Cu puţin timp înainte de lansarea sistemului bonus-malus, nelămuririle conducătorilor auto se suprapun peste un oarecare scepticism afişat de massmedia vis-à-vis de noul sistem de tarifare a poliţelor RCA. Vă propunem, în materialul următor, atât o analiză detaliată a procedurii, cât şi a argumentelor care au stat la baza introducerii acesteia.

Sistemul bonus-malus este, în esenţă, un proiect de responsabilizare a conducătorilor auto, pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 2010 prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Astfel, sistemul bonus-malus presupune acordarea de reduceri la prima RCA conducătorilor auto care nu au provocat accidente sau majorări ale acesteia în cazul celor care au produs unul sau mai multe accidente pe parcursul anului anterior de asigurare. Practic, conform acestui sistem, „preţul” asigurării va creşte sau va scădea în funcţie de cât de încărcat sau de curat este „cazierul rutier” al şoferului.

Până în prezent, constatarea amiabilă constituia o portiţă de scăpare de amendă pentru şoferii vinovaţi. Astfel, sancţiunea aplicată până nu demult de Poliţia Rutieră va lua forma unei penalizări pecuniare din partea asigurătorului. Până în prezent, fiecare companie a aplicat individual o formă a sistemului bonus-malus, însă, prin uniformizarea bazelor de date, penalizarea nu va mai putea fi evitată prin simpla schimbare a companiei de asigurări. Mulţi dintre specialiştii din piaţa de profil au considerat că bonus-malus-ul trebuia implementat înainte de constatarea amiabilă, deoarece a rămas astfel o perioadă de timp (1 iulie - 31 decembrie) în care cei care au provocat accidente soluţionate prin această procedură nu au putut fi sancţionaţi corespunzător.

Totuşi, având în vedere şi experienţa altor ţări, unde sistemul este deja funcţional, sancţionarea şoferilor prin majorarea primei de asigurare se poate dovedi şi aici un argument decisiv pentru o mai bună disciplină în trafic.

Daunele pe RCA – un argument în plus pentru bonus-malus

Nu în ultimul rând, un argument relevant pentru introducerea sistemului bonus-malus este şi faptul că piaţa românească de asigurări a intrat în al patrulea an consecutiv de neprofitabilitate, asigurările auto jucând cel mai important rol şi aducând, de altfel, cele mai mari pierderi. Astfel, această măsură poate ajuta la rentabilizarea segmentului auto.

De altfel, în primele nouă luni ale anului în curs, segmentul RCA a rămas unul din cele mai importante pentru piaţa de asigurări din România, subscrierile urcând cu 15%, la 1,6 miliarde lei, concomitent cu o creştere de 33% a valorii daunelor plătite, până la 1,1 miliarde lei. În acelaşi interval, prima medie a crescut cu 15% faţă de perioada echivalentă a lui 2008, potrivit datelor CSA.

Asigurătorii au plătit peste 253.800 de dosare de daună, din totalul de 271.715 avizate în perioada analizată, cu 8% mai mult decât în primele trei trimestre din 2008. Astfel, dauna medie plătită a avansat cu 23%, până la 4.356 lei.

Prima medie pe segmentul de răspundere civilă auto (RCA) a crescut cu circa 15% în primele nouă luni ale acestui an, iar până la sfârşitul lui 2009 nu se întrevăd alte majorări. Cred că rata daunei pe RCA nu i-a speriat pe asigurători care au avut rezerve suficiente pentru a practica tarife mai corecte, a declarat Preşedintele CSA, Angela TONCESCU. Rezervele de daună avizate s-au ridicat la 835 milioane lei în primele nouă luni, în creştere cu 22% faţă de intervalul echivalent al anului anterior.

Cum se va aplica?

Prin noile norme RCA s-a stabilit introducerea a 14 clase de bonus şi a 8 clase de malus, fiecăreia dintre acestea corespunzându-i un anumit procent de reducere, respectiv de majorare în raport cu clasa B0, atribuită celor care nu au avut asigurare de răspundere civilă auto până la începutul lui 2010.

