În 2009, The Economist a lansat termenul de Yugosphere, recunoscând implicit că, dincolo de inerentele diferenţe, teritoriul format  din ţările ex-iugoslave prezintă totuşi un anumit spirit „regional” şi un număr de caracteristici comune care justifică o abordare „in  corpore” în analiza diverselor segmente de activitate. Sub această denumire generică, sau pur şi simplu definită geografic drept zona Adriatică, regiunea luată în considerare este formată din Slovenia, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina, Kosovo şi Macedonia.

Dincolo de similiaritățile lingvistice evidente, de trecutul comun şi de numeroasele interferenţe culturale, economiile ţărilor din regiune prezintă, la rândul lor, factori de similitudine, dar şi diferenţe evidente.

Anul 1991 a pus punct istoriei fostei Republici Federative Iugoslavia (RFI). Declaraţia de independenţă a Sloveniei a marcat debutul unei perioade la sfârşitul căreia locul fostei Iugoslavii a fost luat de şase state şi o republică autoproclamată independentă, Kosovo – încă nerecunoscută de 85 dintre cele 192 ţări afiliate la Organizaţia Naţiunilor Unite.

În 1991, înainte de debutul destrămării sale, RFI avea o poziţie  socialeconomică bună în raport cu celelalte ţări ex-comuniste din regiune, dar se număra totuşi printre ţările europene cu un  nivel slab de dezvoltare, măcinată, în plus, de diferenţele economice şi sociale semnificative dintre unităţile sale federative. La 25 de ani după acest moment, multe dintre aceste  diferenţe nu numai că se menţin, dar chiar s-au accentuat. Astfel, punctul de plecare în parcursul lor independent a fost mult diferit pentru cele 7 entităţi considerate: Serbia producea peste 32% din PIB-ul Federaţiei, urmată de Croaţia (25%) şi Slovenia  (~20%), cele trei unităţi fiind responsabile şi pentru cea mai mare parte din exporturile RFI. Slovenia şi Croaţia au pornit, de  asemenea, cu cele mai bune  venituri salariale medii şi cel mai redus şomaj (5 – 9%, faţă de 16 – 23% în celelalte unităţi RFI). În acelaşi timp, aproape 40%  din datoria externă a Federaţiei îi revenea Serbiei.

Diferenţelor iniţiale li s-au adăugat cele aduse de perioadele de război, mai  ales în Bosnia-Herțegovina şi Serbia, a căror dezvoltare economică a fost încetinită dramatic. Mai recent, criza economică a amprentat din nou diferit evoluţia economică a  ţărilor adriatice, adâncind unele diferenţe nu numai în termeni macroeconomici, ci şi în ceea ce priveşte nivelul de trai. Poate  singurul punct comun evident este acela că în toată zona efectele crizei s-au făcut simţite ceva mai târziu decât în restul Europei, păstrând acest decalaj temporal şi în ceea ce priveşte reluarea creşterii economice. Per total, în prezent, Slovenia continuă să aibă de departe cei mai buni indicatori macroeconomici, în timp ce Kosovo se află la polul extrem. Per ansamblu,  toate ţările în discuţie au un nivel ridicat al datoriei externe brute (peste 100% pentru Croaţia, Slovenia şi Muntenegru), dar au reuşit să se menţină încă în limitele criteriilor Maastricht în ceea ce priveşte datoria publică.

Merită, de asemenea, menţionat că majoritatea ţărilor adriatice s-au luptat în ultimii ani cu o rată extrem de ridicată a şomajului, mai ales în ceea ce priveşte grupele de vârstă tinere. Trebuie subliniat, de asemenea, că sectorul bancar a avut de  suferit de pe urma crizei financiare în toată regiunea, ponderea împrumuturilor neperformante înregistrând o creştere  substanţială. În particular, sectorul bancar sloven s-a confruntat cu dificultăţi majore urmare a crizei datoriilor suverane, având  nevoie de un ajutor guvernamental de aproape 5 miliarde euro. În sfârşit, nu poate fi ignorată, ca factor de diferenţiere, apartenenţa sau non-apartenenţa la UE, cţionând din nou în favoarea Sloveniei şi Croaţiei, mai ales în termenii afluxului de  fonduri UE şi a investiţiilor directe străine. Mai puţin benefică pentru Slovenia a fost „înrolarea” în zona euro, care în primii ani  de criză financiară a pus o presiune suplimentară pe indicatorii de sănătate macroeconomică a ţării.

