În prezent, problema despăgubirilor pentru vătămări corporale şi deces capătă o importanţă tot mai mare în piaţa românească de asigurări. În acest context, se simte tot mai acut nevoia unui cadru normativ bine reglementat de acordare a despăgubirilor, în special în cazurile în care se solicită daune morale în urma accidentelor de circulaţie, în condiţiile în care instanţele de judecată se confruntă cu diferenţe mari între cuantumul despăgubirilor acordate pentru speţe similare.

Cea de a V-a ediţie a Conferinţei Naţionale a Asigurărilor Auto, organizată de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii împreună cu Media XPRIMM, a dezbătut, în premieră pentru România, problematica despăgubirilor pentru daune morale, vătămări corporale şi deces, ca urmare a unui accident rutier.

Procesul de acordare a despăgubirilor pentru daune morale are nevoie de repere

Preşedintele Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, Ovidiu CIOBANU, a atras atenţia, în debutul conferinţei, asupra nevoii de a pune bazele unui sistem care să reglementeze nivelul compensaţiilor pentru daune morale, în condiţiile în care numărul cererilor de despăgubire este în creştere.
În normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se precizează că daunele morale sunt cuantificate în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu jurisprudenţa existentă în România. Însă jurisprudenţa nu constituie izvor de drept în ţara noastră. F.P.V.S. s-a confruntat deseori cu această problemă - am constatat că avem mari dificultăţi de apreciere, lipsind criterii clare şi modalităţi de evaluare a cuantumului despăgubirii, a explicat Preşedintele F.P.V.S. De asemenea, am constatat că există o tendinţă de creştere accelerată a pretenţiilor, fără să fie corelată cu gradul de vătămare sau cu nivelul veniturilor din România, aceasta fiind influenţata exclusiv de creşterea limitelor de despăgubire, şi nu de ceilalţi factori, a continuat Ovidiu CIOBANU.

Pretenţiile nerealiste în instanţe creează distorsiuni în sistemul de asigurări din România

Atât la nivelul industriei asigurărilor, cât şi în sistemul juridic din România nu există o practică unitară, coerentă, în stabilirea indemnizaţiilor pentru daunele nepatrimoniale generate ca urmare a producerii accidentelor auto. În industria asigurărilor, observăm diferenţe substanţiale în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiilor acordate pentru daune nepatrimoniale de la un asigurător la altul şi chiar în interiorul aceleiaşi societăţi. Această situaţie poate fi întâlnită şi în cazul instanţelor, când două cazuri relativ identice au fost tratate diferit în privinţa „valorizării” suferinţei. Mai mult, când în 20 de cazuri similare există rapoarte de 1 la 10 între valorile despăgubirilor, este necesar să se pună problema existenţei unui sistem de reglementare, a declarat Cristian CONSTANTINESCU, Preşedintele UNSAR.
Acesta a explicat că simplul demers de formulare a unor pretenţii nerealiste în instanţe creează distorsiuni în sistemul de asigurări din România. Asigurătorii sunt obligaţi să creeze rezerve de daună la nivelul pretenţiilor formulate de persoana păgubită. Acestea pot imobiliza sume importante de bani în rezervele tehnice şi pot afecta semnificativ atât rata daunei, cât şi marja de solvabilitate, potrivit Preşedintelui UNSAR. Aceste evoluţii se vor reflecta şi ele, în mod inevitabil, în nivelul primelor de asigurare RCA pe care, în final, toţi deţinătorii de vehicule va trebui să-l suporte. În aceste condiţii, soluţia care considerăm că va rezolva măcar parţial situaţia actuală este stabilirea unei convenţii, o scară a unor valori decente de indemnizare, a unor repere pentru normalizarea şi controlul nivelului de indemnizare solicitat de către cei prejudiciaţi. Aceasta nu ar elimina numai extremele sau excesele, ci şi tratamentul diferenţiat, inechitabil, a menţionat Cristian CONSTANTINESCU.
Aşadar, în cazul în care s-ar constitui un sistem de evaluare a daunelor morale, beneficiile ar fi o mai bună predictibilitate a nivelului despăgubirilor şi un control superior al riscurilor, însă acesta ar conduce şi la o creştere a frecvenţei cererilor de despăgubire.
Mă aştept totuşi ca introducerea unor asemenea repere ale nivelurilor de indemnizare să multiplice frecvenţa solicitărilor de daune nepatrimoniale, ceea ce va însemna pentru asigurători o continuare a creşterii obligaţiilor de dezdăunare. Însă, ignorarea semnalelor privind posibila pierdere a controlului asupra nivelurilor de indemnizare a vătămărilor corporale şi daunelor morale este extrem de periculoasă. Continuarea creşterii într-un ritm galopant a obligaţiilor de plată de daune nepatrimoniale se va reflecta în mod direct în preţul pe care fiecare şofer trebuie să-l plătească pentru asigurarea de răspundere civilă faţă de terţi, a explicat Preşedintele UNSAR.
Odată cu creşterea costului asigurării RCA până la un nivel prea greu de suportat, efectele negative se pot manifesta în lanţ: reducerea gradului de cuprindere în asigurare, care va pune presiune în continuare pe tarife; expunerea asigurătorilor la riscul tot mai mare de a nu putea recupera nici măcar prejudiciile materiale de la şoferii neacoperiţi prin poliţe RCA şi, cu atât mai puţin, eventualele daune nonpatrimoniale; multiplicarea dosarelor de indemnizare a daunelor în instanţe.
În final, toate acestea vor conduce la pierderea rolului care stă la baza creării şi funcţionării acestui sistem de asigurare obligatorie, respectiv a celui de factor de echilibru social, a încheiat Cristian CONSTANTINESCU.