Determinarea istoricului unui asigurat pentru stabilirea clasei de bonus sau de malus în care ar trebui să se încadreze acesta se va realiza prin interogarea bazei de date CEDAM, aflată, în prezent, în administrarea CSA. Un element care este esenţial este acela că, în momentul încheierii unei poliţe RCA, dacă interogarea bazei de date CEDAM nu poate fi efectuată din motive tehnice, bonus-ul/malus-ul poate fi stabilit în baza unei declaraţii pe proprie răspundere a asiguratului, cu privire la daunele înregistrate în perioada de referinţă anterioară, lăsând astfel o posibilitate de inducere în eroare a asigurătorului.

Astfel, dacă în perioada de referinţă (în anul anterior de asigurare) un şofer nu a avut daune plătite prin poliţa sa RCA, el va beneficia în anul curent de o reducere a primei de asigurare. Reducerea se va concretiza prin acordarea a două clase de bonus, în cazul în care noua poliţă se va încheia pe o perioadă de un an calendaristic, sau a unei singure clase de bonus, în cazul poliţelor încheiate pe şase luni. Astfel, teoretic, se poate atinge clasa maximă de bonus după şapte ani fără evenimente în urma cărora ar fi existat despăgubiri prin poliţa RCA a respectivului autovehicul. În cazul opus, dacă în perioada de referinţă au fost înregistrate daune, asiguraţii sunt penalizaţi prin aplicarea unui malus, adică prin majorarea cu un anumit procent a primei de asigurare. Totuşi, se poate aplica o singură malusare pentru fiecare perioadă de referinţă, excepţie făcând acele evenimente în care vehiculul era însuşit şi folosit fără acordul proprietarului şi când Poliţia a fost sesizată în scris. Spre exemplu, dacă în intervalul 1 ianuarie 2009 – 31 ianuarie 2009 un asigurat a provocat o daună din culpă proprie, acesta se va încadra, pentru anul următor, în clasa de malus M4, reprezentând o majorare a primei de asigurare cu 30%.

În situaţia în care un asigurat deţine mai multe vehicule, sistemul bonus-malus se aplică distinct pentru fiecare vehicul. Totodată, în cazul înstrăinării sau radierii vehiculului asigurat, stabilirea noii clase de bonus sau malus pentru un vehicul nou dobândit se face pornind de la clasa de care asiguratul a beneficiat anterior.

O altă abordare a sistemului bonus-malus

În piaţa internaţională de asigurări, profilul conducătorului auto joacă deja un rol important în stabilirea primei de asigurare aferente fiecărei persoane şi acest sistem a fost implementat parţial şi de un număr de companii de profil de pe piaţa din România.

Astfel, printre caracteristicile frecvent folosite în stabilirea valorii primei de asigurare de răspundere civilă auto se regăsesc: vârsta, sexul, ocupaţia, reşedinţa şi tipul maşinii. În unele ţări au fost introduse criterii chiar mai exotice, precum culoarea maşinii, statutul conjugal sau faptul că şoferul este fumător sau nefumător. Toate acestea sunt criterii de clasificare, stabilite pe baze statistice, care pot influenţa încă de la început cuantumul primei de asigurare. De asemenea, există mai mulţi factori care, deşi relevanţi, nu pot fi luaţi în considerare pentru calculul iniţial, precum nivelul de agresivitate la volan, cunoaşterea regulilor de circulaţie sau timpul de reacţie în diferite situaţii de pe şosea. Totuşi, se poate considera că aceşti factori sunt determinaţi pe parcursul mai multor perioade consecutive de asigurare, în funcţie de numărul de evenimente în care şoferul a fost implicat şi de circumstanţele de producere ale acestora.

Aşadar, sistemul bonus-malus, alături de coeficientul de risc rezultat din profilul clientului, poate stabili cu mai mare acurateţe nivelul primei de asigurare, dacă este aplicat diferenţiat pentru cei care pornesc în asigurare cu un cotă de risc mai ridicată sau celor care beneficiază de o cotă mai redusă.

În teorie, aplicarea unui sistem de bonus-malus diferenţiat care, pe lângă istoricul de daune al fiecăruia, să ia în considerare o ponderare diferită a primei în funcţie de coeficientul iniţial de risc aferent fiecărui client, poate deveni un avantaj pentru asiguraţi. Spre exemplu, statistica arată că şoferii din zonele urbane au un potenţial mai mare de a provoca o daună, acest factor fiind luat în calcul în stabilirea primei iniţiale. Astfel, în cazul unui an fără daune, aceştia să poată beneficia de o reducere mai mare decât cei din zonele rurale. În acelaşi timp, penalizarea în caz de accident să fie mai mică decât în cazul celor din zonele cu coeficient de risc mai scăzut.