La sfârşitul lui 2014, peisajul de ansamblu era sensibil schimbat din punct de vedere macroeconomic faţă de 1991. În termenii  PIB, Croaţia şi Slovenia au luat un avans considerabil, generând împreună circa 56% din PIB-ul agregat al zonei şi înregistrând  totodată cele mai ridicate valori ale PIB/capita (~80% din media EU în cazul Sloveniei, ceva mai puţin de 50% pentru Croaţia, în timp ce  pentru celelalte ţări ex-iugoslave acest indicator ia valori cu 60 – 70% mai mici decât media UE). Piaţa muncii prezintă, de asemenea, diferenţe semnificative, cu rate ale şomajului care urcă de la 9,5% în Slovenia, la 27-28% în Bosnia-Herțegovina şi Macedonia, pentru a depăşi 35% în Kosovo. Elementul comun însă, în această diversitate de valori, este ponderea foarte  mare a şomajului în rândul tinerilor, mergând până la valori de peste 60% în Kosovo şi Bosnia-Herțegovina. Pentru comparaţie,  rata medie a şomajului în UE 28 a fost, în 2014, de 10,2%, în timp ce pentru forţa de muncă tânără valoarea indicatorului a fost de 22,2%.

Asigurările: un peisaj variat

Fără discuţie, din punctul de vedere al asigurărilor, toate cele şapte entităţi sunt pieţe tinere şi, în măsuri diferite, subdezvoltate, fiecare evoluând diferit, în strânsă dependenţă şi determinare cu economiile şi politicile naţionale în domeniu.

În termenii cadrului legislativ, statutul lor de membre UE sau de aspirante la această calitate face ca toate ţările din regiune să deţină un cadru legislativ în asigurări armonizat cu legislaţia europeană. Singura excepţie notabilă este reprezentată de  legislaţia RCA din ţările care nu sunt încă membre UE, unde pieţele RCA nu sunt liberalizate, iar limitele de acoperire ale  daunelor pe acest segment sunt deocamdată substanţial mai mici decât în Uniunea Europeană.

Din punct de vedere valoric, abordate individual, pieţele ex-iugoslave sunt pieţe în general mici. În 2014, volumul total de  prime brute subscrise în regiune s-a situat la nivelul de 4,19 miliarde euro, în scădere cu circa 1,6% faţă de anul precedent. Ca  termen de comparaţie, este suficient să spunem că afacerile cu asigurări din cele şapte ţări ale regiunii generează un volum  agregat de prime comparabil cu veniturile din realizate de cel mai mare grup din Europa Centrală şi de Est, PZU.

Slovenia şi Croaţia se dovedesc a fi, şi în termeni valorici, cele mai mari pieţe din regiunea Adriaticii, o situaţie dată în special de nivelul general de dezvoltare economică şi prosperitate. Slovenia, o ţară mică şi cu o populaţie de numai 2 milioane de  locuitori, se poate lăuda cu cea mai mare densitate a asigurărilor, nu numai în grupul ţărilor ex-iugoslave, ci şi în ECE: 940  euro/locuitor, conducând la un volum total de prime subscrise de 1,93 miliarde euro (5,2% din PIB). Cu o densitate de circa 263  uro/ locuitor, Croaţia beneficiază de pe urma dimensiunilor sale fizice mai mari, ocupând locul secund în ierarhia regiunii, cu PBS de 1,1 miliarde euro (2,6% din PIB). Serbia, ţara cu cea mai mare populaţie din regiune, ocupă al treilea loc în termenii  PBS, la mare distanţă de primele două, cu un volum de prime de circa 574 milioane euro (1,8% din PIB). Totuşi, în pofida  volumului redus de afaceri din acest moment, fiecare dintre ţările din regiune, şi mai ales regiunea per ansamblu, reprezintă o  destinaţie de afaceri interesantă prin prisma potenţialului de creştere, atât în termenii volumului de afaceri, cât şi a nevoii de servicii asociate asigurărilor.

