Deși termenul telemedicină a fost inventat în anii 1970, de către americanul Thomas Bird, și, în traducere literală, înseamnă “vindecare la distanță” (din latină - ”medicus” și din greacă - ”tele”), telemedicina nu este deloc o idee sau o nevoie nouă, în condițiile în care conceptul de îngrijire medicală la domiciliu a fost menționat încă din 1879, într-un articol din ”Lancet”, despre utilizarea telefonului pentru a reduce vizitele inutile la cabinetele medicale.

Pare greu de crezut, însă, exceptând referința din “Lancet”, telemedicina a împlinit deja 115 ani. Originile acestei tehnologii datează de la începutul secolului XX, atunci când fiziologul olandez Willem EINTHOVEN a dezvoltat primul electrocardiograf în laboratorul său din Leiden. Astfel, cu ajutorul unui galvanometru cu coarde și al unor fire telefonice, el a înregistrat semnalele electrice cardiace ale pacienților dintr-un spital aflat la o distanță de 1,5 kilometri. Rezultatele experimentelor sale au fost publicate în 1906, iar fiziologul olandez poate fi considerat primul om de știință care a dezvoltat și aplicat sistematic o tehnică foarte asemănătoare cu telemedicina în sens modern.

De la o copertă de revistă, la NASA

În anii 1920, medicii norvegieni consultau prin radio bolnavii de pe navele aflate pe mare, în vreme ce, în aprilie 1924, revista “Radio News” schița primele încercări ale telemedicinei și un nou vis pentru sănătatea publică din viitor. Pe coperta “Radio News”, apărea un pacient “înarmat” cu un televizor și un receptor, ce vorbea cu un medic aflat la distanță (FIG. 1). În 1959, la Universitatea din Nebraska, specialiștii au utilizat prima consultație video interactivă cunoscută de telemedicină pentru a transmite examinări neurologice.

8 ani mai târziu, în 1967, Thomas BIRD și colegii săi au stabilit un circuit audiovizual cu microunde între the Massachusetts General Hospital (Boston, SUA) și Boston Logan International Airport, din apropiere. Aceștia au efectuat și evaluat astfel peste 1.000 de consultații medicale pentru angajații aeroportului Logan și pentru călătorii bolnavi.

La rândul său, NASA (the National Aeronautics and Space Administration) a jucat un rol crucial în timpul dezvoltării timpurii a telemedicinei și, pentru a oferi servicii de asistență medicală exploratorilor spațiali (1972-1975), NASA a conceput STARPAHC (Space Technology Applied to Rural Papago Advanced Health Care), care furniza asistență clinică în the Papago Indian Reservation, în Arizona. De asemenea, NASA a utilizat inovația prin satelit în telemedicină în gestionarea dezastrelor provocate de cutremurul din Mexico City (1985) și de cel din Armenia sovietică (1988). Folosind telemedicina, NASA a înființat centrul MITAC (Medical Informatics and Technology Applications Consortium), la Universitatea Yale (1997), deschizând calea pentru tendința actuală de participare privată la gestionarea sănătății publice.

Efectul pandemiei COVID-19

Pandemia COVID-19 avea să schimbe lumea întreagă și, odată cu ea, și destinul telemedicinei. Pandemia a impus implementarea rapidă a telemedicinei în practica de zi cu zi și ceea ce, cândva, părea un obiectiv măreț și futurist a devenit realitate într-o clipită, după cum spune European Medical Group Ltd. (EMG), pe măsură ce diferite niveluri de telemedicină au fost transformate în practică la nivel global. Cum sistemele de sănătate au intrat în inima unei pandemii globale, conversia la scară largă a vizitelor de telemedicină în locul vizitelor în persoană a fost alimentată de teama de necunoscut.

În primul rând, utilizarea telemedicinei în cazurile care nu erau urgente a asigurat continuitatea îngrijirii, în timp ce pacienții și personalul medical puteau păstra distanța socială. În plus, conversia la telemedicină a contribuit, de asemenea, la reducerea riscului de expunere la COVID-19 pentru personalul medical, prin intermediul reducerii contactului cu pacienții potențial infectați. Expunerea și infectarea lucrătorilor din domeniul sănătății aveau, în întreaga lume, potențialul de a pune o presiune semnificativă asupra restului personalului sanitar și asupra resurselor esențiale. Telemedicina nu mai fusese niciodată implementată pe o scară atât de largă și fiecare zi a adus noi și noi provocări și strategii pentru a depăși obstacolele, pentru a oferi în continuare o îngrijire optimă pacienților. Inițial, telemedicina a fost mai folosită, de la începutul pandemiei, în SUA, UK și China, însă, treptat, a ajuns să fie folosită constant în întreaga lume - un mediu de interacțiune eficient și sigur atât pentru medici, cât și pentru pacienți.

