Evoluând într-o piaţă tot mai concurenţială, companiile au început să acorde o atenţie sporită problematicii riscului de mediu, din cauza potenţialului său de a genera cheltuieli neprevăzute cu efect destabilizator şi prejudicii grave de imagine. Legislaţia europeană impune cerinţe stricte în ceea ce priveşte protecţia mediului şi încurajează dezvoltarea unor instrumente de garanţie financiară şi de asigurare pentru a acoperi responsabilităţile companiilor în cazul producerii unor prejudicii.

Iniţiativa europeană

În cadrul Uniunii Europene, obligaţia de a proteja mediul înconjurător şi habitatul natural a fost statuată prin Directiva privind responsabilitatea pentru prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului. Prin aria de aplicabilitate, aceasta măreşte considerabil posibilitatea ca o companie să fie trasă la răspundere pentru prejudicii cauzate mediului înconjurător. Eficienţa sa va depinde însă de calitatea infrastructurii pe care ţările UE o vor crea şi utiliza în cadrul procesului de implementare (acte normative interne, autorităţi de reglementare, aparat de control etc.).

Abordarea UE va avea un impact major asupra companiilor, pentru că focalizarea pe produs sau sub-componentă a acestuia extinde cercul celor care pot fi traşi la răspundere în cazul producerii unui eveniment de risc. În aceste condiţii, managementul adecvat al riscului de mediu presupune ca o companie să aibă o viziune globală asupra ciclului de viaţă al produselor şi operaţiunilor sale.

Directiva a fost implementată în Ungaria, Italia, Lituania şi Letonia până la 30 aprilie 2007. Ulterior, ea a fost integrată în reglementările naţionale în alte 15 state membre UE, printre care şi România. Austria şi Belgia s-au aliniat cerinţelor UE prin legislaţia federală, iar restul de 6 state, inclusiv Marea Britanie, urmează să implementeze această Directivă în cel mai scurt timp.

Dacă noi nu ne gândim şi la generaţiile viitoare, ele nu ne vor uita niciodată. Henrik TIKKANEN

Riscul de mediu – ameninţare vs. oportunitate

Fără îndoială, presiunile externe au un rol covârşitor pentru adoptarea unei atitudini responsabile faţă de mediu. Activismul mass-media, implicarea comunităţii, sistemul de guvernanţă corporativă sunt tot atâţia factori care determină o responsabilitate sporită din partea companiilor. Canalizate şi mediatizate corespunzător, aceste eforturi reprezintă o sursă importantă de avantaj competitiv. Un sistem performant de management al riscului de mediu facilitează accesul la resurse financiare, asigură conformitatea cu reglementările în vigoare şi reduce substanţial riscul unor acţiuni legale împotriva companiei. În plus, o serie de state europene încurajează aşa-numitele investiţii verzi şi producţia de bunuri ecologice prin stimulente fiscale.

Din punct de vedere operaţional, riscurile de mediu pot genera întreruperi ale activităţii (producerea unor accidente, suspendarea sau anularea licenţei etc.), cu urmări grave pentru companie. Măsurile de adaptare la cerinţele de mediu contribuie la optimizarea operaţiunilor şi reduc posibilitatea unor sancţiuni din partea autorităţilor.

Riscul reputaţional la care se expune o companie cu practici neconforme sau care generează evenimente de risc are consecinţe financiare greu de estimat şi durabile în timp.

O situaţie aparte o prezintă tranzacţiile de fuziuni şi achiziţii, unde riscul de mediu a devenit un element de mare interes. În evaluarea patrimonială a entităţilor este necesară cunoaşterea şi analiza atentă a practicilor istorice pentru a identifica potenţialele daune care ar putea apărea în viitor, starea activelor (posibila contaminare), precum şi modul în care riscurile de mediu au fost transferate prin asigurare.

Prevenire şi remediere

Un element de noutate introdus de Directiva europeană privind responsabilitatea faţă de mediu este acela că extinde principiul „poluatorul plăteşte” asupra acţiunilor de prevenire şi remediere a prejudiciilor produse mediului. O altă îmbunătăţire o reprezintă acoperirea unor categorii noi de pagube, şi anume cele privind speciile protejate, habitatele naturale, solul (riscuri semnificative pentru sănătate) şi apa (efecte adverse semnificative).

Privită în ansamblu, Directiva se focalizează asupra prevenirii daunelor, eliminării efectelor adverse asupra mediului înconjurător şi recuperării elementelor prejudiciate prin reabilitare, refacere sau înlocuirea resurselor naturale (inclusiv furnizarea unui echivalent).