Cel mai important operator local este grupul TRIGLAV, cu sediul în Slovenia şi deţinând o reţea de subsidiare care acoperă toate ţările regiunii. Cu un volum total de prime subscrise, în 2014, de 888,2 milioane euro, TRIGLAV deţine o cotă de circa 21% din  PBS la nivel regional şi este lider de piaţă în Slovenia, Macedonia şi Muntenegru. În ECE, TRIGLAV ocupă poziţia a şasea după  criteriul PBS, după polonezii de la PZU, CESKA Pojišt'ovna (Cehia, grupul GENERALI), WARTA (Polonia), KOOPERATIVA Pojist’ovna  Cehia, VIG) şi ERGO Hestia (Polonia, grupul MUNICH Re).

Cu prime subscrise în valoare totală de 468 milioane euro în 2014, SAVA Re este al doilea operator sloven cu o prezenţă relevantă în întreaga regiune, mai cu seamă după preluarea, în 2013, a grupului de companii MARIBOR. Grupul, a cărui  activitate include o substanţială componentă de reasigurări, este activ în toată regiunea Adriaticii, mai puţin în Bosnia-Herțegovina. Circa 69% din totalul PBS provine din activitatea de asigurări directe din ţara de domiciliu, pieţele non slovene  contribuind cu aprox. 12 procente, în timp ce din reasigurări se acoperă cele aproximativ 20 procente rămase.

CROATIA Osiguranje, cea  ai mare companie croată, este de asemenea un actor important în regiune, cu subsidiare în  Macedonia (unde este liderul pieţei de asigurări de viaţă), Bosnia-Herțegovina, Serbia şi Kosovo. În 2014, CROATIA Osiguranje  a subscris prime în valoare totală de 297,6 milioane euro. Compania a fost privatizată în 2013, pachetul majoritar de acţiuni fiind deţinut în prezent de grupul croat ADRIS, entitate proaspăt intrată pe acest segment de afaceri, după ce s-a afirmat în  domenii cum ar fi turismul, industria tutunului etc.

O prezenţă mai puţin vizibilă la prima vedere, dar relevantă la un studiu mai atent, este grupul financiar AGRAM,
proprietarul a patru companii de asigurări în Croaţia (EUROHERC, AGRAM Life, JADRANSKO, SUNCE, cu o cotă totală de piaţă de  20% şi PBS de 220 milioane euro în 2014) şi două în Bosnia-Herţegovina (EUROHERC BH, BSO - Bosna Sunce; 16% cotă de  iaţă cumulată şi PBS de aprox. 48 milioane euro).

În sfârşit, nu putem ignora prezenţa marilor grupuri europene în regiune. Între acestea, VIENNA Insurance Group, GENERALI,  GRAWE şi UNIQA au cele mai extinse reţele de subsidiare. De remarcat însă că, deşi bine plasate în ierarhiile locale după  dimensiunea subscrierilor, niciunul dintre aceste grupuri nu deţine vreo poziţie dominantă pe vreuna dintre pieţele ex-iugoslave, acestea revenind companiilor importante cu capital autohton.

Asigurări de viaţă - opţiuni diverse

Asigurările de viaţă deţin încă o pondere mică în portofoliul regional, de circa 26%. La nivel individual, diferenţele dintre pieţe  sunt destul de mari, în termeni relativi, şi foarte mari în termeni absoluţi. Mai concret, ponderea regională a asigurărilor de viaţă  e datorează în principal rolului mai important pe care acest segment îl are în structura pieţelor de asigurări din Slovenia şi  Croaţia (27,6% şi, respectiv, 30,8%). Totuşi, asemănarea între cele două pieţe se opreşte aici, structura portofoliilor lor de  asigurări de viaţă fiind mult diferită. Astfel, în timp ce, în Slovenia, produsele unit-linked reprezintă circa jumătate din volumul  total de prime pentru asigurări de viaţă, în Croaţia acestea au o prezenţă aproape neglijabilă, preferinţele publicului  îndreptându-se clar către produsele tradiţionale, în special către cele care conţin o formulă de garanţie a rezultatului  investiţional.

