Dat fiind caracterul novator, dar şi conţinutul concret al dispoziţiilor sale, Legea nr.260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor este de natură să suscite o serie de întrebări şi posibile probleme din punct de vedere legal. Între altele, sunt vizate mecanismul de funcţionare propus, detaliile de implementare a sistemului de asigurări obligatorii, cât şi corelarea cu alte norme legale imperative (din domeniul asigurărilor, dreptul concurenÈ›ei etc.), menţionate pe scurt în continuare.

Rolurile alocate PAID şi asigurătorilor autorizaţi

Mecanismul de funcţionare a sistemului de asigurări obligatorii este echivoc în forma
prezentă, rolurile care revin Pool-ului de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) iar, pe de altă parte, asigurătorilor admişi în PAID fiind insuficient precizate.

Astfel, dincolo de inconsecvenţele manifeste din textul legal, rămân neclare aspecte
precum cine îndeplineşte funcţiile de bază ale mecanismului de asigurare, respectiv   cine şi în ce condiţii exacte subscrie riscurile de dezastre naturale, încasează primele de asigurare şi, respectiv, suportă despăgubirile.

Se adaugă în acelaşi sens aspectele difuze referitoare la condiţiile de acordare a comisioanelor reglementate de lege, modalitatea de calcul a nivelului primei de de asigurare suportate de PAID, sau rolul de reasigurător al PAID, în calitatea sa de  societate de asigurare-reasigurare.

Constituirea PAID şi reglajele corporate în contextul funcţionării PAID

La momentul prezent, Legea nr. 260/2008 nu oferă suficiente informaţii despre principiile care vor sta la baza înfiinţării şi funcţionării PAID (rămânând deschisă posibilitatea ca dinamica legislativă ulterioară să aducă anumite clarificări în această privinţă, deşi abilitarea CSA de a emite norme de aplicare în baza art. 37 este redactată în mod nefericit).

Notăm la acest moment că legea nu tratează nici măcar la nivel de principiu probleme
importante cum ar fi, între altele: cerinţele minime de capital pentru constituirea şi
funcţionarea PAID, relaţiile dintre acţionari, condiţiile cooptării de noi acţionari ulterior
constituirii PAID, rolul pe care îl vor avea în cadrul societăţii reprezentanţii desemnaţi
de CSA (şi modalitatea de evitare a unor eventuale conflicte de interese), condiţiile unei eventuale retrageri sau excluderi a unuia dintre acţionari etc.

Riscul asigurabil în cazul anumitor poliţe de asigurare împotriva dezastrelor naturale

Întrucât Legea nr. 260/2008 consideră ca asigurabil orice imobil cu destinaţia de locuinţă, indiferent de condiţiile de producere a riscului asigurat (caracteristicile zonei, starea generală a imobilului etc.), pot apărea probleme suplimentare. Astfel, în cazul locuinţelor aflate în zone cu risc ridicat de dezastre naturale, ori al imobilelor în stare avansată de degradare sau construite cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare, este neclar în ce măsură acestea pot fi acceptate ca reprezentând în mod normal un risc asigurabil. De fapt, pentru o serie întreagă de imobile în aceste situaţii, producerea riscului poate fi văzută drept mai mult decât o simplă posibilitate, ceea ce poate ocaziona discuţii variate începând de la caracteristicile riscurilor asigurabile şi până la răspunsul asigurătorului faţă de cerinţa de subscriere a unor atari riscuri.

Corelări cu reglementările concurenţiale

Instituirea monopolului PAID asupra acestui segment de piaţă ca şi restricţionarea accesului pe piaţă prin aderarea la PAID trebuie corelate atent cu principiile şi normele legale în vigoare în materia concurenÈ›ei (între altele, Legea nr. 21/1996 şi Ordonanţa Guvernului nr. 89/2004 pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind regimul exceptării acordurilor din domeniul asigurărilor de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 21/1996; în acest sens, un prim pas pe care îl sperăm deja efectuat era acela de obţinere a avizului preliminar din partea Consiliul Concurenţei în faza de proiect a legii).

Separat de cele de mai sus, condiţia obligatorie a autorizării de către CSA pentru toţi
asigurătorii care doresc să participe la PAID restricţionează accesul pentru asigurătorii cu sediul în alt stat membru al Uniunii Europene. Legea limitează astfel aplicarea principiilor referitoare la libera stabilire şi libera prestare a serviciilor, aflate la  fundamentul construcţiei europene.

Prerogativa CSA de a stabili preţul asigurării obligatorii cu începere din al cincilea an al funcţionării sistemului poate suscita, la rândul ei, anumite comentarii. Potrivit Legii concurentei nr. 21/1996, pe pieţele unde concurenţa este exclusă prin efectul unei legi
sau datorită existenţei unei poziţii de monopol (cum va fi cazul pieţei asigurării obligato-rii a locuinţelor), doar Guvernul este cel care, cu avizul Consiliului Concurenţei, poate să instituie forme corespunzătoare de control al preţurilor.

Totodată, autorizarea dată Ministerului de Finanţe pentru contractarea împrumuturilor
menţionate în art. 33 din lege (pentru plata primelor de reasigurare pentru primul an,
sau a completărilor pentru anii ulteriori, suplimentare fondurilor de despăgubiri datorate de PAID etc.) trebuie analizată prin prisma reglementărilor aplicabile ajutorului de stat.

Suprapunerea cu riscurile asigurate pe calea asigurărilor facultative

Reglementările în vigoare în domeniul asigurărilor stabilesc că, în cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia.

În raport de acest principiu, se nasc o serie de întrebări: mai trebuie sau nu să încheie
o asigurare împotriva dezastrelor naturale în baza Legii nr. 260/2008 proprietarii de
locuinţe care au deja o asigurare facultativă pentru respectivele riscuri? Cum ar urma să
fie plătite despăgubirile în cazul în care asigurarea facultativă depăşeşte sumele asigurate obligatoriu prevăzute de Legea nr. 260/2008? Ce ar urma să se întâmple în cazul locuinţelor ipotecate, în care creditorul garantat este şi beneficiarul asigurării (fiind dificil de imaginat o situaţie în care creditorul ar accepta o reducere a garanţiei sale, sprijinită pe încheierea unei asigurări facultative, în absenţa unei dispoziţii legale exprese)?

Sancţiunile prevăzute de lege

Sistemul sancţionator propus de lege se concentrează asupra refuzului persoanelor
fizice şi juridice de a îşi îndeplini obligaţiile de încheiere a asigurării obligatorii (fiind probabil prezumat în mod absolut că nu vor exista cazuri de refuz din partea asigurătorilor).

De asemenea, din modul de redactare a art. 23 pare a rezulta că deşi persoanele care
nu îşi asigură locuinţele aflate în proprietate nu vor beneficia de despăgubiri de la bugetul de stat (conform alin. 1), acestea nu sunt vizate de excluderea aplicabilă persoanelor fizice despăgubite (conform alin. 2) în ceea ce priveşte acordarea locuinţelor sociale.