Daunele morale în practica europeană şi în cea autohtonă

În cazul unei decizii judecătoreşti, regula generală este ca întregul prejudiciu să fie acoperit. Asta înseamnă că suma acordată drept despăgubire să fie suficientă pentru toată suferinţa trecută, cât şi pentru efectele vătămărilor pe termen lung. În practica germană, acordarea de despăgubiri pentru daune morale ca urmare a unor accidente de circulaţie reprezintă o excepţie şi nu o regulă. De asemenea, există o reticenţă în a acorda sume mari drept compensaţii pentru aceste cazuri. Sumele ridicate acordate prin decizii ale instanţelor provin în special din S.U.A., unde practica este diferită de cea europeană, a explicat Prof. Dr. Ullrich SPELSBERG-KORSPETER, Judecător şi Profesor de Drept, Universitatea Passau.
Domeniul a fost unul foarte dificil şi care a necesitat o lungă perioadă de timp pentru a fi măcar parţial reglementat. În cazul nostru, evaluarea daunelor morale a avut la bază jurisprudenţa din Spania. Trebuie menţionat că, în momentul evaluării daunelor, se iau în calcul două dimensiuni: cea statică şi cea dinamică. Acestea se referă la prezenţa, severitatea şi evoluţia în timp a daunelor morale, a menţionat Prof. Maria MEDINA ALCOZ, Profesor Titular de Drept Civil, Universitatea de Drept „Regele Juan Carlos”, Madrid.
În prezent, în România soluţia reparaţiei daunelor morale prin acordarea de despăgubiri băneşti este împărtăşită nu numai de doctrină şi jurisprudenţă, dar şi de legiuitor, care a admis posibilitatea reparaţiei prejudiciului moral sau nepatrimonial în anumite materii speciale, atât contractuale, cât şi extracontractuale, iar noul Cod Civil confirmă această concepţie, recunoscând dreptul la daune-interese atât pentru prejudiciul patrimonial, cât şi pentru cel nepatrimonial. Totuşi, o astfel de soluţie de principiu nu rezolvă pe fond problema, deoarece rămâne în discuţie metoda „evaluării” prejudiciului moral sau, altfel spus, a criteriilor pe baza cărora se pot acorda despăgubiri băneşti ori o sumă de bani cu acest titlu, a subliniat Conf. Univ. Dr. Marian NICOLAE, Profesor de Drept, Universitatea Bucureşti.