În restul regiunii, chiar dacă în unele ţări ponderea asigurărilor de viaţă se apropie de 20%, în termeni absoluţi avem de-a face cu volume de prime foarte mici, în general de ordinul zecilor de milioane de euro. În niciuna dintre ţările ex-iugoslave nu se acordă niciun fel de avantaje fiscale pentru asigurările de viaţă.

Asigurări auto – principalul teatru al competiţiei

Asigurările auto reprezintă de departe cel mai consistent segment pentru majoritatea pieţelor din regiune, cu ponderi care merg  de la peste 75% în Kosovo, la 50 – 55% în Bosnia-Herțegovina, Macedonia, Muntenegru şi 41% în Serbia. Totuşi, pentru că în  cele două pieţe mari ale regiunii ponderea asigurărilor auto nu depăşeşte 23% în Slovenia şi 36% în Croaţia, la nivelul întregii  regiuni prezenţa acestui segment în portofoliul agregat se situează la circa 34%. Per total, segmentul auto a adus pieţei ex-iugoslave de asigurări un volum de prime de 1,42 miliarde euro, din care circa 855 milioane euro se datorează activităţii  asigurătorilor sloveni şi croaţi. Daune plătite s-au cifrat în total la 742 milioane euro.

Clasa de asigurări CASCO are o prezenţă destul de redusă în portofoliul regional, de numai 9,73%, cu un volum agregat de PBS  e 408 milioane euro, din care circa 310 milioane euro (76%) provin din ţările membre UE, Slovenia şi Croaţia. Problematica  cestei pieţe coincide în cea mai mare parte cu cea a regiunii Europei Centrale şi de Est: vânzările în domeniu  depind în cea mai mare măsură de dinamica achiziţiei de maşini noi, în special pentru maşinile a căror cumpărare este  finanţată prin credit bancar sau leasing. Un parc auto care a îmbătrânit substanţial după declanşarea crizei financiare şi-a spus  cuvântul în evoluţia asigurărilor CASCO în ultimii ani. Chiar dacă în 2014 vânzările auto au înregistrat o uşoară creştere, mai  ales în Slovenia şi Croaţia, relansarea vânzărilor de asigurări CASCO nu a înregistrat încă o creştere semnificativă. În plus, competitivitatea foarte ridicată a pieţei de RCA se transferă într-o presiune destul de puternică şi pe preţurile asigurărilor CASCO, afectând volumul total.

Dacă pe segmentul CASCO piaţa ex-iugoslavă are un comportament oarecum unitar, nu tot aşa stau lucrurile pentru clasa asigurărilor RCA. Pieţele din Slovenia şi Croaţia, state membre UE, prezintă din punct de vedere legislativ toate caracteristicile statelor membre. Ele sunt totodată cele mai mari pieţe RCA din regiune, cu o contribuţie de peste 54% la valoarea agregată a  PBS. Ambele pieţe au suferit o scădere a volumului de prime în 2014, dar piaţa croată a traversat din acest punct de vedere o perioadă cu adevărat dramatică. Dincolo de competitivitatea ridicată a acestui segment de afaceri, caracteristică întregii regiuni  ECE, piaţa croată s-a confruntat cu scădere dramatică a tarifelor RCA ca efect imediat al liberalizării preţurilor, în 2013. Astfel,  valoarea primei medii RCA a scăzut în 2014 de la 199 euro în 2013, la 156 euro în 2014, în timp PBS au scăzut în 2014 cu  peste 18%, ceea ce înseamnă în termeni absoluţi o diferenţă în minus faţă de 2013 de circa 72 milioane euro. În contextul în  care presiunea pe preţuri nu lasă mult loc pentru optimizarea acestora, asigurătorii depun eforturi pentru a îmbunătăţi  segmentarea şi selecţia riscurilor şi a reduce cheltuielile legate de această linie de afaceri. Remarcabil este că, în cea mai mare parte, actorii relevanţi pe acest segment au reuşit să-şi menţină profitabilitatea în teritoriu pozitiv.