De asemenea, în celelalte ţări unde sistemul este funcţional de mai mult timp, o formă rigidă a sistemului a determinat ca şoferii care nu au provocat daune foarte des, însă la un interval regulat, să rămână în secţiunea de malus pentru toată perioada de timp în care vor fi asiguraţi. De aceea, în condiţii concurenţiale ideale, se poate opta pentru o structură flexibilă şi liberalizată a sistemului de bonus-malus.

În aşteptarea primelor reacţii

Pentru anul care urmează, având în vedere numărul mare de poliţe RCA încheiate prin intermediul brokerilor şi al agenţilor persoane fizice, accesul în timp real la baza de date CEDAM se poate dovedi un adevărat inconvenient, deoarece mulţi nu dispun de acces direct la Internet şi, în numeroase cazuri, vor fi nevoiţi să ia în considerare declaraţiile pe proprie răspundere ale clienţilor. În această privinţă însă, încă nu sunt reglementate procedura de urmat în cazul unor declaraţii false din partea asiguraţilor şi felul cum se va reflecta aceasta asupra lor, pe de o parte, şi asupra păgubiţilor, de cealaltă parte. Pe lângă aceasta, baza de date CEDAM încă mai depinde de timpul de transmitere a datelor din partea companiilor, precum şi de acurateţea acestora, fapt ce poate influenţa, în unele cazuri, clasa de bonus sau de malus în care se poate încadra asiguratul.

Primele rezultate ale implementării sistemului vor putea fi analizate mai amănunţit la jumătatea lui 2010, însă asigurătorii sunt optimişti în privinţa rezultatelor pe termen lung. Un număr însemnat dintre reprezentanţii companiilor consideră că este doar un început în ceea ce priveşte o bază de date unitară, acesta constituind punctul de plecare pentru un istoric generalizat al clienţilor, care poate fi utilizat pe toate liniile de asigurări auto. Rămâne, însă, la latitudinea fiecărei companii să practice o politică de preţ corespunzătoare, astfel încât sistemul să îşi poată dovedi cu adevărat utilitatea.

La finalul unui an special, care a marcat introducerea procedurii de constatare amiabilă şi pregătirea sistemului bonus-malus, stăm de vorbă despre asigurările auto din România, şi nu numai, cu…

Ionel DIMA
Vicepreşedinte, AVUS Group

PRIMM: Cum credeţi că s-a comportat piaţa românească de asigurări în acest an, în contextul crizei?

Ionel DIMA: Industria locală a asigurărilor a evoluat destul de puţin satisfăcător. Aduceţi-vă aminte că, în primăvară, am afirmat la CNA - Conferinţa Naţională a Asigurărilor Auto, că în momentul în care urc dealul şi maşina nu mai trage, trebuie să accelerez şi să schimb viteza. Ori, din păcate, mi se pare că mult prea multă lume a pus piciorul pe frână. Explicaţia cum că e criză şi nu vindem, în asigurările auto, nu ţine. Până la urmă, poliţa RCA este obligatorie; cetăţeanul nu are de ales, trebuie să plătească, şi atunci chiar nu înţeleg de ce a scăzut piaţa. E adevărat, stă leasing-ul pe loc, stau transportatorii pe dreapta, dar acest fapt ar trebui să se reflecte și în privința daunelor. Dar constat că piaţa nu a crescut aproape deloc în perioada septembrie 2008 - septembrie 2009, însă daunele s-au dublat. Explicaţia este că asigurătorii români, pe care mi-am permis să îi sfătuiesc să mai uite de cota de piaţă şi să se îngrijească puţin şi de cuantumul primei şi de produse, au făcut pasul prea modest sau nu destul de hotărât.

PRIMM: Totuşi, ce s-a întâmplat cu daunele?

