Dacă ar fi să comparăm sistemul de sănătate românesc cu cel german sau olandez, constatăm că nevoile şi drepturile cetăţenilor sunt aceleaşi peste tot în lume, însă diferenţa semnificativă rezidă în faptul că şansa pe care o are fiecare cetăţean în parte diferă foarte tare în funcţie de ţara în care trăieşte. Cetăţeanul german îşi cunoaşte foarte bine drepturile, iar societatea germană i-a pus la îndemână de-a lungul istoriei multe instrumente de acoperire a nevoilor şi l-a învăţat să le folosească.
În România însă, suntem prinşi în capcana supravieţuirii, accesul la informaţie este limitat, gradul de informare şi educaţie este scăzut.
Oare ce ştie astăzi cetăţeanul român despre asigurările de sănătate? Ştie că sunt obligatorii pentru orice om cu salariu şi că, în virtutea sumei plătite lunar ca şi contribuţie la fondul public de sănătate, trebuie să primească înapoi orice servicii medicale necesare pentru restabilirea stării sale de sănătate, indiferent de situaţie.
În teorie totul pare să aibă cursul firesc, însă realitatea nu seamănă nici pe departe cu teoria.
Aşa cum aflam dintr-un recent studiu european, în septembrie 2009 România se poate mândri, cu ghilimelele de rigoare, cu cea mai proastă evaluare a sistemului public de sănătate de până acum. Raportul Societăţii Academice Române ne arată că situaţia este foarte gravă, iar demersurile autorităţilor sunt slabe, netransparente,inconsecvente şi haotice, unul dintre exemplele SAR fiind faptul că, deşi se confruntă cu cea mai acută lipsă de fonduri, Ministerul Sănătăţii nu a făcut nici măcar o încercare de atragere de fonduri europene, în ciuda faptului că sunt disponibile, prin programele UE, categorii speciale pentru dezvoltarea sistemelor sanitare, considerate prioritare în Uniune.
Cu toate acestea, cetăţeanul român, pacientul român are aceleaşi nevoi, ba chiar din ce în ce mai acute, pentru că trăim într-un stres din ce în ce mai mare, într-un mediu poluat şi asaltat de produse de slabă calitate, care au darul să ne slăbească organismul şi să ne grăbească îmbolnăvirea.
De ce este sănătatea atât de importantă?
Pentru că… fără sănătate nu putem să ne bucurăm de timpul liber, de familie, nu putem performa corespunzător la serviciu şi în consecinţă nu putem avansa sau chiar riscăm să ne pierdem jobul. De aici toate problemele care ne complică viaţa: nu mai putem să ne plătim creditele şi riscăm să pierdem casa şi puţinele proprietăţi pentru care am muncit atât, nu mai putem oferi aceleaşi condiţii de viaţă familiei etc.
Până la urmă, aşa cum românul cu înţelepciune spune: Dacă sănătate nu e, nimic nu e. Sănătatea este vitală. Cu protejarea sănătăţii începe totul. Odată ce ne-am acoperit nevoia de sănătate, ne putem ocupa şi de satisfacerea celorlalte nevoi şi dorinţe.
Cum? Soluţia este simplă şi nu presupune decât înţelegerea instrumentelor pe care le avem la îndemână pentru a face alegerea corectă.
Ei bine, riscurile asociate sănătăţii sunt de două feluri: riscul medical (boala) şi riscul financiar (costul) asociat restabilirii stării de sănătate.
Şi pentru că trăim în România, sunt îndreptăţită să presupun că cei mai mulţi dintre noi nu dispun de rezerve financiare la care să apeleze în cazul în care se îmbolnăvesc şi că e puţin probabil ca boala să apară în ziua de salariu, ca să ne putem permite fie plata neoficială în sistemul de stat, fie plata consultaţiei şi investigaţiilor într-o clinică privată. Nici nu mai vorbesc de intervenţiile chirurgicale, pentru care nu te poţi duce decât într-un spital de stat, căci spitale private sunt prea puţine şi nu pot acoperi decât operaţii simple.
Iată de ce, de câţiva ani, au apărut şi în România asigurările private de sănătate. Deşi sunt încă un produs practic necunoscut, acestea reprezintă singurul instrument care satisface în întregime nevoile de sănătate ale clienţilor.
De ce asigurarea privată de sănătate?
Orice deteriorare a stării de sănătate (în termeni tehnici - risc de îmbolnăvire) este însoţită şi de un cost, de cele mai multe ori substanţial (în termeni tehnici - risc financiar). Asigurarea privată de sănătate este un instrument financiar care acoperă atât riscul medical, cât şi pe cel financiar asociat deteriorării stării de sănătate.
Este genul de instrument pentru achiziţionarea căruia te adresezi unei companii de asigurări specializate unde, în schimbul unei sume lunare de bani, obţii accesul nelimitat (ca număr de accesări şi ca valoare a serviciilor) la consultaţii, investigaţii şi intervenţii chirurgicale, în mediu privat, până la restabilirea stării de sănătate.
În plus, tot procesul de găsire a cabinetelor medicale, laboratoarelor sau spitalelor potrivite afecţiunii respective şi programarea la consultaţii sunt administrate de compania de asigurări.
În afara beneficiului evident pe care asigurarea privată de sănătate îl oferă clientului/ pacientului, trebuie să ţinem cont de importanţa pe care acest instrument o are în dezvoltarea infrastructurii medicale.