Winston CHURCHILL afirma într-un citat celebru:  Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvantul ”asigurare” pe ușa fiecărei case şi pe fruntea fiecărui om, pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna. Abia atunci aș putea fi mulţumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri şi a unor pagube ireparabile.
    Într-un mod cum nu se poate mai inedit este surprinsă necesitatea activității de asigurare, activitate aflată în strânsă conexitate cu existența unor posibile evenimente care pot reprezenta un pericol atât pentru viața oamenilor, dar și pentru integritatea bunurilor materiale; născându-se în acest mod imperativul adoptării unor măsuri de protecție pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru crearea unor condiții de trai cât se poate de decente pentru persoanele afectate.
    În contextul societății moderne, se evidențiază tot mai pregnant necesitatea acoperirii riscurilor și primejdiilor produse asiguraților, bunurilor sau afacerilor acestora, având în vedere numărul daunelor aflate în permanentă creștere, conturându-se astfel importanța societăților de asigurare și a activităților desfășurate de acestea.
    În momentul în care o persoană încheie o asigurare, este conștientă de un anumit risc și încearcă în acest mod să se pună la adăpost de eventualele consecințe negative care se pot produce. Riscul, în aceste situații nu dispare, ci se mută de la asigurat la asigurător. Astfel, viitorul, pentru asigurat, capătă o anumită certitudine.
    Reasigurarea a apărut pentru prima dată în dreptul maritim. Prima tranzacție de acest gen a avut loc în Europa, în anul 1374, când a fost emisă polița maritimă pentru un voiaj de la Genova la Sluys.
    Lord MANSFIELD a elaborat definiția clasică a reasigurării, conform dreptului englez, potrivit căreia: reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliță, pentru același risc inițial asigurat, în scopul despăgubirii asigurațorilor pentru asigurările lor anterior încheiate, ambele poliţe există în același timp.
    Se poate lesne constata că activitatea de reasigurare s-a născut din nevoia de a acoperi riscurile mari care pot genera pagube semnificative, pe care societățile de asigurare nu le pot suporta singure, fie din cauza insolvabilității, fie din cauza reducerii capacității lor financiare, oferindu-se astfel mai multă siguranță și stabilitate asigurătorului original, prin spijinul acordat de către companiile de reasigurări.
    În contextul dezvoltării relațiilor internaționale dintre state, pe seama creșterii semnificative a comerțului dintre acestea, se poate remarca sporirea tot mai mult a importanței  și a necesității reasigurărilor.
    Motivul principal care a stat la baza apariției reasigurărilor este reprezentat de protecția ce se oferă  asigurătorului în cazul apariției unei pierderi foarte mari sau a mai multor pierderi rezultate dintr-un eveniment, a căror valoare este foarte mare în raport cu veniturile obținute din primele de asigurare percepute sau din fondurile de rezervă.
    Pe fondul schimbărilor imprevizibile din mediul înconjurător, avem nevoie de a ne afla în siguranță, noi și membrii familei noastre, iar aceasta este motivația care stă la baza încheierii contractelor cu societățile de asigurare sau de reasigurare care promit un viitor mai sigur și un prezent lipsit de griji.