I.D.: Au crescut, în primul şi în primul rând pentru că în ceea ce priveşte daunele auto, preţul se majorează în fiecare zi, de la preţul maşinii până la preţul piesei de schimb. Există apoi, în perioadele de criză, o exacerbare a fenomenului de fraudă. Din dosarele pe care le lucrăm zilnic se simte că acest fenomen a crescut pe parcursul anului 2009. Anul trecut apreciam tentativele de fraudă în domeniul auto sub 15%; în 2009, procentul a crescut faţă de aprecierile mele anterioare cu cel puţin 5%; din fericire, aceste tentative nu prea reuşesc, mai ales pentru că aproape toate companiile au departament anti-fraudă. Este adevărat însă că există şi un revers al medaliei, pentru că se ajunge la situaţia în care companiile uită că păgubitul e şi client şi îl tratează ca pe un potenţial hoţ.

Industria locală a asigurărilor a evoluat destul de puţin satisfăcător. Mi se pare că mult prea multă lume a pus piciorul pe frână.

PRIMM: Putem trage o linie şi să analizăm ce a însemnat introducerea constatului amiabil, de la 1 iulie 2009?

I.D.: Este prematur să vorbim de statistică, dar un lucru este cert: pentru păgubiţi, pentru cei implicaţi într-un eveniment rutier, constatul amiabil s-a dovedit a fi un mare câştig de timp – păgubiţii vin şi într-un sfert de oră şi-au rezolvat problema. E adevărat că pentru asigurători este un inconvenient faptul că ei stau aici 20-30 de minute, dar la Poliţie stăteau cu orele. Aici însă, majoritatea au nevoie de asistenţă la fiecare cuvânt pe care îl scriu şi asta cere timp.

Ideea însă este să câştige victima, să câştige păgubitul, pentru că de acolo îşi trage întreaga industrie a asigurărilor esenţa, de la împlinirea contractului. Atunci când se produce riscul, trebuie să ne facem datoria şi să plătim dauna.

Prin urmare, apreciez constatul amiabil ca pe un câştig pentru cei implicaţi într-un eveniment rutier, în primul rând din punct de vedere al timpului, apoi din punct de vedere al modalităţii de recuperare a daunei. Dacă pentru mine, care lucrez cu asigurători străini, se reduce timpul de soluţionare (şi eu sunt „legat”, pentru că trebuie să îmi vină confirmarea din străinătate), atunci e clar că între doi români se poate soluţiona dosarul de daună deosebit de rapid, ceea ce iar e bine pentru partea păgubită.

PRIMM: Credeţi că a scăzut vigilenţa Poliţiei ca urmare a implementării constatului amiabil?

I.D.: Atunci când cei doi implicaţi s-au pus de acord asupra culpei, ei nu mai ajung la Poliţie, ci vin direct la noi. În mod logic însă, Poliţia nu ar avea de ce să fie nici mai dură, nici mai tolerantă ca înainte. Ei doar respectă legea, ceea ce făceau şi înainte.

PRIMM: Credeţi că piaţa a fost pregătită pentru introducerea sistemului bonus-malus? Cum va fi receptat de către clienţi?

I.D.: Din păcate, nu suntem pregătiţi. Noi, românii, nu ne-am dezis niciodată, suntem de o vigilenţă fantastică. Ne-am pregătit în sensul că vorbim de vreo 10 ani de bonus-malus, dar sunt sigur că dacă îi întrebăm pe asigurători şi pe clienţi, acum nimeni nu ştie exact ce şi cum să facă. 1 ianuarie 2010 marchează însă şi introducerea obligativităţii emiterii electronice a poliţelor RCA, moment pentru care realmente nu suntem pregătiţi. Am văzut, spre exemplu, o mare companie de asigurări care pe 4 decembrie nu avea încă terminat softul ce permitea emiterea electronică. E clar deci că piaţa nu este pregătită dar, ca de obicei, o să ne „descurcăm”.

PRIMM: Care sunt principalele motive pentru care clienţii, societatea în general, sunt reticenţi când aud de asigurări şi de asigurători?

