Legislația noastră a reglementat în favoarea terțului, victimă a accidentului rutier, acțiunea directă de răspundere a asigurătorului. Este instituită posibilitatea terțului vătămat de a-l acționa în justiție direct pe asigurător în temeiul răspunderii civile a asiguratului pentru prejudiciile cauzate, din culpa sa, terțelor persoane. Astfel, răspunderea asigurătorului nu este o răspundere directă, ci o răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia, indirectă, prin subrogarea legală a asigurătorului într-o obligație de despăgubire datorată de asigurat ca urmare a unei fapte culpabile a acestuia față de terțe persoane.
    Însă, spre deosebire de asigurarea de bunuri, cum este și cea a asigurării autovehiculului pentru avarii și furturi cu o poliță CASCO, caz în care subrogația asigurătorului în drepturile persoanei despăgubite este întotdeauna posibilă, în ceea ce privește asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie, subrogația asigurătorului, în vederea recuperării contravalorii despăgubirilor plătite victimei accidentului de la asiguratul sau conducătorul autoturismului responsabil de producerea evenimentului rutier, este supusă unor condiții mai restrictive.
    Astfel, conform art. 58 din Legea nr. 136/1995, în prezent, cazurile în care asigurătorul poate recupera de la asigurat sau de la conducătorul autoturismului vinovat de producerea accidentului sunt strict și limitativ prevăzute de lege:

• în situația în care accidentul a fost produs cu intenție;

• accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale     privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni cu intenție;

• accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

• persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autoturismul fără consimțământul asiguratului.

    Noul Cod Civil stabilește că asigurătorul nu este obligat să plătească indemnizația de asigurare, în ceea ce privește asigurările de bunuri și de răspundere civilă, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.
    În situația în care atât asiguratul cât și asigurătorul sunt de acord, asigurătorul nu va plăti indemnizația de asigurare dacă riscul asigurat a fost produs de către: persoanele fizice majore care locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării, precum și de către prepușii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.
    Toate situațiile menționate anterior se completează cu dispozițiile generale cuprinse în normele Noului Cod Civil referitoare la cauzele de exonerare de la răspunderea civilă delictuală a persoanei culpabilă de producerea prejudiciului creat: forța majoră, fapta victimei sau a unui terț față de care asigurătorul nu este ținut să răspundă.
    Drept consecință, în situația producerii unui accident rutier, asiguratul sau conducătorul autoturismului culpabil, în urma atragerii răspunderii civile delictuale a acestuia, de către persoanele prejudiciate, dobândește calitatea de debitor față de acestea, fiind obligat la plata unor sume care să acopere în totalitate prejudiciile create. Dacă autoturismul responsabil de producerea accidentului are încheiată o poliță de răspundere civilă auto obligatorie, asigurătorul este cel care va plăti prejudiciile produse persoanelor vătămate și, cu excepția situației în care este incident unul dintre cazurile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul nu poate formula o acțiune în regres împotriva asiguratului, pentru simplul fapt că acesta nu a devenit creditorul terțului, așa cum se întâmplă în cazul asigurărilor de bunuri, ci debitor al acestuia.
    Fiind vorba despre un contract aleatoriu, conform art.  1.173 alin. 2 din Noul Cod Civil, asigurătorul este cel care și-a asumat riscul suportării consecințelor patrimoniale ce pot fi determinate de conduita ilicită a asiguratului său, în schimbul încasării contravalorii primelor de asigurare.