Realizarea unei convenţii între asigurători - demers benefic, dar cu caracter orientativ

Magistraţii consideră că ceea ce îşi propune piaţa de asigurări - realizarea unei convenţii pentru stabilirea unor valori orientative privind cuantumul daunelor morale - este un demers benefic, chiar dacă, pentru instanţă, acest document nu are statutul unui act normativ, adică a unei reglementări în condiţiile legii.
Soluţionarea daunelor din asigurări auto solicită o multitudine de acţiuni multidisciplinare, iar CSA, asociaţiile profesionale - UNSAR şi UNSICAR - şi societăţile de regularizare de daune trebuie să facă împreună primul pas pentru o astfel de iniţiativă, de formare a unui grup de lucru multidisciplinar care să pună bazele acestei convenţii, a explicat Ionel DIMA, Vicepreşedinte AVUS Group.
Judecătorii consideră că ar trebui ţinut cont de criterii de cuantificare obiective, cum sunt gradul de rudenie, gradul de vinovăţie a victimei, implicaţia victimei, legătura de cauzalitate, şi că ar trebui adoptate nişte criterii orientative, concomitent cu racordarea la practicile europene în domeniu.
Principiul care guvernează acest domeniu, al acordării de daune morale, este unul just, iar problema nu este în a aplica principiul, ci în cuantificarea prejudiciilor, în găsirea de criterii pentru a aprecia cuantumul prejudiciului, nefiind daune evaluabile în bani. Încă din ani '90, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în acest sens, pentru a se găsi criterii pentru cuantificarea prejudiciilor fizice şi morale şi stabilirea echivalentului valoric al acestora, în sensul administrării de probe. Pentru ca instanţele să poată aplica aceste criterii, este necesar ca cel care pretinde daunele morale să indice nişte aprecieri cuantificabile ale prejudiciilor suferite ca urmare a traumelor fizice şi psihice, a adăugat Ioan MATEI, Director Juridic al B.A.A.R.
Totodată, deşi în lege este prevăzută acordarea daunelor morale inclusiv pe cale amiabilă, asigurătorii din România evită să încheie tranzacţii extra-judiciare pentru daune morale tocmai pentru că se confruntă cu dificultatea de a cuantifica aceste prejudicii. Dacă asigurătorii vor acorda despăgubiri pe baza unor eventuale convenţii, nici magistraţii nu se vor mai confrunta la fel de frecvent cu această problemă dificilă, potrivit avocatului Anca AVRAM.
Asigurătorii ar trebui să rezolve problema despăgubirilor pe cale amiabilă, prin acordarea unor oferte rezonabile prejudiciaţilor, astfel încât victima să nu se constituie ca parte vătămată într-un proces penal. În cazurile în care păgubiţii nu vor fi mulţumiţi de oferta asigurătorului, făcută ca urmare a cuantificării realizate în baza convenţiilor adoptate la nivelul pieţei de asigurări, atunci intervine opera magistratului de cuantificare a prejudiciului moral. Acesta este un lucru total distinct, care ar trebui stabilit în funcţie de crite¬riile in concreto, adică de particularităţile fiecărei speţe, a continuat Anca AVRAM.

Ponderea daunelor morale va creşte în totalul despăgubirilor

În câţiva ani, despăgubirile pe vătămări corporale vor avea cea mai mare pondere în valoarea despăgubirilor plătite de asigurători, deci primele de asigurare la RCA trebuie să sufere majorări, a declarat Liviu STOICESCU, Preşedintele Biroului Asiguratorilor Auto din România.
Pe RCA avem cele mai scăzute tarife posibile, deşi noi, ca ţară, avem obligaţia de a majora limitele de despăgubire la un milion de euro pentru daune materiale şi la cinci milioane de euro pentru vătămări corporale, până în anul 2012. Cererile pentru despăgubiri pe vătămări corporale au crescut foarte mult, iar de doi ani se construieşte jurisprudenţa pentru indemnizaţii foarte mari pe acest segment, în sens negativ. Astfel, noi avem prime mici la RCA pentru a acoperi despăgubiri decente, justificate prin devize, facturi etc., însă pe vătămări corporale şi daune morale suntem la discreţia instanţelor, a adăugat Liviu STOICESCU.
Astăzi, procesul de acordare a daunelor morale este încă suportabil de către piaţa asigurărilor, dar nu aş vrea să ajungem peste câţiva ani să ne regăsim în situaţia în care nu mai putem controla un astfel de fenomen, să generalizăm excepţiile şi să facem din ele reguli. Foarte multă lume este influenţată de creşterea limitelor de despăgubire şi consideră că acestea se cuvin a fi plătite până la valoarea maximă posibilă în fiecare caz, a concluzionat Sorin GRECEANU, Director General, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.