I.D.: Răspunsul la această întrebare îl găsiţi în cursul pe care îl ţin la Institutul de Asigurări şi Pensii, la capitolul „Fraudă şi criminalitate în asigurări”. Există din anii ‘70 nişte studii ale unor sociologi austrieci pe tema relaţiei dintre asigurători şi piaţă. Percepţia este că asigurătorii, ascunşi undeva în acele imense palate de cristal, nu au niciun fel de aplecare spre oamenii care le trec porţile, şi nu ştiu decât să încaseze, iar când e vorba să şi plătească, încep să se ascundă, să taie la daune, să o tărăgăneze, ori acele probleme la noi sunt exacerbate. Există teorii nescrise în piaţa românească a asigurătorilor, care spun: Din 100 de daune respinse, numai 10 au banii necesari să apeleze la un avocat, şi din aceştia numai 5 chiar deschid un proces. Mi-e foarte greu să vă povestesc despre această teorie, dar din păcate se pare că multă vreme piaţa a funcţionat pe principiul acesta.

Constatăm că izvorul din care s-a născut asigurarea nu mai există şi că asigurarea şi-a deplasat absolut complet centrul de greutate: ne asiguram acum 1.000 sau acum 100 de ani împotriva dezastrelor naturale, şi în prezent am ajuns să ne asigurăm împotriva evenimentelor provocate de mâna omului: terorism, accidente etc.

Haideţi să luăm exemplul regreselor. Uitaţi-vă şi vedeţi cam câte regrese ale unui asigurător împotriva altuia se soluţionează în amiabil şi câte ajung în instanţă. Din păcate, majoritatea ajung în instanţă. Într-o ţară în care drumul justiţiei este deosebit de anevoios, în această ţară noi avem procese peste procese în domeniul asigurărilor. În străinătate e total diferit – spre exemplu, în Austria, procentajul procesual în materie de daune este sub 1%. Teoria cu regularizarea activă îşi arată roadele şi e departe de practica din ţara noastră. Ori, cea mai bună hotărâre judecătorească va fi întotdeauna mai proastă decât cea mai proastă înţelegere amiabilă, inclusiv pentru asigurători. Cam asta e piaţa românească la sfârşit de an 2009.

PRIMM: Cum e văzută piaţa românească de asigurări de către grupul AVUS?

I.D.: Piaţa românească este componentă a pieţei internaţionale, care nici ea nu se simte prea bine anul ce stă să treacă, stagnează precum întreaga economie. Constatăm că izvorul din care s-a născut asigurarea nu mai există şi că asigurarea şi-a deplasat absolut complet centrul de greutate: ne asiguram acum 1.000 sau acum 100 de ani împotriva dezastrelor naturale, şi în prezent am ajuns să ne asigurăm împotriva evenimentelor provocate de mâna omului: terorism, accidente etc. Tot aşa s-a deplasat şi rolul primordial al asigurării: acoperirea prejudiciului. Acum vorbim tot mai mult de sisteme investiţionale, de fonduri, de piloni, de dezvoltări financiare, soluţii financiare globale.

La nivelul grupului AVUS şi al conduitei sale manageriale, nu suntem interesaţi numai de piaţa de asigurări dintr-o singură ţară. Ne menţinem în continuare focusul pe ceea ce facem de 50 de ani:regularizări internaţionale de daune în asigurări. Iar din acest punct de vedere, piaţa din România este deosebit de importantă pentru grupul AVUS. Nu se poate să nu fie foarte importantă o piaţă cu 22 de milioane de locuitori, de întinderea României şi, din punctul de vedere al regularizatorului de daune auto, cu străzi atât de proaste…

PRIMM: Cum a fost afectat grupul AVUS de criză?

I.D.: Toata piaţa vestică ştia din vara lui 2008 că ne paşte o criză de proporţii şi am bugetat foarte prudent, drept pentru care o să fim în situaţia puţin paradoxală să terminăm anul curent peste bugete. În materia noastră, din păcate pentru noi, cifrele vin la o perioadă mai mare decât în alte business-uri, în sensul că eu am bugetat acum 2010 şi mai prudent decât în 2009, pentru că bănuiesc că la noi abia în 2010 se va simţi în cifre impactul crizei. În domeniul nostru de activitate, cifrele din 2009 preiau mult din 2008. Ceea ce înseamnă că scăderea numărului de accidente şi, implicit, de dosare de daună din 2009 se va reflecta în 2010. Suntem însă pregătiţi, toate bugetele sunt aprobate de o lună şi toţi colegii ştiu exact ce au de făcut în continuare.