Îngrijorările crescânde cu privire la mediul înconjurător şi accidentele care l-ar putea afecta imediat au adus pe agenda guvernelor reguli noi, pentru a crea un cadru prin care „poluatorii sa plătească” pentru daunele pe care le produc. Regulamentele de mediu, precum Directiva Răspunderii de Mediu (Environmental Liability Directive – ELD) în Europa, promovează o anumită etică a afacerilor prin care să se obţină o mai bună prevenţie împotriva poluărilor accidentale. De asemenea, se doreşte crearea unui cadru care să favorizeze obţinerea de remedii imediate în caz de dezastru. Mai exact, se doreşte ca în cazul unei poluări accidentale, vinovatul să plătească pentru efortul de a readuce mediul la stadiul de dinainte de dezastru.

Statut legislativ
Comisia Europeană (CE) a publicat un raport privind transpunerea şi implementarea Directivei Răspunderii de Mediu (Environmental Liability Directive – ELD), precum şi privind disponibilitatea şi adaptabilitatea măsurilor de securizare financiară, cum ar fi produsele de asigurare speciale.
Chiar dacă majoritatea ţărilor membre nu a reuşit să transpună această directivă până la data limită de 30 aprilie 2007 (printre care şi România), acum toate ţările membre au integrat directiva ELD în legislaţia locală.
Răspunderile impuse operatorilor au început să fie ataşate legislaţiei deja în vigoare, iar comisiile de reglementare din mai multe ţări membre au început să le aplice. Chiar şi aşa, CE nu consideră ca s-a acumulat destulă experienţă pentru a judecata dacă directiva este sau nu eficientă. Un moment cheie este aplicarea directivei în cazul dezastrului din Ungaria, legat de deversarea de materii toxice.
Un fapt interesant este că opt state membre - România, Bulgaria, Cehia, Grecia, Portugalia, Slovacia, Spania şi Ungaria - plănuiau introducerea unor măsuri de protecţie financiară obligatorii care urmează a fi introduse până în 2014. Până în prezent, doar Portugalia a introdus o astfel de cerinţă, iar Grecia şi Spania au amânat luarea unei decizii.
Conform raportului citat, asigurările sunt cea mai populară formă de protecţie, urmate de garanţiile bancare, fonduri de protecţie şi bonduri. Această popularitate se datorează cel mai probabil reacţiei pozitive a pieţei de asigurări cu privire la directiva ELD, materializată prin produse de asigurare care acoperă exact răspunderile prevăzute de aceasta. Aceste produse iau diverse forme, de la cea a unei extensii la poliţa de răspundere generală până la o poliţă propriu-zisă care oferă acoperirile tipice prevăzute de directiva ELD. Numărul asigurătorilor care oferă astfel de produse de asigurare a crescut şi el.
Comisia Europeană nu are un plan de a crea un sistem armonizat de cerinţe pentru toţi operatorii din Uniune. Totuşi, CE are în plan să facă o nouă analiză până în 2014. Aceasta va include şi experienţele acumulate în aceşti ani, cum ar fi incidentul din Ungaria care, conform CE, este o justificare bună pentru o iniţiativă mai formală în acest sens.

