Ediţia din acest an a ICAR - The International Catastrophic Risks Forum a marcat un moment „istoric” pentru piaţa românească de asigurări: asigurarea obligatorie a locuinţelor, un proiect la care s-a muncit foarte mult în ultimii cinci ani, a devenit în urmă cu trei luni o realitate, chiar după inundaţiile catastrofale din această vară.
Deşi controversată - dovadă fiind faptul că a durat aproape un deceniu până să ajungem în această etapă -, asigurarea obligatorie este singura soluţie viabilă, în cazul României, de a finanţa potenţialele daune la locuinţe, provocate de catastrofe naturale. Şi asta pentru că, în cazul ţării noastre, există un dezechilibru între riscurile mari la care suntem expuşi şi gradul mic de cuprindere în asigurare facultativă a locuinţelor, dezechilibru dublat de constrângeri bugetare mari, potrivit Angelei TONCESCU, Preşedintele CSA, care s-a adresat auditoriului în deschiderea lucrărilor ICAR Forum 2010. Odată cu punerea în aplicare a prevederilor Legii asigurării obligatorii a locuinţelor, cu începere din 15 iulie 2010, cei aproximativ 8,3 milioane de proprietari de locuinţe au obligaţia ca până la 15 ianuarie 2011 să achiziţioneze o poliţă de asigurare obligatorie.
Potrivit informaţiilor puse la dispoziţia publicului, de la data introducerii obligativităţii asigurărilor de locuinţe, respectiv 15 iulie, statisticile indică pe primele trei luni un ritm mediu de emitere de 1.200 de poliţe pe zi, ajungând la un total de 75.000 de poliţe în intervalul arătat.
“Pentru a ne atinge obiectivele - 250.000 de poliţe la 15 ianuarie 2011, ar trebui să ajungem la 4.000 de poliţe emise pe zi. Este de remarcat că toate societăţile au emis poliţe în toate regiunile ţării, cu o pondere de 75% în mediul urban şi de 25% în mediul rural", a declarat Marius BULUGEA, Preşedintele PAID, în cadrul ICAR Forum.
ASTRA Asigurări a încheiat 33.000 de poliţe din total şi are un procent de 30% în cazul încheierii de poliţe facultative. “Pare mulţumitor, însă raportat la numărul de poliţe distribuite, nu este spectaculos, cel puţin nu în acest moment", a spus Radu MUSTATEA, Preşedintele companiei.
La o săptămână după eveniment însă, ritmul mediu zilnic de vânzare a poliţelor de asigurare obligatorie a locuinţelor s-a dublat ajungând la peste 2.000 de poliţe pe zi, potrivit PAID, numărul total al poliţelor vândute ridicându-se la aproximativ 100.000.
De asemenea, asigurătorii au venit în întâmpinarea clienţilor, adaptând produsele şi riscurile cuprinse în poliţe la necesităţile beneficiarilor, inclusiv în funcţie de amplasarea geografică şi de expunerea acestora la risc. Prin urmare, cele 13 companii care vând asigurări obligatorii de locuinţă au înregistrat şi o creştere a vânzărilor de poliţe facultative, astfel încât în prezent se încheie o poliţă facultativă la 4 poliţe obligatorii.
"Este un început timid, dar unul de bun augur şi îndelung aşteptat”, după spusele Ancăi BĂBĂNEAŢĂ, Deputy CEO la PLATINUM Asigurări, întărite de declaraţiile celorlalţi asigurători, eforturile susţinute ale companiilor şi statului urmând să conducă în continuare la o evoluţie pozitivă a acestei situaţii.
Eforturi concertate pentru susţinerea sistemului de protecţie prin asigurare
Situaţia încheierii contractelor de asigurare obligatorie va fi urmărită prin intermediul unei baze de date realizată de PAID cu sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe baza listelor primite de la prefecturi cu locuinţele de pe raza fiecărei localităţi.
Potrivit oficialilor prezenţi la eveniment, baza de date cu proprietarii de locuinţe este completată în proporţie de 44%, urmând a fi finalizată în maximum 12 luni, estimează PAID.
Din totalul de 3.227 de unităţi administrativ-teritoriale din România, 1.044 de localităţi au trimis informaţiile aferente, adică doar cu puţin peste 30%. Sunt cazuri în care localităţile nu au sisteme informatice de gestionare a bazei de date fiscale sau în altă formă, situaţii în care completarea datelor trebuie să se facă manual, fapt care îngreunează procesul, dar şi situaţii în care primăriile nu au răspuns la cererea de colectare de date.