McKinsey: Telemedicina - O realitate post-COVID-19 de un sfert de trilion de dolari?

Potrivit unui studiu realizat de McKinsey&Company, adoptarea puternică și continuă, percepția favorabilă a consumatorilor și investițiile tangibile în acest spațiu contribuie la creșterea continuă a telemedicinei. O nouă analiză indică faptul că utilizarea telemedicinei a crescut de 38 de ori față de nivelul de referință pre-COVID-19.

La începutul pandemiei COVID-19, utilizarea telemedicinei a crescut brusc, întrucât consumatorii și furnizorii au căutat modalități de a accesa și de a furniza asistență medicală în siguranță. În aprilie 2020, utilizarea generală a telemedicinei pentru vizite medicale și îngrijire ambulatorie a fost de 78 de ori mai mare decât în februarie 2020.

Această schimbare de etapă, notează McKinsey, care a apărut din necesitate, a fost facilitată de următorii factori: 1. dorința crescută a consumatorilor de a utiliza telemedicina; 2. dorința crescută a furnizorilor de a utiliza telemedicina; 3. modificări de reglementare care să permită un acces mai mare și o rambursare mai mare. În timpul pandemiei, telemedicina a oferit o punte către îngrijire, iar acum oferă o șansă de a reinventa modelele de îngrijire virtuală și hibridă (virtuală + în persoană), cu scopul de a îmbunătăți accesul la asistență medicală, rezultatele și accesibilitatea financiară.

În 2020, McKinsey&Company estima că până la 250 de miliarde de dolari din cheltuielile cu asistența medicală din SUA ar putea fi transferate către îngrijirea virtuală. Atingerea acestui potențial nivel de sănătate virtuală nu este o concluzie inevitabilă. Ar necesita, probabil, o adoptare susținută din partea consumatorilor și a medicilor, dar și o reproiectare accelerată a căilor de îngrjire pentru a încorpora modalitățile virtuale.

O analiză McKinsey din iulie 2021 evidențiază progresele înregistrate de telemedicină de la vârful inițial al pandemiei COVID-19, pentru a evalua, printre altele, și implicațiile pentru telemedicină și sănătate virtuală, în sens mai larg, pe viitor. Astfel, McKinsey&Company a constat:

• Utilizarea serviciilor de telemedicină s-a stabilizat la un nivel de 38 de ori mai mare decât înainte de pandemie. După un vârf inițial de peste 32% din vizitele la cabinet și în ambulatoriu care au avut loc, în aprilie 2020, prin intermediul telemedicinei, nivelurile de utilizare s-au stabilizat, în mare parte, variind între 13 - 17% în toate specialitățile. Această utilizare reflectă mai mult de două treimi din ceea ce McKinsey anticipa ca fiind vizite care ar putea fi virtualizate.
• În mod similar, atitudinea consumatorilor și a furnizorilor față de telemedicină s-a îmbunătățit de la epoca pre-COVID-19. Percepțiile și utilizarea au scăzut ușor de la vârful din primăvara anului 2020. Unele bariere - cum ar fi percepțiile privind securitatea tehnologică -, rămân să fie abordate pentru a susține adoptarea sănătății virtuale de către consumatori și furnizori, iar modelele vor evolua, probabil, pentru a optimiza furnizarea de îngrijiri hibride (virtuale și în persoană).
• Unele modificări de reglementare care au facilitat utilizarea extinsă a serviciilor de telemedicină au devenit permanente - de exemplu, extinderea codurilor de telemedicină rambursabile de către Centers for Medicare & Medicaid Services pentru lista de tarife pentru medici, din 2021. Există încă incertitudine în ceea ce privește soarta altor servicii care ar putea pierde statutul de scutire atunci când se încheie urgența de sănătate publică.
• Investițiile în îngrijirea virtuală și în sănătatea digitală, în sens larg, au crescut vertiginos, alimentând în continuare inovarea, cu un nivel de 3x mai mare de investiții în sănătate digitală cu capital de risc în 2020 decât în 2017.
• Modelele de asistență medicală virtuală și modelele de afaceri evoluează și proliferează, trecând de la o simplă “asistență medicală de urgență în sistem virtual”, la o gamă de servicii care permit o asistență virtuală longitudinală, integrarea telemedicinei cu alte soluții de sănătate virtuală și modele hibride de asistență virtuală/în persoană, cu potențialul de a îmbunătăți experiența consumatorilor, accesul, rezultatele și accesibilitatea financiară.