Operatorul a cărui activitate cauzează ameninţări iminente asupra mediului are obligaţia de a întreprinde fără întârziere măsurile preventive necesare. Dacă s-au produs deja prejudicii, prin măsurile de remediere primară trebuie să se asigure reluarea serviciilor sau refacerea resurselor naturale la condiţia anterioară. Acolo unde remedierea primară nu este posibilă, în sensul restabilirii integrale a situaţiei anterioare, operatorii sunt obligaţi să acţioneze pentru remedierea complementară. Între momentul producerii pagubei şi acela în care remedierea primară îşi produce efectele, trebuie întreprinse măsuri de remediere compensatorie, în scopul acoperirii pierderii temporare a resurselor naturale sau a serviciilor.

Oportunităţi pentru industria asigurărilor

Directiva europeană privind responsabilitatea faţă de mediu deschide noi oportunităţi de dezvoltare pentru industria de asigurări, prin aceea că încurajează crearea şi utilizarea unor instrumente de protecţie financiară şi de asigurare care să permită operatorilor să îşi îndeplinească responsabilităţile care decurg din aceste reglementări.

La nivelul UE, garanţia financiară sau asigurarea sunt obligatorii în ţări precum Austria şi Suedia. În Ungaria este instituită obligativitatea acestora doar pentru anumite tipuri de activităţi periculoase pentru mediu. Cehia şi Slovacia vor introduce astfel de cerinţe începând din 2012. În Polonia, autorităţile au dreptul de a solicita o garanţie financiară sau o asigurare în momentul eliberării autorizaţiei.

Germania are o legislaţie specifică introdusă înaintea iniţiativei europene care, pentru anumite activităţi potenţial dăunătoare, prevede obligativitatea încheierii unei asigurări de mediu.

Pentru adaptarea la cerinţele pieţei, marii asigurători oferă poliţe de răspundere civilă cu acoperire pentru poluarea accidentală. Cu titlu de exemplu, sunt acoperite cheltuielile de degajare şi curăţare a arealului afectat şi a împrejurimilor, despăgubirile pentru vătămări corporale şi daune aduse proprietăţii, prejudiciile produse terţilor prin întreruperea activităţi, vătămarea biodiversităţii. La nivelul UE se utilizează şi asigurările pentru poluare graduală, care răspund într-o măsură mult mai mare cerinţelor reale ale companiilor, dar costurile sunt ridicate.

În România, lipsa unei culturi a protecţiei mediului şi legislaţia laxă au făcut ca asigurările pentru poluare să fie foarte puţin utilizate. În etapa actuală, accesarea poliţelor pentru poluare accidentală ar fi un mare pas înainte, pentru ca, în perspectivă, protecţia pentru poluare graduală să câştige teren.

Abordarea MARSH

Transferul riscului de mediu prin asigurare reprezintă o soluţie eficientă din punct de vedere financiar, dar nu elimină cauzele care stau la baza producerii prejudiciilor. Pe lângă colaborarea cu societăţi mari de asigurare-reasigurare care pot prelua riscurile de mediu, MARSH Risk Consulting oferă companiilor suport pe latura preventivă şi de conformitate cu legislaţia UE şi standardul ISO 14001 (Sistemul de Management al Riscului de Mediu).

În cadrul măsurilor de prevenire, MARSH a derulat o serie de proiecte de pre-audit al riscului de mediu pentru companii interesate să obţină certificarea ISO 14001. Implementarea recomandărilor formulate în urma analizei practicilor curente ale companiei a generat efecte pozitive nu numai prin diminuarea riscurilor de mediu, ci şi prin îmbunătăţirea sistemului global de management al riscurilor companiei.

În pregătirea tranzacţiilor de fuziuni, achiziţii şi privatizare, procesul de due-dilligence de mediu are un rol important pentru evitarea problemelor generate de răspunderea pentru prejudicii aduse mediului ca urmare a unor evenimente produse anterior. În cadrul unor proiecte de privatizare în industria de prelucrare, unde riscul de mediu şi răspunderea poluatorului reprezintă probleme reale, MARSH a realizat componenta de due-dilligence de mediu, cu efecte semnificative asupra preţului tranzacţiei.

Alinierea la cerinţele Directivei privind responsabilitatea pentru prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului începe să preocupe tot mai mult şi companiile româneşti. Dacă latura financiară poate fi protejată prin asigurarea specifică de răspundere, în scopul atingerii obiectivelor strategice ale companiei, MARSH pledează şi oferă suport pentru dezvoltarea unui sistem de management al riscului de mediu care să canalizeze eforturile mai mult către activităţile de prevenire, al căror rol trebuie să devină prioritar.