Motto: Unu este un număr mult prea mic pentru a atinge măreţia.

Oricât de mult am admira realizările individuale, adevărul este că niciun individ nu a reuşit să realizeze singur nimic de valoare.

Convingerea că o singură persoană poate realiza ceva măreţ este un mit. Adevărul este că munca de echipă este cheia marilor realizări. Întrebarea nu este dacă echipele sunt sau nu valoroase. Întrebarea este dacă noi recunoaştem valoarea lor şi dacă putem deveni coechipieri mai buni în cadrul organizaţiei, dacă suntem compatibili cu valorile şi principiile din cadrul organizaţiei.

Să observăm împreună de ce oamenii au tendinţa de a acţiona individual:

1. Nesiguranţa

Anumite persoane refuză să promoveze munca în echipă deoarece se simt ameninţate de alţi oameni. Nesiguranţa – nu inteligenţa scăzută sau lipsa acesteia - constituie motivul pentru care liderii se înconjoară de oameni slabi. Numai liderii încrezători în propriile forţe pot oferi putere semenilor. Pe de altă parte, liderii şovăielnici şi nesiguri pe ei nu reuşesc să creeze o echipă din două motive:

• fie doresc să deţină controlul asupra lucrurilor pentru care sunt responsabili;
• fie le este teamă că ar putea fi înlocuiţi de cineva mult mai capabil.

În ambele cazuri, liderii care nu reuşesc sa promoveze munca în echipă îşi subestimează propriul potenţial şi distrug cele mai bune eforturi ale oamenilor cu care lucrează.

2. Naivitatea

Unii subestimează cu naivitate dificultatea realizării unor lucruri măreţe. Prin urmare, încearcă să facă totul singuri.

Vestea bună este că o parte din cei care se încadrează la început în această categorie reuşesc până la urmă să-şi corecteze modul de gândire, dându-şi seama că nu îşi pot îndeplini obiectivele singuri, acţionând, în final, în consecinţă. Metoda lor de realizare a obiectivului devine construirea unei echipe. Alţii află acest adevăr, însă prea târziu şi nu-şi îndeplinesc obiectivele şi este păcat.

3. Eul

Deşi puţini oameni recunosc că nu pot face totul singuri, aceasta este totuşi o realitate a vieţii. Aşadar, problema nu este dacă puteţi face totul singuri, ci cât de repede veţi înţelege că nu puteţi face acest lucru. Momentul când vă daţi seama că alţii vă pot ajuta să faceţi ceva mai bine decât aţi fi făcut singuri marchează o etapă importantă în dezvoltarea voastră. Pregătiţi-vă să faceţi parte dintr-o echipă.

4. Temperamentul

Unii oameni nu sunt foarte sociabili şi nu iau în considerare posibilitatea construirii şi instruirii unei echipe. Pe măsură ce se confruntă cu anumite situaţii, nu se gândesc niciodată că s-ar putea să-i implice şi pe alţii pentru a realiza ceva. Dacă faceţi totul singuri şi nu va aliaţi niciodată cu alţii, creaţi bariere imense în faţa dezvoltării propriului potenţial.

Oamenii au realizat întotdeauna mai multe dacă au lucrat împreună cu alţii, nu împotriva lor. Este nevoie de o echipă pentru a realiza ceva durabil. În plus, chiar şi persoanele cele mai introvertite pot învăţa să se bucure de avantajele muncii în echipă.

Nimeni nu poate să joace rolul unei echipe întregi. Avem nevoie unii de alţii. Ai nevoie de cineva, iar cineva are nevoie de tine. Trebuie să ne bazăm pe ajutorul celor din jur, oferindu-le la rândul nostru sprijinul de care au nevoie. Trebuie să apelăm la semenii nostri şi să răspundem nevoilor lor. Trebuie să dăruim şi să primim. Să întindem mâna, să avem încredere. Pentru că nimeni nu este atotştiutor, independent, capabil de orice, atotputernic şi trebuie să încetăm să acţionăm ca şi cum am fi. Putem începe să creăm legături.

Dezvoltarea oamenilor aduce recompense din toate punctele de vedere.

Sa enumerăm împreună, mai jos, unele dintre avantajele lucrului în echipă:

• echipele implică prezenţa unui număr mai mare de persoane, ceea ce presupune existenţa mai multor resurse şi idei, dar şi a unei energii mult mai mari decât în cazul unei singure persoane;
• echipele cresc la maxim potenţialul unui lider şi reduc la minim punctele sale slabe. Punctele forte şi punctele slabe sunt mult mai vizibile la o singură persoană decât la o echipă;
• echipele oferă perspective multiple cu privire la modul în care se poate satisface o dorinţă sau se poate atinge un scop, formulând astfel mai multe alternative pentru fiecare situaţie în parte;
• echipele împart laurii victoriei, dar şi cupa amară a înfrângerii. Acest lucru dă naştere unui sentiment adevărat de modestie, dar şi unui spirit de lucru imbatabil;
• echipele îşi menţin mereu trează atenţia asupra obiectivelor pe care trebuie să le realizeze;
• echipele pot face mai mult decât un singur individ.

În încheiere, vreau să vă mai fac o mărturisire. Particip des la întâlniri, simpozioane, cursuri, conferinţe, forumuri etc. şi nu am văzut în ultima vreme vreun lider care să primească recunoaşterea rezultatelor sale printr-un mesaj, diplomă sau premiu şi care în discursul său să nu aducă un omagiu ECHIPEI care a generat acea recunoaştere. Este extraordinar! Este într-adevăr un semnal al aprecierii valorilor semenilor noştri şi al echipelor în general. Este semnul maturităţii noilor generaţii de lideri.

Felicitări!