Legat de această problemă, Mihai CAPRĂ, Secretar de Stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor, a propus CSA să organizeze împreună, într-un termen apropiat, o videoconferinţă cu prefecţii şi primarii din marile oraşe din România pentru popularizarea prevederilor Legii asigurării obligatorii a locuinţelor. "Cu această ocazie, vom solicita o implicare mai mare a autorităţilor locale, de natură să accelereze procesul de completare a bazei de date şi să ajute la identificarea altor posibilităţi de promovare a conceptului de asigurare în rândul cetăţenilor", a spus Secretarul de Stat.
În ceea ce priveşte măsurile adoptate de Prefectura Municipiului Bucureşti, Mihai ATĂNĂSOAEI, Prefectul capitalei, prezent la eveniment, a precizat că s-a demarat înfiinţarea la nivel de Bucureşti a Centrului Unic de Comandă în caz de dezastre. Acest program va integra într-un singur loc toate forţele de intervenţie responsabile în cazul producerii unor evenimente catastrofale şi va trebui să aibă un sistem de management capabil să răspundă eficient de la cele mai mici evenimente, la dezastre de amploare.
De asemenea, Sever GEORGESCU, Şef Laborator în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii pune accent tot pe situaţiile posibile post eveniment şi consideră că, în cazul producerii unei catastrofe, trebuie urmărit cu atenţie modul de cheltuire al banilor acordaţi drept despăgubiri în baza poliţelor obligatorii şi stabilită o evidenţă a clădirilor despăgubite. “Acest sistem este de natură să asigure un minim de pornire în acţiunea de refacere după un eventual eveniment catastrofal, creând astfel încrederea populaţiei că nu se va porni de la zero, cu resursele disponibile, pentru refacerea vieţii economice şi sociale", a precizat Sever GEORGESCU.
În cazul unui eveniment catastrofal major, expunerea financiară a Guvernului este estimată de Banca Mondială la aproximativ 2 miliarde euro, în condiţiile unei penetrări a asigurărilor obligatorii de locuinţe de 100%, ceea ce nu va fi cazul cel puţin în următorii doi ani.
Potrivit recomandărilor CEA - Federaţia Asigurătorilor şi Reasigurătorilor Europeni, acţionarii PAID nu ar trebui să se concentreze exclusiv şi să îşi focalizeze toate eforturile pentru distribuirea asigurărilor obligatorii de locuinţe, ci să promoveze continuu necesitatea de investiţie în modele de risk management, cum sunt hărţile de risc şi zonarea riscurilor.
De asemenea, atât autorităţile publice, cât şi companiile de profil trebuie să asigure elaborarea unor planificări privind amenajarea şi utilizarea teritoriului, a unor standarde de construcţie şi a altor instrumente care să crească gradul de asigurabilitate a riscurilor.
"Acestea nu numai că vor ajuta asigurătorii în evaluarea riscurilor, dar vor sprijini totodată promovarea utilităţii asigurărilor în rândul populaţiei", a declarat Carmen BELL, Policy Advisor, Non-Life Insurance în cadrul CEA.
Când va fi „boom-ul” asigurărilor obligatorii de locuinţă?
Nicolae MUŞAT, Vicepreşedintele PAID, a menţionat că, într-o variantă optimistă, ar fi o reuşită pentru PAID să atingă un grad de penetrare de 30-40% în primul an, 60% la sfârşitul celui de-al doilea an şi 75% în al treilea, proiectul fiind unul fezabil.
Personal, cred că vom fi undeva la 250.000 de poliţe la sfârşitul lui decembrie, urmând ca la sfârşitul lui ianuarie, după expirarea termenul de graţie, să cunoaştem o creştere semnificativă. Cel mai important aspect în acest moment este modalitatea prin care piaţa reuşeşte să comunice către public importanţa proiectului şi faptul că asigurarea obligatorie nu reprezintă o taxă”, a precizat Nicolae MUŞAT.
Legat de percepţia publicului, Preşedintele UNSICAR, Bogdan ANDRIESCU, a explicat: “Evident, de fiecare dată când se impune ceva cu o amendă, populaţia o percepe ca pe o taxă, mai ales că această asigurare a existat şi până în anul 1995 şi se plătea împreună cu impozitul, fiind deci asimilată unei taxe. Deşi şi asigurarea RCA este obligatorie, asigurarea faţă de terţi şi asigurarea propriului bun reprezintă două lucruri total diferite şi este foarte important ca populaţiei să îi fie explicată importanţă acestei poliţe”.
