Persoanele îndreptăţite să solicite de la asigurător despăgubiri materiale şi morale, în cazul producerii unor vătămări corporale  sau decese, sunt enumerate de art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România.

Dacă, în  cuprinsul aliniatului 2 al articolului menţionat anterior, legiuitorul a tranşat în mod indubitabil asupra faptului că, în  situaţia producerii unor vătămări corporale sau decese, se pot acorda despăgubiri materiale şi morale, atât persoanelor aflate în exteriorul autoturismului asigurat, cât şi celor care se aflau în interiorul acestuia, la momentul producerii evenimentului, fără a  se acorda despăgubiri şi conducătorului autoturismului vinovat de producerea accidentului, situaţia menţionată în cuprinsul  aliniatului 3 al articolului 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, nu a fost la fel de precisă, fapt ce a determinat crearea unei jurisprudențe neunitare prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Invocăm în acest sens urmatoărea situaţie: în data de 14 iulie 2010 a avut loc un accident rutier produs din culpa conducătorului  .E., fapt ce a determinat decesul acestuia şi a celorlalţi pasageri, respectiv B.GR., B.N., B.GA. Soţia şi cei doi copii şi conducătorului B.E. s-au constituit părţi civile împotriva asigurătorului de răspundere civilă, solicitând acordarea de daune  morale şi materiale ca urmare a decesului acestuia. Totodată, şi rudele celorlalţi pasageri decedaţi au solicitat daune ca urmare a producerii unui prejudiciu moral şi material determinat de decesul celor dragi.

În consecinţă, prima instanţă de judecată, Tribunalul Bucureşti, prin pronunţarea Sentinţei Nr. 12317/2012, a respins în totalitate pretenţiile soţiei şi a celor doi descendenţi ai şoferului B.E., vinovat de producerea accidentului din data de 14 iulie  2010, şi a admis, în parte, pretenţiile invocate de către celelalte părţi civile.

Prin Decizia Nr. 217/2013, Curtea de Apel Bucureşti a desfiinţat în parte Sentinţa Nr. 12317/2012, admițând pretenţiile rudelor şoferului vinovat de producerea accidentului şi majorând valoarea despăgubirilor cu titlu de daune morale, solicitate de către celelalte părţi civile.

Drept consecinţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României i-a revenit rolul ca, în urma unei sesizări privind soluţionarea  recursului în interesul legii, având drept obiect interpretarea dispoziţiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, să pronunţe o  decizie judecătorească cu caracter definitiv şi obligatoriu şi care să tranşeze această problematică.

Prin Decizia Nr. 23/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a stabilit ca, în situaţia în care se invocă dreptul la  despăgubiri al soţului/ soţiei sau al oricărei alte persoane aflate în întreţinerea proprietarului ori a conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea evenimentului asigurat, nu se pot acorda daune decât dacă persoanele menţionate  anterior s-au aflat în autoturism la momentul producerii accidentului şi au suferit vătămări corporale, fiind victime directe ale evenimentului rutier, şi nu numai în virtutea calităţii de rude ale şoferului vinovat.