Am avut oportunitatea de a participa la toate întâlnirile elitei asigurătorilor și intermediarilor din România, din ciclul XPRIMM Forecast Meeting. Pe scurt, CEO, membri în board-uri, șefi de asociații profesionale, avocați și alți furnizori de servicii care doresc să se exprime, să își facă noi prieteni sau să reînnoiască relațiile cu cei vechi - un veritabil think tank constituit ad-hoc.
La începutul anului acesta însă, ceva a fost diferit - deși recunosc că am mers pe ideea unei evoluții și nicidecum a unei revoluții în conturarea agendei. A fost unul dintre rarele momente când cineva nu numai că a văzut elefantul din cameră, dar l-a și „prezentat”. Un bun avocat - probabil, fără teama de a-și pierde clienții -, a declarat sus și tare că industriei de asigurări din România îi trebuie nici mai mult, nici mai puțin decât... spirit inventiv. Să vină cu ceva nou. Să se uite în viitor, la ce se întâmplă în jur, la direcția în care merg lucrurile.
Viitorul în asigurări este deja aici
Nu de alta, dar, în timp ce noi ne dăm peste cap reinventând apa caldă, reanalizând aceleași tendințe sau căutând veșnicul potențial, alte țări au trecut de etapa în care doar se gândesc la viitor, și au început deja să-l pună în practică. Toate aceste idei - care pot părea îndepărtate, dar care sunt deja aici -, se rotesc, în principiu, în jurul conceptelor de Inclusive Insurance (un fel de microinsurance reinventat), InsurTech (o combinație interesantă între Insurance și Technology, pe modelul FinTech), BigData, Blockchain, Peer2Peer și, preferatul meu, viitorul asigurărilor pentru cei din generația Millenials: On Demand Insurance (ODI).
Simplificând însă, iată conceptul de ODI: de ce un simplu consumator neinteresat și câtuși de puțin impresionat de mecanismele complexe de sorginte mai mult sau mai puțin actuarială, prin care se formează prețul unei asigurări, trebuie să plătească pentru protejarea bunurilor din casa lui, chiar și când este acasă și, evident, nu prea are nevoie de acest serviciu? Sau de ce ar plăti pentru protecția la furt a unui telefon mobil, când el se află pe noptieră? Ei bine, nu trebuie. Sau, cel puțin, nu mai trebuie. Plătești cât consumi sau, mai bine zis, cât folosești un anumit serviciu. Exact așa cum funcționează polițele de asigurare auto de tip Pay As You Drive.
Tehnologii mobile pentru „generații mobile”
Catalizatori ai trecerii la asigurări „la cerere” sunt tehnologiile mobile, dar și dorința unei noi generații de clienți de a primi altceva în schimbul unei clasice prime. Li se alătură faptul că dezvoltarea asigurărilor în forma lor actuală pare a fi atins un impas.
Desigur, nu sunt toate bune și frumoase. Orice dezvoltare vine și cu noi provocări pentru industrie și, respectiv, potențiale dezavantaje pentru consumatori. Le putem analiza din multe perspective. În mod cert însă, viitorul este aici, și nu în polițele încheiate pe tipizate A4, semnate și ștampilate de toate părțile, care prind clientul într-un contract rigid, de neînțeles și în raport cu care are extrem de puțină putere de negociere. Un bun exemplu de ODI este TROV (www.trov.com), o companie care activează în Marea Britanie, dar și în Australia. TROV se laudă că vor reinventa asigurările pentru generația „mobilă”, oferind o alternativă pentru cei care nu vor să aibă de-a face cu polițe complicate.
O aplicație mobilă cu propria companie de asigurări, nu invers
Am început cu Asigurările „la cerere” (On-Demand Insurance) - ceva cu totul nou în peisajul serviciilor financiare. Iată însă că nu numai noutățile pot deveni subiect de dezbatere. O idee ceva mai veche, dar reîmpachetată într-un ambalaj de tehnologii mobile și asezonată cu un strop de AI (Artificial Intelligence), a ajuns acum să fie considerată echivalentul Uber sau AirBnb pentru industria asigurărilor: Lemonade (SUA).