Adrian MARIN, Membru în Consiliul Director, UNSAR, consideră că gradul de penetrare poate creşte substanţial numai în momentul în care penalizarea va intra în funcţiune, mai ales pentru populaţia cu un nivel de venituri restrâns. “Noi, românii, nu ne mobilizăm pentru ceea ce suntem răspunzători, ci reacţionăm doar la penalizări", a sintetizat problema Adrian MARIN.
Acelaşi scenariu este împărtăşit şi de Radu Mircea POPESCU, unul dintre iniţiatorii legii, acum Consilier în cadrul PAID, care consideră că boom-ul va fi înregistrat după Anul Nou, între 1 şi 15 ianuarie 2011, “după obiceiul românilor de a-şi plăti obligaţiile financiare către stat în ultima clipă".
În concluzie, boom-ul este aşteptat abia anul următor, în 2011, 1 ianuarie 2011 urmând să fie momentul de start absolut, potrivit lui Cristian BĂLĂNICĂ, liderul PIRAEUS Broker.
Totuşi, pentru asta "este nevoie de o campanie de informare a populaţiei susţinută la nivelul fiecărui asigurător. Iar la nivel global, trebuie să existe o altă abordare pentru a avea un efect pe termen relativ scurt. Mai mult, avem nevoie ca măcar amendamentele la lege prezente acum în dezbatere în Parlament să fie adoptate, pentru că există neclarităţi în textul de act normativ", a declarat şi Radu MANOLIU, Director General Adjunct, CREDIT EUROPE Asigurări.
Şi dacă am spus „neclarităţi”, trebuie să menţionăm că...
... Legea asigurării obligatorii a locuinţelor a stârnit, pe parcursul deceniului în care a fost elaborată şi supusă dezbaterilor, până la forma publicată în Monitorul Oficial, multe discuţii şi controverse atât din partea populaţiei, care nu are percepţia riscului, cât şi din partea asigurătorilor, a presei şi a altor instituţii.
Principalele preocupări de îmbunătăţire a sistemului, formulate la data prezentă, de toate părţile interesate, vizează actualele valori ale primei de asigurare şi ale sumei asigurate, criticate prin prisma mărimii lor în raport cu pierderea maximă posibilă şi cu reasigurarea necesară.
Preţul asigurării de catastrofă ar trebui determinat de reasigurare, spunea în urmă cu ceva timp Cristian CONSTANTINESCU, Preşedintele UNSAR. "Este o greşeală să fie fixat prin lege un nivel al primelor, pentru că există posibilitatea ca prima care va trebui plătită pentru reasigurare - care este de multe ori fixă - să fie mai mare decât toţi banii strânşi de la populaţie, iar asigurătorii să vină cu bani de acasă", explică acesta. Totodată, în aceste condiţii, sistemul nu poate acoperi decât o parte din fondurile necesare reconstrucţiei în cazul unei catastrofe naturale, dar şi pentru asta este nevoie de măsuri legale şi administrative suplimentare.
Astfel, Banca Mondială, care a susţinut, cu eforturi de lobby deosebite, de la bun început, Programul român de asigurare la catastrofe, are următoarele preocupări cu privire la sistemul asigurărilor obligatorii din România: lipsa deductibilităţii fiscale, participarea limitată în rândul companiilor de asigurări de pe piaţă, precum şi lipsa unui sprijin financiar clar din partea Guvernului, de tip garanţie sau împrumut pentru prima de reasigurare.
Atenţie la Solvency II!
Programul de reasigurare este activ şi e plasat în acest moment în proporţie de 100%, cu sprijinul a patru brokeri (AON Benfield, Guy CARPENTER, STELLAR Re şi WILLIS Re), însă efortul plăţii primei de reasigurare a fost făcut din fondurile PAID, cu ajutorul CSA.
"S-au găsit resurse pentru finanţarea Pool-ului. Poate capitalul strâns nu pare foarte mare, însă acesta a însemnat un efort pentru societăţile care au participat la capitalizare", a subliniat Radu MUSTĂŢEA, Preşedintele Directoratului ASTRA Asigurări.
"Mai mult decât faptul că reasigurătorii au fost dispuşi să acorde acest credit PAID, am reuşit să obţinem şi un preţ foarte bun. Astfel, s-a ţinut cont de faptul că resursele financiare ale PAID la data începerii reprezentau doar capitalul societăţii, care trebuia să acopere nu numai prima de reasigurare, dar şi costurile de începere a activităţii şi cele administrative şi totodată să rămână şi cu suma necesară constituirii rezervelor", a precizat Denisa DUMITRU, Preşedinte STELLAR Re.