Adoptarea telemedicinei

De la vârful inițial din aprilie 2020, adoptarea medicinei, per ansamblu, s-a apropiat de până la 17% din toate cererile de rambursare pentru consultații ambulatorii/vizite la cabinet cu servicii de evaluare si management. Această utilizare a fost relativ stabilă din iunie 2020. Se observă, de asemenea, o adoptare diferențiată a telemedicinei în funcție de specialitate, cu cea mai mare penetrare în psihiatrie (50%) și în tratamentul consumului de substanțe (30%).

Percepțiile consumatorilor și ale furnizorilor cu privire la telemedicină

Cercetările McKinsey arată că aceștia continuă să considere telemedicina ca fiind o modalitate importantă pentru nevoile lor viitoare de îngrijire, dar, așa cum era de așteptat, această opinie variază foarte mult în funcție de tipul de îngrijire. În general, percepția consumatorilor se apropie de ceea ce McKinsey crede că este posibil să fie adoptarea telemedicinei de către diverse specialități.

Aproximativ 40% dintre consumatorii chestionați au declarat că vor continua să utilizeze telemedicina și în viitor, față de 11% dintre consumatorii care foloseau telemedicina înainte de pandemia COVID-19.

Mai mult, cercetările McKinsey arată că între 40 - 60% dintre consumatori își exprimă interesul pentru un set de soluții virtuale de sănătate mai largi sau un plan de sănătate virtuală mai puțin costisitor. Cu toate acestea, a existat întodeauna un decalaj între interesul exprimat de consumatori pentru soluțiile digitale de sănătate și utilizarea efectivă. Continuarea concentrării asupra creării unei interfețe fără întreruperi pentru consumatori, crearea unui cadru/mediu mai informal (conceptul “breaking down silos”) în ceea ce privește furnizarea de îngrijiri (atât în mediul virtual, cât și în persoană), cu o mai bună integrare și înțelegere a datelor, precum și implicarea proactivă a consumatorilor - toate acestea vor fi importante pentru a susține și a crește utilizarea de către consumatori a serviciilor de sănătate virtuală, pe măsură ce pandemia pierde din forță.

În ceea ce privește furnizorii, 58% dintre medici continuă să aibă o părere mai favorabilă despre telemedicină acum, decât înainte de COVID-19, deși percepțiile au scăzut ușor din septembrie 2020 (64% dintre medici). În aprilie 2021, 84% dintre medici ofereau vizite virtuale și 57% ar prefera să continue să ofere vizite virtuale. Cu toate acestea, 54% nu ar oferi îngrijire virtuală cu o reducere de preț de 15% comparativ cu îngrijirea în persoană. Majoritatea sistemelor de telemedicină monitorizeaza îndeaproape rambursarea. Cei care se află în medii cu capacitate limitată de paturi și în acorduri de îngrijire bazate pe valoare caută să înțeleagă dacă există o decantare scalabilă a volumului sau un potențial de reducere a costurilor la o calitate echivalentă.

Modificări de reglementare

Unele modificări de reglementare care au permis un acces mai mare la telemedicină în timpul pandemiei COVID-19 au devenit permanente. De exemplu, CMS a permis acoperirea telemedicinei pentru o serie de coduri de terminologie procedurală curentă (CPT - current procedural terminology) în mod permanent în regula finală a programului de tarifare a medicilor din 2021.