Fondat de foști executivi din asigurările „tradiționale”, Lemonade merge contra curentului și, în loc să fie o companie de asigurare care își lansează propria aplicație de telefon mobil, este, de fapt, o aplicație mobilă care și-a deschis propria companie de asigurări. Fără sedii, fără forță proprie de vânzări, fără nimic - dar cu licența de a opera în câteva state din America și cu reasigurare solidă. Foarte pe scurt, Lemonade oferă asigurări de locuințe printr-o aplicație mobilă pe conceptul Peer2Peer. Cu alte cuvinte, o mutuală cu un layer de tehnologie deasupra sa.
Rolul distribuitorilor îl joacă o redutabilă „echipă” de ChatBots, care învață în mod activ din conversațiile purtate cu clienții. De daune, se ocupă un alt bot, „A.I. Jim”, ironie fină la adresa colosului AIG. În plus, Lemonade nu are CEO, ci un... Chief Lemonade Maker. Fără glumă.
Dar povestea merge mai departe: durează 90 de secunde să închei o poliță și nu ai de-a face decât cu o fereastră de chat. Și, dacă nu era de ajuns, Lemonade se laudă că a plătit o daună, pentru o haină furată în New York, în 3 secunde din momentul în care asiguratul a notificat compania. Aplicația, mai bine zis. Fără documente, fără nimic, doar cu fotografii sau filme făcute cu smartphone-ul clientului. Firește, lucrurile nu merg mereu așa, dar, oricum...
Lemonade, un model de business SF
Ca model de business, Lemonade este iarăși demn de un episod din „Star Trek”: 20% din prima de asigurare colectată este fee-ul companiei, iar restul înseamnă rezerve și reasigurare. Ceea ce rămâne după plata daunelor se numește GIVEBACK și este dat unor fundații non-profit pe care clientul și le alege la încheierea poliței. Astfel, în 2017, Lemonade a donat 10,2% din veniturile sale către 14 ONG-uri caritabile. Sună SF, nu-i așa?
Lemonade este, ca și Uber, o monedă cu două fețe. Admirat și promovat, dar și contestat deopotrivă, modelul de business promovat de companie a fost considerat de specialiști ba inovator, ba o palidă copie epigonică a conceptului mutualității - depinde de interlocutor. Cert este că germanii de la ALLIANZ, recunoscuți pentru „dinamismul lor conservator”, au decis să treacă rapid peste toate aceste dezbateri filosofice și au investit deja în companie. Vestea bună e că, până ajung și în Europa, puteți să descărcați aplicația Lemonade și să vă jucați cu ea. Sau să intrați aici: www.lemonade.com. Sau, chiar mai bine, să vă gândiți cum putem să dezvoltăm ceva similar și în România. Succes!
EXECUTIVE SUMMARY, pentru cei mai ocupați dintre noi: dacă focusul pe client este doar un slogan, digitalizarea - parte a unui exercițiu de compliance, iar conceptul de InsurTech se aplică numai în Europa de Vest, puteți deja să vă gândiți la un rebranding. Nu de alta, dar, printre numele care se potrivesc companiei unde lucrați, se regăsesc KODAK, POLAROID sau BLACKBERRY Asigurare-Reasigurare. Fiecare dintre aceste branduri, căci cam atât a rămas din ele, a avut propriile scuze pentru ratarea absolută și desăvârșită a unor tendințe majore.
P.S.: Cum un simplu manifest pentru reformarea ofertei de asigurare din România nu poate ajuta decât, poate, la nivel pur conceptual - am demarat, sub egida ApPA - Asociația pentru Promovarea Asigurărilor, un think tank având drept principală temă de cercetare și dezbatere modul în care se poate face trecerea la o nouă generație de produse de asigurare, în beneficiul consumatorului român, dar și creșterea acoperirii prin produse de profil, în general. Pentru cei interesați: așteptăm idei, propuneri și teme de cercetare și dezbatere!