Un vechi proverb spune că „nu poţi să fii şi sătul, şi cu slănină în pod în acelaşi timp”. Proverbul ilustrează perfect situaţia Slovaciei, care a introdus în 2005 un sistem de pensii private foarte liberal şi îndrăzneţ. Piaţa de pensii private s-a dezvoltat rapid, însă totul s-a schimbat după alegerile parlamentare din 2006. Accederea la putere a socialiştilor a subminat bazele sistemului de pensii private, Pilonul II slovac devenind o cetate sub asediul discursului populist al politicienilor.

Anul 2005 a fost hotărâtor pentru sistemul de pensii din Slovacia. Sistemul public de pensii a beneficiat de o reformă profundă, care a stabilit o legătură mai puternică între contribuţiile plătite şi pensiile primite şi a majorat vârsta de  pensionare, ambele fiind măsuri de creştere a sustenabilităţii sistemului public (Pilonul I). În plus, Slovacia a introdus în acelaşi an şi un sistem puternic de pensii private: obligatoriu (Pilonul II) şi facultativ (Pilonul III).

Arhitectura sistemului

Pilonul II slovac este unul dintre cele mai solide din regiune, fiind încă de la început construit pe modelul multifond (fiecare administrator gestionează în mod obligatoriu trei fonduri, cu profiluri diferite de risc – redus, mediu şi ridicat) şi bazat pe o contribuţie consistentă, de 9% din salariul brut al fiecărui participant.  Înaintea reformei, fiecare salariat contribuia cu 18% din salariul său brut la sistemul public de pensii, reforma împărţind această contribuţie în două jumătăţi – 9% pentru sistemul public, ca până în 2005, şi 9% direcţionaţi în sistemul privat. Astfel, Slovacia beneficiază de o contribuţie semnificativă, printre cele mai ridicate din regiunea Europei Centrale şi de Est.

Potrivit legislaţiei, fiecare administrator gestionează trei fonduri de pensii private obligatorii, cu portofolii de investiţii şi profiluri de risc diferite, adecvate vârstei participanţilor. Fondurile conservatoare investesc numai în titluri de stat, obligaţiuni şi depozite bancare, fondurile moderate investesc cel mult 50% în acţiuni listate şi cel puţin 50% în instrumente financiare cu venit fix, iar fondurile dinamice investesc până la 80% în acţiuni listate şi restul în alte instrumente. Participanţii pot alege orice fond doresc, dar pot contribui doar într-un singur fond la un moment dat. Libertatea de opţiune are însă două limitări: 1) dacă participantul are mai puţin de 15 ani până la pensionare, el nu mai poate alege să contribuie la fondul dinamic, şi 2) cu cel puţin 7 ani înainte de pensionare, participantul trebuie să aleagă fondul conservator, sau va fi repartizat automat la fondul conservator al aceluiaşi administrator. Opţiunea implicită, pentru cei care nu îşi aleg nici un fond, este fondul conservator. La finalul campaniei iniţiale de aderare (2005), 69% dintre slovaci aleseseră fondurile dinamice, 30% fondurile moderate şi doar 1% fondurile conservatoare,  raport de forţe care se păstrează aproape identic până în ziua de azi.

Pilonul III de pensii facultative a fost introdus în 1997 şi reformat puternic în 2004. Iniţial disponibil doar salariaţilor, sistemul facultativ de pensii private a fost ulterior deschis tuturor cetăţenilor peste 18 ani, care doresc să economisească voluntar prin aceste scheme de pensii.

Când politica intră în scenă

Însă sistemul de pensii private din Slovacia  a fost puternic zdruncinat începând cu 2006, după venirea la putere a partidului de stânga condus de noul premier Robert FICO. Acesta s-a declarat inamic public al Pilonului II şi a întreprins o serie de măsuri ca să destabilizeze sistemul. Printre acestea, cele mai importante sunt două clauze de „opt-out”, care permit participanţilor la Pilonul II să iasă din sistem şi să contribuie doar la bugetul public de pensii, adică aşa cum era situaţia înaintea reformei din 2005. În pofida recomandărilor politice şi a aversiunii premieruluifaţă de acest sistem, cei circa 1,5 milioane de participanţi au arătat că au mai multă încredere în administrarea privată a economiilor lor decât în pensia de stat. După expirarea primei clauze de opt-out, la mijlocul anului trecut, doar 6% dintre participanţi luaseră decizia de a se întoarce cu contribuţiile lor în sistemul public, sumă egalată însă de numărul noilor intraţi pe piaţa forţei de muncă şi care au decis să se alăture Pilonului II.

A doua perioadă de deschidere a porţilor Pilonului II, care expiră în iunie anul acesta, a convins în primele trei luni mai puţin de 2.500 de participanţi, număr depăşit de cel al noilor intraţi. Guvernul estima că prin această „deschidere” a Pilonului II nu mai puţin de 150.000 de participanţi s-ar fi retras din sistem, însă calculele politice au fost depăşite de încrederea participanţilor în economisirea privată.

Structura pieţei

ALLIANZ este liderul pieţei de pensii obligatorii din Slovacia, cu active de peste 706 milioane euro în cele trei fonduri de Pilon II (31% din piaţă) şi un număr total de 450.000 de participanţi (30%). Pe locurile doi şi trei urmează AXA (630 milioane euro, adică 27,6%, şi aproape 400.000 de participanţi, adică 26,3% din total) şi GENERALI (330 milioane euro, adică 14,5%, şi 200.000 de clienţi, adică 13,4% din piaţă). Piaţa însemna active de 2,28 miliarde euro la 30 ianuarie 2009 şi un număr de participanţi de peste 1,5 milioane.

Pe segmentul de pensii facultative, liderul pieţei este ING, cu aproape 40% cotă de piaţă, adică 347 milioane euro în active nete şi un număr de 334.000 de participanţi. Pe locurile doi şi trei sunt două fonduri locale, gestionate de TATRA banky şi STABILITA. Per total, piaţa însemna active nete de 880 milioane euro şi 855.000 de participanţi la 30 iunie 2008.

Investiţiile şi randamentele fondurilor

Legislaţia privind investiţiile permise fondurilor de pensii este destul de limitativă. Pe Pilonul II, fondurile trebuie să investească cel puţin 30% din active în instrumente ale unor emitenţi din Slovacia – stat sau companii private. Celelalte limite investiţionale derivă în principal din restricţionările modelului multifond. De asemenea, fondurile trebuie să furnizeze un randament minim garantat, care reprezintă un procent (50% la fondurile dinamice, 70% la cele balansate, 90% la cele conservatoare) din media performanţelor competitorilor.

Fondurile obligatorii nu folosesc însă nici pe departe plafoanele permise de legislaţie pentru a investi pe piaţa bursieră, având o abordare conservatoare şi destul de uniformă din cauza temerilor referitoare la intervenţia factorului politic. Ca urmare, rezultatele investiţionale ale fondurilor sunt destul de slabe, fondurile fiind afectate şi de lipsa de predictibilitate privind baza de clienţi, din cauza clauzelor de opt-out.

Întrucât sistemul de pensii private pare în acest moment ţinta predilectă a politicienilor din Slovacia, dezvoltarea ulterioară a pieţei de profil şi capacitatea sa de a-şi îndeplini obiectivul final – acela de a furniza pensii decente din sistemul privat pentru cei peste 1,5 milioane de participanţi actuali – sunt deocamdată puse sub semnul întrebării.