea ce priveşte latura economică pe care ar trebui s-o avem în vedere, subliniez faptul că probabilitatea de obţinere de profit ca urmare a administrării unui astfel de portofoliu ar fi mult mai mare decât în cazul locuinţelor, mai ales în situaţia în care s-ar accepta ca sumele asigurate pentru persoanele juridice să coincidă cu valorile contabile ale imobilelor în cauză. De altfel, în cazul acceptării valorilor contabile ale imobilelor drept sume asigurate, proiectul s-ar putea rezuma doar la riscul de cutremur, singurul care ar putea genera efecte sociale dezastruoase, şi tot ar fi, cred eu, fezabil din toate punctele de vedere, a adăugat Directorul General Adjunct al CREDIT Europe Asigurări.

Asigurări obligatorii vs./ plus facultative

Aproximativ 24% dintre bucureşteni şi 21% dintre locuitorii din provincie intenţionează să-şi încheie o asigurare facultativă de locuinţă anul viitor, pe lângă poliţa obligatorie, potrivit unui studiu realizat de MEDNET Marketing Research Center în parteneriat cu Media XPRIMM. Sondajul s-a realizat având în vedere introducerea obligativităţii asigurării locuinţelor începând cu 1 iulie 2010, la o sumă maximă asigurată de 20.000 euro.

Media contribuţiei anuale pe care ar fi dispuşi să o plătească repondenţii care intenţionează să încheie atât o asigurare obligatorie pentru locuinţă, cât şi una facultativă este de 1.150 lei în Bucureşti şi 856,22 lei în provincie, mai arată studiul. Prima de asigurare anuală pentru asigurarea obligatorie a locuinţei este stabilită la 10 euro, respectiv 20 euro, în funcţie de tipul de construcţie. Având în vedere sumele mici de asigurare pentru această poliţă şi riscurile majore la care sunt expuse casele românilor, specialiştii recomandă încheierea de asigurări facultative care să acopere diferenţa între valoarea reală a locuinţei şi suma asigurată obligatoriu.

Nu este suficientă asigurarea obligatorie pentru că, în cele mai multe cazuri, nu acoperă dauna. Încercăm să-i facem pe oameni să înţeleagă că au nevoie de o asigurare facultativă, susţine Radu MUSTĂŢEA, Vicepreşedintele PAID.

Potrivit reprezentanţilor PAID, dincolo de oportunităţile de cross-selling, această lege are un caracter educativ, însă, în funcţie de capacitatea agenţilor de a ajunge la clienţi şi de abilităţile acestora de vânzare, cam 10-15% dintre contractele obligatorii ar putea să se transforme în poliţe facultative.