Potrivit art. 29 alin. 1 lit. i) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru (respectiv art. 15 lit. o) din Legea nr.146/1997 republicată, aplicabilă încă), acţiunile şi cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudicii materiale şi morale decurgând din cauze penale sunt scutite de taxa de timbru. 
După succesul lui Emil HAVRILIUC la  Curtea Constituțională, care a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 6780/314/2008 al Judecătoriei Suceava, nu au mai existat discuţii în legătură cu timbrarea unor astfel de cereri. Chiar şi atunci când s-a dispus obligarea reclamantului la plata unei taxe de timbru, cererile de reexaminare au fost admise în majoritate.
Singura problemă care se mai pune uneori este cauza penală din care îşi au izvorul aceste acţiuni şi cereri, pentru că, fiind vorba de un accident rutier, putem vorbi de fiecare dată de o cauză penală, în care s-a dispus sau nu începerea urmăririi penale, după cum autorul/şoferul vinovat de producerea accidentului a supravieţuit nefericitului eveniment.
Aşa se face că, de multe ori, simpla menţionare a accidentului rutier în urma căruia reclamanţii au suferit prejudicii de natură patrimonială sau nepatrimonială, atrăgea şi scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, documentele referitoare la cauza penală urmând a fi produse ulterior (rechizitorii, ordonanţe, sentinţe penale etc.), deşi netimbrarea cererii de chemare în judecată este o excepţie de procedură asupra căreia instanţa de judecată este obligată să se pronunţe înainte de cercetarea fondului.
În ultima vreme însă, atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus timbrarea căii de atac, apel sau recurs, cu toate că scutirea prevăzută de textul de lege mai sus amintit se referă şi la „exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare”.
Problema care ne interesează, de unde s-a născut şi articolul de faţă, este că această obligaţie de a timbra o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri pronunţată într-o cauză având ca obiect acordarea de daune morale şi materiale, revine numai în sarcina asigurătorilor emitenţi de poliţe RCA (chemaţi să despăgubească victimele directe sau indirecte ale unui accident rutier). Mai mult, cererile de reexaminare sunt respinse constant  de către instanţe.
Având în vedere faptul că în lege, respectiv textele invocate la început,  nu se distinge între persoana fizică şi persoana juridică atunci când sunt enumerate situaţiile când se aplică scutirea de la plata taxei de timbru, ci se face referire la acţiuni şi cereri, ne întrebăm dacă nu e cazul punerii în discuţie a  necesităţii promovării unui recurs în interesul legii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când a obligat un asigurător să timbreze calea de atac a recursului, precizează că art. 29 alin. 1 lit. i) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv art. 15 lit. o) din Legea nr.146/1997 republicată (lege care se mai aplică în lumina dispoziţiilor art. 55 din OUG nr.80/2013, potrivit cărora acţiunile şi cererile introduse sub imperiul legii se supun acelor dispoziţii până la soluţionarea lor definitivă) nu este incident şi pentru societăţile de asigurări tocmai datorită calităţii de asigurător pe care o au...