Şi Karina ROŞU, CEO, AON România, consideră că plasarea programului de reasigurare a fost un real succes, deşi cei patru brokeri s-au confruntat cu o mulţime de restricţii, mai ales în ceea ce priveşte limita de capital şi resursele de finanţare. "Din punctul nostru de vedere a fost o provocare destul de mare, dar am obţinut un program de reasigurare competitiv şi acoperitor. Totul a fost negociat în favoarea PAID, pentru a oferi posibilitatea Pool-ului să plătească o primă de reasigurare la o limită de răspundere considerată potrivită pentru tipul de expunere la care este supus PAID", a adăugat Karina ROŞU.
Guy HUDSON, Executive Director, WILLIS Re, a atras totuşi atenţia că, la început, reasigurătorii au dat credit PAID pentru a demara Programul de asigurare la catastrofe în România. Însă, în lumina introducerii Solvency II, apare problema solvabilităţii PAID, astfel încât, odată cu dezvoltarea portofoliului vor trebui alocate sume tot mai mari pentru reasigurare, în scopul racordării la noile cerinţe impuse de această Directivă. "Dacă PAID va putea cumpăra reasigurare la nivelul impus de Solvency II sau dacă va reuşi să aloce mai mult capital pentru a întâlni cerinţele noii Directive, atunci România va beneficia de cel mai mare program de reasigurare din Europa, în ceea ce priveşte capacitatea de reasigurare", a explicat acesta.
De altfel, potrivit Ilenei HORVATH, Preşedintele UNIQA Asigurări, în urma studiilor de impact QIS3, QIS4 şi chiar şi în cadrul exerciţiului QIS5, care se derulează în prezent, s-a constatat că întreaga piaţa de asigurări din România are carenţe în ceea ce priveşte întâlnirea acestor cerinţe de capital social, prevăzute de noul regim de solvabilitate. "În cazul PAID, cum nici nu poate fi vorba de un împrumut guvernamental, singura variantă este menţinerea unui program de reasigurare care să ofere îndeplinirea cerinţelor minime de solvabilitate. Singura speranţă este să avem cât mai mulţi asiguraţi şi să crească gradul de penetrare, ca să ne ofere nouă, acţionarilor PAID, posibilitatea de a majora capitalul societăţii, în decursul anului, în funcţie de evoluţia activităţii. În acest moment totuşi, singurii care trebuie să contribuie la respectarea cerinţelor de solvabilitate sunt acţionarii PAID, cele 13 companii", a precizat Ileana HORVATH.
Sistemul funcţionează. Cum îl îmbunătăţim?
Reglementările actuale ale legii asigurării obligatorii a locuinţelor prevăd posibilitatea ca PAID să apeleze la un împrumut garantat de stat dacă nu dispune de fonduri pentru a încheia contractul de reasigurare. Acesta este un alt punct fundamental care ar trebui clarificat în lege, în opinia lui Guy HUDSON, care susţine că acordarea unei linii de credit garantate de stat ar trebui să constituie o obligaţie a Guvernului, nu doar o posibilitate.
Cu toate acestea, PAID are un capital foarte redus în prezent şi, conform executivului WILLIS Re, "poate ar trebui urmat exemplul Pool-ului similar din Turcia pentru a crea o bază de capital mai stabilă, în urma colectării primelor”.
"PAID a început excelent şi îmi place să ştiu că s-a creat ex-ante şi nu ex-post. Există însă probleme majore în ceea ce priveşte gradul de penetrare, iar pe viitor vor exista probleme majore legate de reasigurare pentru îndeplinirea cerinţelor Solvency II, trebuie rezolvat aspectul împrumutului guvernamental. Numai în acest fel PAID va avea cele mai bune şanse nu numai să funcţioneze, dar şi să se dezvolte într-un mod eficient", a concluzionat Guy HUDSON.
Proiectul de modificare şi completare a Legii nr. 260/2008, care a preluat amendamentele industriei de profil, se află încă în dezbaterea Parlamentului. Acestea sunt aşteptate cu deosebit interes, întrucât vor aduce precizările necesare şi clarificarea unor aspecte solicitate de către asigurătorii care au contribuit la constituirea Pool-ului şi, de ce nu, poate vor suscita şi interesul altor companii din piaţa de a investi în PAID.
Totuşi, după cum declara mai demult Preşedintele UNSAR, Cristian CONSTANTINESCU, în luarea acestei decizii de către acţionari, două aspecte sunt decisive: „Existenţa unui minim nivel de predictibilitate referitor la evoluţia afacerii în care investeşti, precum şi evaluarea raportului riscuri-beneficii, pe care respectiva investiţie le poate antrena".
