Asigurătorii transmit semnale contradictorii. Unii iubesc RCA-ul, lucru care se concretizează prin tarife scăzute. După un timp, indicatorii financiari îi forţează să revină la sentimente mai rele faţă de RCA şi tarifele intră în normal pe o piaţă în care acest segment aduce pierderi. Chiar dacă nu sunt totdeauna aceleaşi, în piaţă există companii care iubesc periodic RCA-ul.

RCA-ul este neconfortabil pentru clienţi. Oamenii nu iubesc obligativitatea, cu atât mai mult când vine vorba de o asigurare „pentru alţii”, ignorând că răspunderea e a vinovatului, iar vinovat poate fi oricine. În tot acest timp, mesaje eronate ajung la client: RCA e o taxă existentă doar în România, tarifele cresc pentru a acoperi pierderile companiilor care, oricum, nu-şi plătesc daunele.

Da, asigurătorii nu-şi plătesc daunele pentru RCA. Atâta vreme cât – nu ne ferim s-o spunem direct – există companii care nu-şi plătesc obligaţiile, putem condamna presa sau clienţii pentru faptul că generalizează o stare de fapt cunoscută punctual la nivelul pieţei?

Într-o piaţă normală toţi asigurătorii îşi plătesc daunele. La noi achitarea daunelor la timp este, alături de preţ, unul dintre principalele criterii de achiziţie a unei asigurări. Pentru RCA, „ieftin” e cuvântul cheie.

În tot acest cadru apare o propunere: să facem clienţii să iubească RCA-ul! Cum se traduce aceasta? Pe scurt: în cazul unui accident păgubitului i se achita dauna de către compania la care el are RCA! Sună simplu, motivant pentru client, poate un pic deranjant pentru unii asigurători!