-21%, aceasta este rata „creşterii negative” care cuantifică efectele pe care criza economică le-a avut asupra pieţelor de asigurări din regiune, în termenii volumului de afaceri, după ce aceste pieţe îşi obişnuiseră publicul cu repetate creşteri ce se măsurau în valori cu doi digiţi. Totuşi, potenţialul deosebit de dezvoltare a industriei asigurărilor se menţine. Mai mult, schimbările determinate pe aceste pieţe de criza economică s-ar putea dovedi, pe termen lung, un factor de consolidare şi maturizare.

Primele semne ale declinului au apărut, în fapt, încă din 2008, când majoritatea pieţelor au încheiat anul pe o creştere mai modestă decât în anii anteriori, iar câteva dintre ele au trecut chiar în teritoriu negativ. Estonia şi Ungaria au scăzut în 2008, în raport cu volumul de prime subscrise în anul anterior, cu 10,8, respectiv 8,4 procente. La polul opus, Slovacia, Bulgaria, Polonia şi România raportau o creştere a afacerilor, în proporţii cuprinse între 13% şi 23%. Per total, creşterea agregată a pieţei de asigurări regionale a fost, în 2008 faţă de 2007, de 9,84%.

Jumătatea anului 2009 consemnează însă, numai prin excepţie, rezultate pozitive.În afara pieţei de asigurări slovene, care a reuşit o creştere de 3,2% faţă de semestrul 1 din 2008, singurele pieţe care au rămas pe o curbă ascendentă sunt cele din Albania şi Bosnia & Herzegovina, două dintre cele mai mici şi mai puţin dezvoltate pieţe de asigurări din regiune.

Polonia, Ungaria şi Ţările Baltice au înregistrat cele mai importante scăderi ale cifrei de afaceri denominate în euro, puternic dezavantajate şi de deprecierea substanţială a monedelor lor naţionale pe parcursul ultimului an. Astfel, dacă Ungaria, Letonia şi Lituania au încheiat primul semestru cu un nivel al subscrierilor cu 21% - 24% mai redus decât în anul precedent, Polonia deţine un nedorit record în materie, cu o variaţie negativă de peste 35%.

[img1]

Asigurări unit-linked,
în cădere liberă

Ultimul an a reprezentat, indiscutabil, momentul cel mai greu pentru asigurările de viaţă din regiunea Europei Centrale şi de Est. Dacă în anii trecuţi dificultăţile pieţei de asigurări de viaţă se măsurau în oportunităţi pierdute prin lipsa unor stimulente fiscale, prin slaba educaţie financiară a populaţiei sau prin puterea de economisire redusă a gospodăriilor din regiune, sfârşitul lui 2008 şi prima jumătate a anului 2009 au adus o cădere drastică, de aproape 32%, la nivelul regiunii CEE.

În paralel, indemnizaţiile plătite au urcat vertiginos, cu aproape 39%, în mare măsură ca urmare a numărului mare de contracte de asigurare care au fost reziliate. În parte, ca urmare a situaţiei tot mai precare a veniturilor populaţiei, sau ca reacţie emoţională faţă de avalanşa de ştiri negative cu privire la situaţia instituţiilor financiare, rezilierea contractelor de asigurări de viaţă s-a constituit, mai ales în primul trimestru din 2009, în cea mai vizibilă tendinţă determinată de criza financiară pe această piaţă.

La nivelul pieţelor locale, performanţa negativă cea mai spectaculoasă aparţine Poloniei, cea mai mare dintre pieţele de asigurări de viaţă din regiune. Cu o „cădere” a subscrierilor de peste 43% şi o creştere a indemnizaţiilor plătite de peste 62%, asigurările de viaţă poloneze au traversat un moment extrem de dificil. De remarcat însă că această „performanţă” are un caracter oarecum special, explicaţia sa găsindu-se, în principal, într-un fenomen „cvasi-marginal” pieţei de asigurări de viaţă. Astfel, dacă anul trecut asigurările de viaţă din Polonia păreau să ia un avânt fără precedent, cu o rată de creştere de peste 30%, evoluţia se datora - potrivit surselor din piaţă - proliferării unui tip de produse destinate, în fapt, optimizării fiscale. Folosite pe scara largă de angajatori pentru a motiva suplimentar o parte din angajaţi, aceste produse au fost şi cele care au „cedat” primele într-o perioadă de declin economic şi de „răcire” a pieţei muncii.

[img2]

Ca tendinţă generală, produsele tip unit-linked au pierdut masiv din popularitate, înregistrând scăderi impresionante (37% în Croaţia, 47,6% în Estonia), cu o singură excepţie, Slovacia, unde pe această clasă s-a consemnat o creştere de circa 14%. Capacitatea redusă de plată a populaţiei s-a făcut simţită şi în inapetenţa pentru produse „single premium” care au înregistrat, de asemenea, scăderi importante, numai parţial compensate de achiziţionarea produselor cu plata eşalonată a primelor. În aceste condiţii, eforturile asigurătorilor s-au îndreptat în mare parte către conservarea portofoliului şi promovarea produselor tradiţionale sau cu randament garantat, însă nici această ţintă nu a fost uşor de atins. Un exemplu elocvent, în acest sens, este cel al Lituaniei.

