CFA Romania, asociaţia profesională a analiştilor financiari, a organizat în cadrul FIAR 2011 Conferinţa dedicată Investiţiilor Financiare, cu tema „Ajustarea deficitelor publice şi private într-o economie post stimuli financiari”.

Evenimentul, moderat de către Adrian CODIRLAŞU, CFA, PhD, Preşedinte, CFA Romania, a inclus prezentări susţinute de Adrian CODIRLAŞU, de Adrian MITROI, CFA, PhD, Secretar General, CFA Romania, şi de Dragoş CABAT, CFA, MBA, Vicepreşedinte, CFA Romania.
În deschidere, Adrian CODIRLAŞU a prezentat caracteristicile noului indice al încrederii macroeconomice pe care CFA Romania îl lansează începând cu luna mai, denumit „Indicele de Încredere Macroeconomică CFA Romania”.
De asemenea, au fost prezentate şi rezultatele sondajului anual al CFA Romania în rândul analiştilor financiari şi al mediului de afaceri, prilejuit de desfăşurarea, pe 12 mai 2011, a CFA Forecast Dinner.
Adrian MITROI a susţinut prezentarea „Macroeconomia crizei: împrumutul de timp”, care a constituit o pledoarie pentru considerentele macroeconomice şi investiţionale în contextul prezent.

… politicile momentului
În prezentările susţinute s-au desprins o serie de definiţii relevante în ceea ce priveşte politica monetară şi interdependenţa acesteia cu cea fiscală, atât pe plan local, cât şi regional şi internaţional. Politicile momentului prezent în domeniul monetar sunt destul de aproape de cele fiscale, tocmai pentru faptul că muniţia de suport economic a guvernelor din punct de vedere fiscal este limitată, aşa încât este necesar şi ajutorul necondiţionat al politicii monetare. Mai mult, politicile monetare non convenţionale, prin care banca centrală achiziţionează o serie de instrumente (in special titluri de stat, sub forma garanţiilor pentru operaţiunile de tip repo), sunt în contradicţie puternică cu perceptele macroeconomice ale distincţiei clare între afacerile monetare şi cele fiscale. În plus, gradul de independenţă al unei bănci centrale este astfel în scădere, dar se subsumează unui obiectiv superior, acela de suport aproape necondiţionat pentru revenirea creşterii economice. Pe de altă parte, guvernele sunt dependente de mult dorita creştere economică sustenabilă care intră uşor în contradicţie cu deficitele bugetare şi comerciale, care au un puternic caracter contraciclic. În jocul dintre prosperitate şi austeritate, modelul economic european este centrat pe ordinea şi disciplina bugetară care ar trebui să asigure deficite sustentibile și finanţabile, iar consumul susţine, în paralel cu exporturile şi investiţiile, competitivitatea unei naţiuni. Astfel, interschimbabilitatea dintre politicile monetare şi cele financiare pare a fi regula şi nu excepţia zilelor noastre.
Prezentarea a susţinut argumente pentru creşterea competitivităţii prin eficienţă economică şi nu doar prin suportul monetar temporar al unei monede depreciate. O monedă depreciată sau depreciabilă, deşi face aparent exporturile mai atractive, prin ancorarea mai slabă a aşteptărilor inflaţioniste aduce un plus de dificultate în finanţarea deficitelor. Prezentarea a comentat despre noua ordine economică mondială, care va fi dominată de naţiunile din ce în ce mai puternice economic din Asia.

Starea economică a continentului european
În partea a doua a întrunirii, au fost abordate subiecte legate de starea economică a Europei, cu divergenţa de performanţă între ţările puternice, de la mijloc (core) şi cele aflate într-o poziţie economică şi financiară mai fragilă (periphery). Dincolo de dihotomia de performanţă economică şi nivel al datoriilor s-a făcut distincţia privind influenţa diferită asupra acestor economii a ciclurilor de expansiune sau restrângere monetară iniţiate de Banca Centrală Europeană.