În pieţele non-UE – Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina, Kosovo şi Macedonia –, preţurile RCA se află încă sub control de  stat, autorităţile din aceste ţări considerând că liberalizarea tarifelor RCA ar fi prematură în raport cu nivelul de dezvoltare a pieţelor respective. Totuşi, dată fiind perspectiva aderării la UE în anii următori, autorităţile de supraveghere au început să  pregătească liberalizarea preţurilor pentru țările interesate, în parte cu ajutorul unui program sponsorizat de Banca Mondială.

Cu excepţia Serbiei, unde şi vânzările de maşini au scăzut cu circa 2.000 de unităţi în anul trecut, numărul poliţelor RCA active  s-a menţinut relativ constant sau a crescut uşor în toate ţările. În ceea ce priveşte tarifele, Serbia constituie din nou o excepţie, fiind singura piaţa RCA unde tarifele au înregistrat o creştere de circa 14%.

În paralel cu scăderea tarifelor s-a înregistrat şi o uşoară scădere a valorii medii a daunelor plătite pentru contractele RCA. De  remarcat că, cu excepţia Macedoniei, în toate ţările analizate rata combinată pentru linia de asigurări RCA reflectă o bună profitabilitate a acestui segment de afaceri. Pe de altă parte, trebuie de asemenea remarcat că rata cheltuielilor ia peste tot  valori apropiate sau chiar superioare celor înregistrate pentru rata daunei, ceea ce demonstrează că în regiune companiile au  costuri de operare mari, mai ales pe partea de achiziţie.

Pe de altă parte, valorile scăzute ale ratei daunei ar putea ascunde şi un număr de slăbiciuni ale acestor pieţe. Astfel, în multe cazuri rata scăzută a daunei reflectă, în fapt, o serie de deficienţe în plata daunelor şi în politica de rezervare a acestora, cu  efecte negative asupra solvabilităţii si capacităţii reale de plată a companiilor. Lipsa unor reglementări foarte clare în ceea ce  priveşte reasigurarea răspunderilor nelimitate pe Carte Verde conduce în unele cazuri la o situaţie potenţial periculoasă în cazul  apariţiei unor daune internaţionale de mari dimensiuni, punând în pericol, la limită, chiar capacitatea birourilor locale Carte  Verde de a-şi îndeplini obligaţiile. În sfârşit, o altă provocare specifică acestor pieţe este şi absenţa unor date certe cu privire la  numărul autovehiculelor neasigurate.

Property – un segment subdimensionat

Segmentul asigurărilor de proprietate – însumând clasa de asigurări de incendiu şi alte riscuri asociate şi clasa de asigurare pentru alte daune la proprietăţi –, este încă puţin dezvoltat în pieţele din regiunea Adriaticii. În portofoliul regional, cele două  clase menţionate deţin o pondere de circa 13,4%. Dincolo de aspectul valoric propriu-zis, se poate comenta asupra structurii  acestui volum de asigurări. Astfel, din totalul PBS de 562,6 milioane euro, circa 68% provin din Slovenia şi Croaţia. Pe de altă  parte, atât în aceste pieţe mari, cât şi în restul regiunii cea mai mare a volumului de prime corespunde asigurărilor încheiate pe  segmentul corporate (proprietăţi comerciale şi industriale) şi în foarte mică măsură din asigurarea locuinţelor sau din asigurări  agricole.

Cât priveşte acoperirea riscurilor catastrofale, evenimentele meteorologice de natură catastrofală care au afectat regiunea în ultimii ani au pus în evidenţă dimensiunea uriaşă a deficitului de asigurare pentru această categorie de riscuri. Anul 2014 a  adus în regiunea Adriaticii inundaţii de dimensiuni istorice, care au afectat în special Bosnia-Herţegovina şi Serbia, producând  daune al căror volum total a depăşit 3 miliarde euro. Cu toate acestea, industria asigurărilor a fost foarte puţin afectată de  acest eveniment, exclusiv ca urmare a cuprinderii în asigurare extrem de redusă.