Totuşi, nu toate pieţele au pierdut. Avantajate de dimensiunile lor foarte reduse şi de un grad de penetrare extrem de mic, pieţele Macedoniei, Albaniei, Bosniei şi Serbiei au înregistrat rate de creştere pozitive, chiar spectaculoase în valoare relativă (de exemplu, +24% pentru Albania sau +13% în Macedonia).

Asigurări generale:
dependenţi de auto

În ianuarie 2009, un sondaj de opinie efectuat de presa slovacă arăta că asigurătorii din această ţară erau destul de optimişti cu privire la evoluţia pieţei asigurărilor în acest an. Opiniile exprimate aveau ca numitor comun ideea că, în pofida crizei economice, piaţa de asigurări nu va întâmpina dificultăţi semnificative, cu excepţia situaţiei în care vânzările de maşini ar suferi o cădere dramatică.

Dependenţa de segmentul asigurărilor auto şi, implicit, de dinamica dezvoltării parcului auto naţional, este caracteristică tuturor pieţelor din regiunea CEE. Mai mult, ca urmare a încă unei slabe culturi a asigurării, aceste pieţe depind direct, pe segmentul asigurărilor CASCO, de volumul vânzărilor de maşini noi finanţate prin leasing sau credit bancar, aceasta fiind principala sursă de contracte de asigurare. Se poate spune chiar că ponderea deţinută de clasele de asigurări auto în portofoliu reprezintă un indicator al gradului de maturizare a pieţei, înţelegând prin aceasta şi o măsură a gradului de cultură

Dependenţa de segmentul asigurărilor auto şi, implicit, de dinamica dezvoltării parcului auto naţional, este caracteristică tuturor pieţelor din regiunea CEE. Mai mult, ca urmare a încă unei slabe culturi a asigurării, aceste pieţe depind direct, pe segmentul asigurărilor CASCO, de volumul vânzărilor de maşini noi finanţate prin leasing sau credit bancar, aceasta fiind principala sursă de contracte de asigurare. Se poate spune chiar că ponderea deţinută de clasele de asigurări auto în portofoliu reprezintă un indicator al gradului de maturizare a pieţei, înţelegând prin aceasta şi o măsură a gradului de cultură în asigurări a populaţiei. Numai în Polonia, Slovacia, Ungaria, Slovenia şi Cehia liniile auto reprezintă ceva mai puţin de o treime din portofoliu, procent „mic” pentru regiune, dar aproape dublu în raport cu media europeană.

Efectele acestei structuri de portofoliu dominate de asigurările auto s-au resimţit puternic în toată regiunea, în condiţiile în care criza economică a adus cu sine un declin puternic al vânzărilor de maşini. În plus, chiar şi pentru parcul de maşini existent, gradul de cuprindere în asigurare a suferit o depreciere sensibilă. În Bulgaria, de exemplu, asigurătorii locali declarau în urmă cu câteva luni că numeroşi asiguraţi nu-şi mai reînnoiesc nici măcar poliţele RCA, chiar dacă aceasta este o formă de asigurare obligatorie. Pe segmentul corporatist, contractarea volumului de activitate derulat de transportatorii auto a condus, implicit, şi la restrângerea programelor de asigurare pentru parcurile auto.

Totuşi, există şi două excepţii notabile. Pe de o parte, înăsprirea sancţiunilor legale pentru posesorii de autoturisme care nu se asigură RCA a făcut ca în Cehia numărul poliţelor emise pentru această linie de asigurări să crească cu cca. 200.000 în prima parte a anului, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Ca urmare, chiar dacă vânzările auto s-au redus simţitor, în Cehia, asigurările RCA au înregistrat o creştere a volumului de subscrieri de 5%.

Un al doilea exemplu este cel al Slovaciei. Aici asigurătorii au beneficiat de conjunctura favorabilă creată de dealerii de maşini. Aplicând reduceri excepţionale de preţ la vânzarea autoturismelor, aceştia au reuşit să evite prăbuşirea pieţei auto, cel puţin în ceea ce priveşte numărul unităţilor vândute, astfel că nici asigurătorii nu au fost nevoiţi să găsească soluţii alternative pentru compensarea eventualelor pierderi în acest domeniu.

[img3]

Per total, în multe dintre ţările din regiune segmentul asigurărilor auto a înregistrat o restrângere de câteva procente a ponderii în portofoliul general. Dacă această tendinţă s-ar menţine şi în viitor, ea ar putea constitui unul dintre puţinele beneficii ale crizei, contribuind la maturizarea pieţelor de asigurări.