Cu toate acestea, alte restricții privind telemedicina pot reveni la normalitatea de dinainte de COVID-19 când expiră urgența de sănătate publică. De exemplu, au existat câteva zeci de coduri suplimentare CPT pentru care CMS a permis acoperirea telemedicinei în mod temporar în lista de onorarii pentru medici în 2021. În plus, o derogare pentru urgențe de sănătate publică a permis ca telemedicina să fie furnizată pentru beneficiarii Medicare din afara zonelor rurale și de la domiciliu, mai degrabă decât de la biroul unui furnizor. Viitorul acestei prevederi, odată ce se încheie urgența de sănătate publică, nu este clar.

Activitatea investitorilor

Investițiile în sănătatea virtuală continuă să crească în ritm accelerat. Conform raportului de finanțare a sănătății digitale din S1 2021 al Rock Health, investițiile totale de capital de risc în spațiul de sănătate digitală, în prima jumătate a anului 2021, au totalizat 14,7 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă mai mult decât toate investițiile din 2020 (14,6 miliarde USD) și aproape de două ori mai mult decât investițiile din 2019 (7,7 miliarde USD). Această creștere ar reflecta o investiție anualizată de 25 - 30 de miliarde USD în 2021, dacă acest ritm continuă. În plus, veniturile totale ale primilor 60 de jucători din domeniul sănătății virtuale au crescut în 2020 la 5,5 miliarde de dolari, de la aproximativ 3 miliarde USD în anul precedent.

Pe măsură ce investițiile în companiile de sănătate virtuală continuă să crească la niveluri record, la fel a făcut și presiunea asupra companiilor din ecosistem de a inova și de a găsi modele câștigătoare care să ofere un avantaj competitiv durabil în acest spațiu care evoluează extrem de rapid. Aceasta este o veste bună pentru consumatori și pacienți, întrucât este posibil să asistăm în continuare la o creștere a inovației în modelele de furnizare a asistenței medicale virtuale.

Următorul capital al telemedicinei

Telemedicina pare pregătită să rămână o opțiune solidă pentru îngrijire. Adoptarea puternică și continuă, percepția favorabilă a consumatorilor, mediul de reglementare și investițiile puternice în acest spațiu contribuie la această rată de adoptare.

Observăm o evoluție rapidă a spațiului și o inovație dincolo de confortul “asistenței medicale de urgență virtuale”. Inovațiile în materie de îngrijire longitudinală virtuală (atât primară, cât și de specialitate), facilitarea îngrijirii la domicliu prin monitorizarea pacientului de la distanță și autodiagnosticare, investițiile în “porți digitale de intrare” (“digital front doors”) și experimentarea modelelor hibride online/offline vor aduce noi modele de îngrijire pentru consumatori, care vor contribui la atingerea “triplului obiectiv” al asistenței medicale.

Pentru a realiza pe deplin potențialul modelelor de îngrijire activate virtual, atât plătitorii, cât și furnizorii ar trebui să considere aceste noi modele de furnizare ca făcând parte din propunerea de bază de valoare zilnică pentru consumatori în trei domenii:

1 - Creșterea confortului pentru a primi îngrijiri de rutină

• Integrarea soluțiilor de e-triaj cu vizitele virtuale, pentru a crea o “poartă de intrare digitală” mai largă pentru asistența medicală, care să le permită consumatorilor să primească mai ușor îngrijiri atunci când au nevoie, prin intermediul celor mai convenabile canale, si sa scadă costul îngrijirii prin evitarea vizitelor inutile la Urgențe.
• Integrarea soluțiilor de promovare a îngrijirii și a soluțiilor de telemedicină, așa cum reiese din recentele fuziuni și achiziții, cu propunerea de valoare de a facilita accesul consumatorilor la îngrijire și de a găsi cel mai bun furnizor pentru nevoile lor individuale.
• Experimentarea cu planuri de sănătate virtuale. Numărul de planuri de sănătate de tip virtual-first a crescut de la 1 în 2019, la cel puțin 8 în 2020. Deși aceste produse sunt încă în fază incipientă, ele oferă potențialul unor prime mai mici și o mai mare comoditate, în schimbul perceperii unui furnizor de asistență medicală virtuală ca prim punct de îngrijire. Aceste avantaje atrag din ce în ce mai multă atenție din parteea angajatorilor, brokerilor și plătitorilor.
• Extinderea tipurilor de îngrijire care pot fi furnizate virtual sau aproape virtual, cu inovații în ceea ce privește diagnosticele/echipamentele la domiciliu sau combinând îngrijirea virtuală cu vizitele unei asistente medicale la domiciliu.