Studiu de caz
În după-amiaza zilei de 4 octombrie 2010, peretele de retenţie al unui rezervor destinat deversării de lichide toxice al unei fabrici de producţie de alumină din Ungaria a cedat în mod catastrofal. Incidentul, care a survenit în urma unei perioade prelungite de ploi intense, a dus la deversarea a peste 500.000 de metri cubi de lichid toxic de culoare roşiatică în împrejurimile rezervorului. Torentul toxic, format din deşeurile generate în fazele iniţiale de producere a aluminei, a inundat mai multe sate şi oraşe învecinate şi a poluat şi râurile din apropiere. Efectele fizice ale inundaţiei proprietăţilor învecinate cu substanţa toxică, care are un pH ridicat datorită naturii alcaline a procesului de extracţie a metalelor din minereu, au cauzat moartea imediată a patru persoane din vecinătatea rezervorului. Peste 100 de persoane au fost rănite ca urmare a acestei catastrofe şi alte şapte persoane din zonă au murit din cauza intrării în contact cu deversarea toxică. Acest eveniment a ajuns să contamineze peste 40 de km2 de teren şi au fost măsurate efecte directe ale poluării în patru râuri majore din regiune, inclusiv fluviul Dunărea, deci cu impact dincolo de graniţele Ungariei, mai exact în Serbia, Bulgaria şi România.
Dată fiind magnitudinea acestui eveniment catastrofal, atât în ceea ce priveşte numărul de victime umane, dar şi mărimea daunelor la proprietăţi, ministrul maghiar al mediului a caracterizat incidentul drept un „dezastru ecologic”. Din primele estimări la care am avut acces, se sugerează că totalul costurilor legate de curăţarea zonei contaminate se ridică la nivelul „zecilor de milioane de dolari”, iar eforturile de remediere vor dura, conform previziunilor, încă un an. Efectul masiv al acestui accident va genera cel mai probabil o schimbare de atitudine şi va aduce în atenţie câteva întrebări fundamentale cu privire la forma pe care o ia legislaţia de protecţie a mediului înconjurător ce va fi implementată pentru a asigura refacerea eficientă şi adecvată a zonelor afectate de poluare. În plus, datorită perioadei lungi de timp necesare pentru refacerea mediului, s-ar putea considera necesară oferirea unei forme de compensare pentru pierderile suferite de cei direct afectaţi.
Directiva ELD are ca prim scop punerea în practică a unui sistem de reglementare care să servească drept bază pentru viitoarele modificări. În acest cadru oferit de ELD se descurajează daunele de mediu şi se încurajează o cât mai rapidă refacere a acestuia în caz de accident. De asemenea, se subliniază faptul că poluatorul este răspunzător financiar pentru orice tip de poluare ar provoca. În unele ţări europene, implementarea directivei de răspundere de mediu a însemnat că operatorii vizaţi trebuie să-şi facă provizioane pe care să le folosească în caz de dezastru ecologic. În cazul din Ungaria, legislaţia nu impunea astfel de provizioane, astfel, cel puţin pentru moment, plata pentru eforturile de recuperare a zonei afectate este încă incertă.

ECO-Asigurări
Pe măsură ce răspunderile faţă de mediu ale companiilor cresc, creşte şi îngrijorarea cu privire la activităţile care pot degenera în poluări accidentale. Ca şi consecinţă, tendinţa actuală este ca organizaţiile să obţină acoperiri mai generoase prin asigurare, pentru a se proteja de cerinţele de prevenţie şi remediere a daunelor de mediu.
Ultimele decenii au adus în atenţia publică faptul că modul nostru de viaţă afectează planeta. Cererea extraordinară pentru bunuri şi servicii pune o mare presiune pe şi-aşa fragilul mediu înconjurător, a declarat David BATCHELOR, CEO al MARSH pentru Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, în recentul raport al MARSH despre sustenabilitate.
Odată cu vremea, companiile încep să înţeleagă din ce în ce mai bine implicaţiile pe care aceste noi reguli le au pentru activitatea lor. Vorbim mai ales de răspunderea pe care o poartă conform legii, dar şi de costurile implicate de producerea unui eventual dezastru ecologic. De aceea, există acum un interes crescut din partea companiilor pentru a analiza diferitele metode la dispoziţia lor pentru a-şi minimiza riscul de impact asupra mediului înconjurător. Una dintre metodele de a te acoperi este o asigurare creată special cu acest scop. Acest produs de asigurare este o poliţă de răspundere denumită Environmental Impairement Liability (EIL) şi este destinat protejării companiilor de costurile şi răspunderile asociate cu prevenirea sau cauzarea unor daune importante faţă de mediul înconjurător.

Concluzie
Răspunderea faţă de mediu capătă o formă din ce în ce mai concretă, iar companiile se supun unor riscuri serioase dacă evită să îşi protejeze activitatea în faţa unui posibil dezastru ecologic. Este important, acum mai mult ca oricând, ca organizaţiile să facă o analiză profesionistă a riscurilor şi să caute soluţii serioase de protecţie.