Este greu de apreciat gradul real de cuprindere în asigurare pentru riscuri catastrofale, dat fiind că, potrivit informaţiilor furnizate de asociaţiile profesionale ale asigurătorilor şi de către autorităţile de supraveghere din regiune, acoperirea riscurilor de natură catastrofală se realizează prin clauze suplimentare asociate poliţelor de asigurare pentru incendiu care nu sunt contabilizate  separat. Ca atare, nu există informaţii oficiale certe nici în ceea ce priveşte numărul proprietăţilor asigurate pentru aceste riscuri, Aici volumul primelor aferente.

Din datele existente rezultă că în Croaţia mai puţin de 20% din toate proprietăţile imobiliare sunt asigurate pentru incendiu, în  timp ce ponderea celor care au acoperire şi pentru riscuri catastrofale este mult mică. În Slovenia, circa 50% din proprietăţi au o  asigurare pentru inundaţii şi alte riscuri. În Muntenegru, circa 23% din proprietăţi sunt asigurate pentru incendiu, dar nu este  cunoscut gradul de acoperire pentru catastrofe naturale, în timp ce în celelalte pieţe ale regiunii numărul locuinţelor asigurate  este infim. Nici în ceea ce priveşte proprietăţile agricole, lucrurile nu stau mai bine, o foarte mică parte a fermelor fiind  asigurate.

Un program derulat de autorităţile de supraveghere împreună cu Banca Mondială are ca scop dezvoltarea unor soluţii de  asigurări agricole accesibile şi uşor de utilizat, printre care şi o schemă de asigurare index, menite să faciliteze o dezvoltare mai  rapidă a sectorului. Pe de altă parte, participarea Macedoniei, Serbiei şi, în viitor, a Muntenegrului, în EUROPA Re are rolul  de a oferi pieţelor în cauză nu numai capacitate de reasigurare pentru riscuri catastrofale, dar şi consultanţă şi training, precum  şi asistenţă tehnică pentru designul unor produse dedicate şi executarea studiilor de risc necesare.

Concluzie

Pieţele ex-iugoslave de asigurări reprezintă, cu siguranţă, un punct de interes pe harta asigurărilor ECE. Deşi mici în dimensiuni  pentru moment, ele aparţin unor ţări cu perspective economice interesante, ceea ce face ca în termenii potenţialului de  dezvoltare să se înscrie în rândul destinaţiilor de afaceri atractive. Mai mult, sunt pieţe în care capitalul autohton are încă un cuvânt important de spus şi, ca atare, o potenţială ţintă pentru viitoare operaţiuni de achiziţii. Pe de altă parte, dacă există deja  peratori locali suficient de puternici pentru a derula operaţiuni de reasigurări internaţionale, nu este exclus ca într-un viitor  nu prea îndepărtat să vedem actorii de top, ca TRIGLAV sau SAVA Re, extinzându-şi sfera de afaceri şi în afara regiunii  Adriatice.

În special în zona non-EU se poate spune că aceste pieţe reprezintă un teren fertil pentru inovaţie, relativa lor subdezvoltare în  ceea ce priveşte gradul de sofisticare a ofertei de produse, ca şi uşoara rămânere în urmă pe segmentul dezvoltării canalelor de distribuţie oferind posibilităţi aproape nelimitate de start-up şi creştere unor noi afaceri.

Cu siguranţă anii ce vin vor aduce veşti  interesante din această regiune. Yugosphera este departe de a-şi fi epuizat resursele.

Surse:

» www.xprimm.com

» EUROSTAT

» XPRIMM Motor Insurance Report FY2014

» XPRIMM Property Insurance Report FY2014

» Market for motor third party liability insurance in selected countries of South East Europe, Klime POPOSKI, Preşedinte, FSA Macedonia (prezentare susţinută la IIF2015 – „Motor insurance – on the road towards profitability”)