2 - Îmbunătățirea accesului, în special pentru sănătatea comportamentală și asistența medicală de specialitate

• Continuarea extinderii gamei de oferte de sănătate comportamentală cu potențial de a aborda problema lipsei de furnizori în multe părți ale țării. De exemplu, 56% dintre comitatele din SUA nu au un psihiatru, 64% dintre comitate se confruntă cu un deficit de furnizori de servicii de sănătate mentală, iar 70% dintre comitate nu au un psihiatru pentru copii. Acest tip de acces poate fi, de asemenea, o oportunitate de a extinde parteneriatele cu comunitatea, plătitorii și furnizorii.
• Extinderea accesului la capacitatea de asistență medicală de specialitate, cum ar fi în zonele rurale, unde multe specialități ar putea să nu fie disponibile. Chiar și în afara zonelor rurale, sănătatea virtuală, de la furnizor, la furnizor, poate îmbunătăți experiența și calitatea îngrijirii, prin obținerea rapidă a contribuției specialiștilor.

3 - Îmbunătățirea modelelor de îngrijire și a rezultatelor în materie de sănătate, în special pentru cei cu afecțiuni cronice sau care au nevoie de sprijin pentru îngrijirea post-acută

• Integrarea monitorizării de la distanță și a terapiei digitale cu vizite virtuale, în special în cadrul acordurilor de furnizare bazate pe valoare, unde încorporarea sănătății virtuale în modelele lor de îngrijire ar putea îmbunătăți rezultatele pacienților și performanța generală.
• Creșterea modelelor de “spital-la-domiciliu” (“hospital-at-home”) și de îngrijire post-acută la domiciliu.

Provocări rămase pentru telemedicină

Chiar și cu aceste inovații, rămân provocări care trebuie rezolvate pentru a realiza întregul potențial al îngrijirii virtuale. Aceste provocări includ următoarele elemente:

• Necesitatea unei mai bune integrări a datelor și a unor fluxuri de date îmbunătățite între diferiții actori din ecosistem, având în vedere proliferarea rapidă a soluțiilor punctuale, care copleșesc consumatorii, plătitorii și furnizorii deopotrivă.
• Necesitatea unei mai bune integrări a activităților legate de sănătatea virtuală în fluxurile zilnice de lucru ale medicilor, în special pentru a permite modele hibride de îngrijire, care combină furnizarea de îngrijiri online și în persoană.
• Alinierea stimulentelor pentru activitățile de sănătate virtuală cu mișcarea mai amplă către îngrijirea bazată pe valoare, pentru a ieși din mentalitatea de plată pentru servicii și din preocuparea pentru paritatea rambursării, în special pentru modelele de sănătate virtuală care au ca scop reducerea costului total al îngrijirii.

Există potențialul de a îmbunătăți accesul, calitatea și accesibilitatea asistenței medicale, plus de a îmbrățișa oportunitatea economică de un sfert de trilion de dolari reprezentată de telesănătate. În mod colectiv, liderii din industrie au șansa de a ajuta consumatorii și furnizorii să îmbunătățească accesul și calitatea prin puterea telemedicinei.

Care este potențialul deplin al telemedicinei și al îngrijirii virtuale?

McKinsey&Company a identificat cinci modele de asistență medicală virtuală pentru îngrijirea non-acută:

• Asistența virutală de urgență la cerere, ca alternativă la vizitele la Urgențe de gravitate mai mică, la vizitele de îngrijire de urgență și la consultațiile după program - cele mai frecvente cazuri de utilizare a telemedicinei în prezent. Acest lucru îi permite unui consumator să consulte, la cerere, la distanță, un furnizor necunoscut, pentru a rezolva probleme imediate, evitând deplasarea la Urgențe.
• Vizitele virtuale la cabinet cu un furnizor stabilit, pentru consultații care nu necesită examinare fizică sau proceduri concomitente. Astfel de vizite pot fi de îngrijire primară (afecțiuni cronice, răceli, afecțiuni minore ale pielii etc.), sănătate comportamentală (psihoterapie virtuală) și unele îngrijiri de specialitate.
• Vizitele aproape virtuale la cabinet extind oportunitatea ca pacienții să aibă acces convenabil la îngrijire în afara cabinetului unui furnizor, prin combinarea accesului virtual la consultații medicale cu locații aproape de casă.
• Serviciile virtuale de sănătate la domiciliu valorifică vizitele virtuale, monitorizarea la distanță și instrumente digitale de implicare a pacienților, pentru a permite ca unele dintre aceste servicii să fie furnizate de la distanță. Serviciile directe, cum ar fi tratarea rănilor, ar avea loc în continuare în persoană, dar serviciile virtuale de sănătate la domiciliu ar îmbunătăți experiența pacientului și a îngrijitorului, ar putea extinde raza de acțiune a furnizorilor de servicii de sănătate la domiciliu și ar îmbunătăți conectivitatea cu echipa de îngrijire.
• Administrarea medicamentelor la domiciliu cu ajutorul tehnologiei permite pacienților să transfere primirea unor medicamente perfuzabile și injectabile de la clinică, la domiciliu. Această trecere poate avea loc prin valorificarea monitorizării de la distanță pentru a ajuta la gestionarea pacienților și monitorizarea simptomelor.

Analiza McKinsey bazată pe cererile de rambursare sugerează că aproximativ 20% din toate vizitele la Urgențe ar putea fi evitate prin intermediul ofertelor de asistență medicală de urgență virtuală. 24% din vizitele la cabinetul medical și volumul de consultații ambulatorii ar putea fi furnizate virtual, iar alte 9% - aproape virtual. În plus, până la 35% din serviciile obișnuite de asistență medicală la domiciliu ar putea fi virtualizate, iar 2% din volumul total de pacienși din ambulatoriu ar putea fi transferat la domiciliu, cu administrarea medicamentelor cu ajutorul tehnologiei. În total, aceste schimbări se ridică, doar în SUA, la 250 miliarde USD în 2020, cheltuieli cu asistența medicală care ar putea fi transferate către îngrijirea virtuală sau 20% din toate cheltuielile cu asistența medicală la cabinet, ambulatorie și la domiciliu în cadrul Medicare, Medicaid și al populațiilor asigurate în mod comercial.

Momentul de a acționa este acum. Criza actuală a demonstrat relevanța telemedicinei și a creat și o cale pentru modernizarea sistemului de furnizare a asistenței medicale. Conform Research and Markets, se anticipează că piața de telemedicină va atinge, în 2026, o valoare de peste 36,1 miliarde USD, de la 16,1 miliarde USD în 2019. CB Insights subliniază că T2 2021 a marcat un alt trimestru record pentru investițiile globale în acest domeniu - 163 de tranzacții cu un nivel record de 5 miliarde USD, numai în T2 2021. Mai mult, în același trimestru, 6 companii de telemedicină s-au alăturat “clubului unicornilor” și, la nivel global, la finele celui de-al doilea trimestru al anului 2021, existau 27 de unicorni în domeniul telemedicinei, evaluați la 55 miliarde USD.

TELEMEDICINA în România

Pandemia de COVID-19, distanţarea socială şi evoluţia tehnologică accelerată au făcut ca telemedicina să fie tot mai utilizată și de operatorii de servicii medicale din România. Astfel, în ultima perioadă, pacienții au putut beneficia de serviciile medicale necesare chiar din confortul caselor lor, fară a fi nevoiți să se deplaseze și fără a exista riscul contaminării.

Conform unui studiu Ipsos România, mai puțin de o treime dintre românii din mediul urban (31%) au apelat la medicina la distanță, canalele preferate fiind consultațiile prin telefon sau WhatsApp, urmate de consultații video prin Internet sau prin platformele de telemedicină ale clinicilor.

Studiul arată că la telemedicină au apelat, în special, persoanele mai tinere, cu vârsta de până în 44 ani, în timp ce persoanele de peste 55 ani au folosit mai puțin medicina la distanță (20%), apelând la consultații prin telefon. Un alt factor care a influențat accesul la telemedicină este reprezentat de mărimea localității; astfel, 41% dintre bucureșteni au apelat la medicina la distanță, față de 26% în rândul locuitorilor orașelor sub 50.000 locuitori.

„Consultațiile la distanță reprezintă o soluție la îndemână în situațiile în care prezența fizică a pacientului nu este obligatorie. Principalele avantaje sunt flexibilitatea și accesul ușor la medic (indiferent de localitate), reducerea traficului/ numărului de pacienți din clinici și spitale, îmbunătățirea calității vieții pacienților cronici prin telemonitorizari, însă există și acest risc de a genera burnout în rândul medicilor care practică medicina hibridă (consultații în cabinet și consultații prin telefon)”, sunt de părere oficialii Ipsos.