Polonia, Cehia şi România –
peste 55% din piaţa
de asigurări CEE

Piaţa de asigurări generale din Europa Centrală şi de Est a atins, în prima jumătate a anului 2009, un nivel total al subscrierilor de circa 8,9 miliarde euro. Faţă de jumătatea anului trecut, această sumă reprezintă o descreştere nominală de aproximativ 11% a volumului total de subscrieri, calculat în euro, procentul menţionat fiind influenţat în sens negativ de deprecierea substanţială a monedelor naţionale înregistrată în câteva dintre ţările din regiune.

Polonia, Cehia şi România cumulează, pe segmentul asigurărilor non-life, peste 55% din volumul total de activitate al regiunii. Ca şi în asigurările de viaţă, Polonia este cel mai important jucător în rândul ţărilor CEE, cu o cotă de piaţă de 27,35%. Cehia reprezintă circa 18,5% din piaţa regională non-life, în creştere cu un 1 punct procentual faţă de finele anului 2008. România a reuşit să-şi menţină o pondere aproape neschimbată, reprezentând puţin peste 10%.

Topul primelor 5 ţări, după volumul primelor brute subscrise pentru asigurări generale, este completat de Ungaria şi de Slovenia, fiecare cu câte o cotă de piaţă ce depăşeşte uşor 9%. În comparaţie cu semestrul I/2008, Ţările Baltice - mai ales Lituania şi Letonia -, au înregistrat cele mai substanţiale deprecieri ale volumului de subscrieri, de circa 26% în Lituania şi 21% în Letonia.

O scădere de peste 20% a volumului de activitate s-a înregistrat şi în Polonia, în timp ce Serbia, Ungaria şi Estonia au cunoscut variaţii negative cuprinse între 14% şi 19%.

La polul opus, 4 dintre pieţele regiunii au reuşit să rămână în zona variaţiilor pozitive: Bulgaria (+0,4%), Bosnia (+2,8%), Slovenia (+5%) şi Albania (+19%). Trebuie remarcat însă că, dacă pentru Slovenia şi Bosnia nu deţinem informaţii cu privire la nivelul daunelor plătite la jumătatea anului, în ceea ce priveşte Bulgaria şi Albania, trendul pozitiv din subscrieri a fost însoţit de unele dintre cele mai înalte rate de creştere a daunelor plătite.

[img4]

Cu optimism, despre viitor

Chiar dacă primele semne de ieşire din criză şi-au făcut apariţia, este evident că momentul unei reale relansări încă nu a sosit în economiile ţărilor CEE. Tot atât de clar este că această criză va lăsa în urma ei o lume financiară modificată, multe dintre schimbările determinate de recesiune producând efecte pe termen lung. Privind însă partea plină a paharului, se poate spune că, cel puţin în domeniul asigurărilor, criza a forţat pe pieţele din regiune unele transformări absolut necesare, acţionând ca un catalizator pentru maturizarea pieţelor.

Trecând în revistă câteva dintre tendinţele manifestate în pieţele CEE, putem trage o serie de concluzii generale. Una dintre ele este aceea că, nu în puţine cazuri, companiile de talie mică, mai flexibile, au rezistat mai bine în condiţii de criză decât actorii principali ai pieţelor. Ca urmare, pieţele de asigurări din regiune au devenit ceva mai puţin concentrate.

Pe de altă parte, declinul liniilor auto a forţat companiile să caute alte direcţii de creştere, să manifeste mai multă creativitate în dezvoltarea de produse şi să se lupte pentru o mai mare diversificare a portofoliului de riscuri asumate. Deşi competiţia s-a ascuţit pe multe segmente de activitate, politica preţului scăzut a încetat să mai fie o armă eficientă în războiul cu competitorii, cu atât mai mult cu cât presiunea acţionariatului pentru profit s-a intensificat. În aceste condiţii, orientarea către client şi dezvoltarea canalelor de distribuţie alternative tind să devină din ce în ce mai mult concepte cu o expresie practică concretă.

În sfârşit, după o perioadă de expansiune rapidă, în care lupta pentru cotă de piaţă a fost coordonata principală a activităţii, marii jucători îşi reorientează strategiile de dezvoltare punând în centrul preocupărilor profitabilitatea.

Fără îndoială, expansiunea va continua şi în următorii ani. Mai sunt încă teritorii de cucerit, dacă ar fi să luăm în calcul numai pieţele din regiune aflate încă la început de drum, unde prezenţa marilor grupuri se află la primii paşi. Mai sunt încă actori care nu şi-au spus ultimul cuvânt în regiune, dacă ar fi să luăm în calcul fie şi numai dorinţa de expansiune a tinerelor grupuri financiare din regiune, care mizează pe afacerile transfrontaliere din ce în ce mai mult.

Departe de a se fi epuizat, potenţialul regiunii CEE în materie de asigurări rămâne încă extrem de tentant.

[img5]

DescărcaÈ›i Raportul
de pe www.1asig.ro