Solvabilitate vs. lichiditate
În partea a treia, prezentarea s-a referit la distincţia clară între solvabilitate şi lichiditate, şi la imposibilitatea continuării poziţiei de finanţare a unor deficite exorbitante prin împrumuturi adiţionale. Presiunea de solvabilitate a debitorilor nu va putea fi relaxată doar prin măsuri simpliste de ordin monetar sau prin împrumuturi adiţionale. Pentru găsirea unor soluţii de finanţare sustenabilă a deficitelor, creşterea economică este indicatorul determinant. Totuşi, în estimarea sustenabilităţii finanţărilor şi a mai ales a capacităţii de îndatorare în viitor, apare că după o nouă rundă de bail out o restructurare sau reprofilare a structurii datoriilor este cea mai fezabilă măsură, în aşa fel încât sarcina financiară a unei poziţii fiscale mai precare să fie împărţită echitabil între toţi deţinătorii de interese, fie ei privaţi sau naţionali, acţionari sau creditori.

Recesiune sau criză financiară?
În final, s-a introdus conceptul de Represiune Financiară, pentru a încerca o delimitare între criza economică (recesiune) şi criza financiară, prin care deponenţii şi cei care economisesc prin intermediul titlurilor de stat şi al obligaţiunilor primesc un randament inferior ratei inflaţiei, şi deci contribuie involuntar la finanţarea deficitelor. În concluzie, prezentarea a cuprins şi exemple specifice, de ordin tehnic, pentru construirea unor soluţii adecvate de protejare a investitorilor (individuali şi instituţionali) la procesul de erodare a puterii de cumpărare a plasamentelor de hedging specific la inflaţie.
În aceeași secțiune, Adrian CODIRLAŞU a prezentat lucrarea „Împrumuturile restante ale populaţiei: indicii de pe piaţa monetară şi cea a forţei de muncă”, autori Bogdan MOINESCU, PhD, şi Adrian CODIRLAŞU, CFA, PhD.
Scopul studiului a fost acela de a identifica elemente ale condiţiilor monetare şi repere ale pieţei forţei de muncă, care sunt relevante din perspectiva modelării dinamicii împrumuturilor restante ale populaţiei din România. Demersul cercetării se înscrie pe linia analizei macroprudenţiale, fiind o componentă a procesului de investigare a mecanismului prin care dinamica activităţii economice influenţează evoluţia ratei creditelor neperformante la nivelul sistemului bancar românesc. Tratarea comparativă a determinanţilor numărului cu cei ai volumului restanţelor reprezintă un aspect de noutate la nivelul literaturii de specialitate. Caracterul inovativ al cercetării este consolidat de investigarea importanţei individuale a majorării preţurilor la bunuri alimentare, nealimentare şi energie asupra comportamentului de rambursare al debitorilor.
Rezultatele econometrice prezentate în studiu confirmă faptul că dinamica pieţei forţei de muncă reprezintă principalul factor al evoluţiei restanţelor populaţiei, atât numeric, cât şi valoric. Condiţiile monetare joacă un rol important pentru numărul restanţelor, nu şi pentru volumul acestora. Creşterea preţurilor pe piaţa bunurilor şi serviciilor nu influenţează dinamica restanţelor populaţiei. Unele evidenţe statistice au fost identificate pentru bunurile nealimentare, care influenţează în sens pozitiv volumul restanţelor, dar nu şi frecvenţa apariţiei întârzierilor la plată ale populaţiei. Acest rezultat sugerează că disciplina creditului este ridicată în rândul populaţiei, preferându-se ajustarea consumului individual în favoarea achitării ratelor bancare. Descompunerea factorială a modelelor utilizate a evidenţiat că, în cazul numărului restanţelor, cursul de schimb este cel mai important factor, în timp ce, în cazul ratei volumului restanţelor, se detaşează ca importanţă numărul angajaţilor din sectorul privat.
Intervalele de impact ale şocurilor macroeconomice şi financiare asupra comportamentului de rambursare al populaţiei sunt, în general, reduse, efectele maxime fiind observate în termen de până la şase luni (i) condiţiile monetare îşi produc efectele asupra dinamicii ratei numărului restanţelor în maxim două luni; (ii) evoluţia gradului de ocupare a forţei de muncă influenţează dinamica restanţelor cu o întârziere medie de trei luni, impactul mai lent fiind generat din sfera sectorului public; (iii) deşi contribuţia variabilelor care exprimă venitul populaţiei la dinamica ratei restanţelor este mai degrabă redusă, impactul se produce imediat.