În fapt, crizele ne forțează pe toți să fim mai agili, mai alerți și mai adaptabili. Unii reușesc mai bine, alții mai puțin bine, demonstra savantul britanic Charles Darwin în “Originea speciilor”.

Omenirea a trecut prin numeroase crize de-a lungul timpului - războaie, catastrofe naturale, invazii, epidemii, revoluții, schimbări climatice ... și mă opresc aici, căci lista ar fi lungă, mult prea lungă.

Crizele sunt, obiectiv vorbind, norma existenței și a evoluției umanității, iar perioadele de așa zisă liniște, excepția, în care avem tendința să fim tot mai comozi, tot mai conservatori și ... să ne culcăm pe-o ureche, ca și cum aceste crize n-ar mai putea reveni niciodată.

Interesant de observat este și că, la fiecare criză, există o minoritate ... câștigătoare. O minoritate umană alcatuită din cei care par să fii înteles sau care acționează, instinctiv sau intuitiv, ca și cum ar fi decodificat esența acestor crize. Ea este cea care devine, în mod aparent miraculos, “privilegiata” acestor perioade mai puțin plăcute, dar, cum se poate vedea ulterior, atât de pline de oportunități.

Să îi numim “arhitecții schimbării”. Dar cine sunt, de fapt, acești oameni? Și, dacă sunt tot ființe umane, la fel ca noi, ... ce au ei în plus față de restul populației? Ce îi scoate în fața mulțimilor?

Vă supunem atenției un prim raspuns ... acești “arhitecți ai schimbării” sunt cei care cred că perioadele de criză sunt implicite, inevitabile și, totodată ... interesante. Ei cred că acestea sunt momentele în care poți crește mai mult și mai accelerat decât într-o perioadă liniară, obișnuită, cu condiția să fii suficient de alert și de adaptabil.

În final, pandemia declanșată de către coronavirus este o criză și, ca în orice altă criză, există învingători, iar industriile de asigurări și de pensii private se număra printre aceștia. De aceea, în acest număr am ales să vă prezentăm măcar o parte dintre cei pe care i-am numit “arhitecții schimbării”.