Cum intenţionează să abordeze CEA efectele crizei economice asupra pieţei europene de asigurări, care sunt propunerile de reformare a cadrului legislativ pentru supervizarea sectorului financiar, făcute de Grupul De Larosière, dar modalităţile de creştere a educaţiei financiare a publicului?… Şi, în sfârşit, cum se conturează evoluţia pieţei asigurărilor, în condiţiile provocărilor cu care se confruntă astăzi industria de profil? Despre toate acestea, într-o discuţie cu…

PRIMM: Cum intenţionează CEA să abordeze criza economică şi să prevină eventualele efecte negative asupra pieţei asigurărilor? Care sunt principalele provocări pe care criza continuă să le ridice dinaintea pieţelor europene de asigurări şi reasigurări şi ce tendinţe de dezvoltare vor determina în anii ce urmează?

Michaela KOLLER: Principala provocare pentru CEA este să se asigure că mediul legislativ al (re)asigurătorilor europeni nu este în mod nejustificat afectat, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, de schimbările legislative impuse de criza economică. CEA lucrează pentru a asigura un grad optim de concordanţă a oricărei schimbări luate în considerare, cu caracteristicile specifice ale asigurărilor.

CEA monitorizează şi se angajează în dezbateri cu privire la iniţiativele demarate la nivelul UE şi internaţional de schimbare a arhitecturii actuale a sistemului de supervizare, dar şi referitor la alte răspunsuri legislative la mediul de criză, din domeniul supervizării şi al protecţiei consumatorilor.

CEA lucrează la promovarea unei imagini pozitive a industriei asigurărilor,demonstrând atât capacitatea de adaptare a (re)asigurătorilor în această perioadă de criză, cât şi faptul că asigurările nu reprezintă o sursă de risc sistemic.

De asemenea, CEA se aşteaptă ca aspectele privind protecţia consumatorilor să fie incluse în planul de lucru al noii Comisii Europene, parţial ca rezultat al crizei.

PRIMM: Care sunt principalele diferenţe între modelele de business ale industriilor bancară şi de asigurări şi de ce nu este recomandată fuziunea dintre autorităţile de reglementare ale celor două sectoare financiare?

M. K.: Principalul scop al asigurătorilor când investesc în active este de a-şi acoperi angajamentele faţă de asiguraţi. Alocarea activelor trebuie să fie în concordanţă cu fluxurile de numerar aferente pasivelor în termeni de sumă, sincronizare ca timp şi risc. De aceea, asigurătorii investesc în general în produse cu cash flow-uri şi profiluri de risc bine definite şi limitează în mare măsură profilul de risc al investiţiilor lor, aşa încât să fie în ton cu angajamentele faţă de asiguraţi. Faptul că asigurătorii nu folosesc pârghii ca să îşi mărească randamentul investiţiilor înseamnă că sunt mai puţin expuşi fluctuaţiilor de pe pieţele financiare.

Spre deosebire de alţi ofertanţi de servicii financiare, cum sunt băncile, asigurătorii se mai caracterizează şi prin inversarea ciclurilor costuri/venituri. Aceasta înseamnă că fondurile asigurătorilor se constituie în principal din primele plătite de deţinătorii de poliţe, ceea ce îi face mai puţin expuşi la riscul de lichiditate şi la alte probleme financiare existente pe pieţele de credit. Într-adevăr, s-ar putea spune că industria asigurărilor a avut un efect stabilizator asupra pieţelor financiare, ca rezultat al acestui comportament invers ciclului normal costuri/venituri.

Tocmai pentru aceste diferenţe în modelele de business este necesară o supervizare separată pentru bănci şi pentru asigurători. CEA consideră că îmbunătăţirea aranjamentelor de coordonare şi cooperare între autorităţi reprezintă cea mai bună cale de a atinge o coerenţă cross-sectorială optimă.

PRIMM: Ce crede CEA despre supervizarea de grup şi despre faptul că introducerea ei a fost eliminată din cadrul legislativ aprobat al Directivei Solvency II?

M. K.: CEA şi-a exprimat dintotdeauna foarte clar sprijinul pe care îl acordă supervizării de grup, militând pentru cooperarea efectivă şi pentru încredere între supervizori, precum şi pentru un regim de supervizare bazat pe realităţile economice ale grupurilor de asigurări.

CEA consideră că eliminarea propunerii referitoare la supervizarea de grup din textul Cadrului Legislativ al Directivei înseamnă că Europa a pierdut oportunitatea de a introduce un instrument care ar fi venit în întâmpinarea nevoii pentru o supervizare eficientă şi efectivă a grupurilor multinaţionale.

PRIMM: Care sunt principalele influenţe ale reformelor asupra cadrului legislativ de supraveghere al UE pentru serviciile financiare, propuneri iniţiate de Grupul De Larosière şi înaintate Comisiei Europene?

M. K.: Mandatul Grupului De Larosière a fost să facă recomandări cu privire la întărirea cooperării în domeniul supravegherii financiare în Europa, pentru a stabili un sistem mai eficient, integrat şi sustenabil de supervizare şi consolidare a cooperării între autorităţile europene şi corespondenţele lor la nivel internaţional.

Astfel, CEA salută recomandările Grupului De Larosière şi ale Comisiei Europene cu privire la noua arhitectură a sistemului de supraveghere financiară. Sprijinim puternic transformarea celor trei comitete de Nivel 3 care reprezintă autorităţile de supraveghere în domeniile asigurărilor, bancar şi pieţe de capital, în autorităţi europene care să fie abilitate să adopte anumite decizii importante şi să aibă, totodată, un rol de mediator.

Oricum, CEA a solicitat o reprezentare mai bună a sectorului asigurărilor în noul European Systemic Risk Council, deşi sectorul asigurărilor nu constituie o sursă de risc sistemic.

PRIMM: Care dintre experienţele relevante acumulate pe pieţele din Vest credeţi că ar putea fi transferabile/potrivite pentru o piaţă emergentă, aşa cum este cea din România?

M. K.: Diversificarea portofoliului este unul dintre conceptele fundamentale ale modelului de business în asigurări, contribuind la dispersia riscului, ceea ce permite acoperirea riscului la un preţ rezonabil. Asigurările auto reprezintă, în continuare, cea mai importantă linie de business din România, dar companiile de asigurări locale îşi diversifică în mod continuu portofoliul cu alte linii de business, ceea ce va face piaţa de profil mai puternică şi mai rezistentă.

PRIMM: Care ar fi cele mai eficiente modalităţi de a creşte educaţia financiară a publicului, inclusiv atitudinea vizavi de asigurări?

M. K.: Educaţia financiară deţine un rol vital, conducând la creşterea gradului de conştientizare şi permiţând consumatorilor să facă alegerile potrivite în selecţia programului de asigurare, în contractarea unui credit sau în planificarea economiilor pentru pensie.

Îmbunătăţirea cunoştinţelor din domeniul financiar în Europa reprezintă o provocare socială de care sunt responsabili mai mulţi „actori”. Astfel, autorităţile publice, sectorul privat, sistemul academic şi alţii pot avea cu toţi un rol în ameliorarea deficitului de cunoştinţe în rândul consumatorilor privind gama largă de produse financiare şi de servicii oferite. Industria europeană a asigurărilor promovează în mod activ instruirea financiară, printr-o serie de iniţiative eficiente implementate la nivel european.