Această perioadă de pandemie a dus şi la apariţia primelor reglementari în ceea ce priveşte telemedicina din România. Astfel, în noiembrie 2020, a fost publicată Ordonanţa de urgenţă nr. 196/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. În acest fel, s-au creat premisele pentru creşterea accesibilităţii la servicii medicale pentru pacienţi şi pentru creşterea calităţii actului medical.

În Ordonanţă, telemedicina este definită ca „totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor electronice de comunicare.”

Pentru a afla mai multe despre evoluţia și viitorul telemedicinei în România, am discutat cu:

Sorin MITITELU,

Reprezentantul Future Healthcare în România

Ce este, de fapt, telemedicina?

Stricto sensu, telemedicina este serviciul medical oferit de la distanță. În zilele noastre și ca parte a înțelegerii noastre comune, telemedicina este cunoscută sub numele de serviciu de asistență medicală sau serviciu de consultație medicală prin intermediul unuia dintre canalele de comunicare la distanță (e-mail, apel telefonic, apel video) sau prin intermediul platformelor online care ar putea încorpora unul sau mai multe canale de comunicare la distanță.

Într-un sens extins și, poate ca parte a înțelegerii noastre viitoare, telemedicina va fi mai cunoscută sub numele de ecosistemul care include specialistul medical, dispozitive digitale medicale, stocarea datelor medicale, instrumente analitice și algoritmi care vor colabora de la distanță, prin canale de comunicare digitală, pentru a oferi pacienților servicii medicale la cerere și/sau automate.

Cum apreciați evoluția și progresul telemedicinei în România?

Ca de obicei, furnizorii locali de telemedicină sunt followeri ai furnizorilor din alte țări. Pare a fi un paradox faptul că, în țara cu o contribuție foarte importantă a serviciilor IT la PIB, nu există companii de pionierat în domeniul telemedicinei. De fapt, acesta este un alt exemplu că România nu este țara inovației și cea a asumării de riscuri aferente unor modele noi de afaceri. Ca urmare, telemedicina în România se află într-un stadiu incipient. Majoritatea soluțiilor de telemedicină sunt un fel de marketplace-uri pentru servicii de teleconsultare medicală și pentru servicii de asistență medicală.

De ce a devenit telemedicina esențială în timpul pandemiei?

Telemedicina a devenit soluția de a avea acces la unele servicii medicale de bază în această situație pandemică. Nu a fost văzută ca o soluție pentru servicii mai bune și costuri operaționale mai mici, ci a fost o necesitate. Altfel, telemedicina ar fi fost acceptată de piața locală înainte de situația pandemică. Odată descoperite beneficiile telemedicinei, acest nou tip de serviciu medical devine parte a ofertelor majorității marilor clinici și spitale private. În același timp, noi jucători devin activi pe piața serviciilor medicale, oferind diferite tipuri de platforme pentru a intermedia relația dintre medici și pacienți. Este clar un pas înainte în dezvoltarea telemedicinei în România.

Ce lipsește sau ce ar trebui să dezvolte mai mult în ceea ce privește telemedicina în România?

Cu toate acestea, soluțiile locale de telemedicină sunt dezvoltate astfel încât să înlocuiască contactul fizic cu contactul de la distanță dintre medici și pacienți. Ca rezultate, există doar câteva servicii medicale care ar putea fi furnizate.

Ca timp, informațiile digitale (datele) nu sunt văzute ca fiind elementul de bază și cel mai important al oricărui proces de asistență medicală, telemedicina va fi utilă doar pentru a rezolva nevoile periferice de asistență medicală. Tehnologia existentă poate ajuta la reala schimbare a multora dintre procesele medicale existente.

În România, ar trebui să devenim mai deschiși la inovație și la noi modele de afaceri și operaționale privind telemedicina, și nu numai. Poate că unele programe ale autorităților publice ar putea stimula aceste evoluții. În caz contrar, piața românească a telemedicinei va rămâne o piață în care doar se copiază modele din alte piețe. 

Cum vedeți viitorul telemedicinei în România?

Noi inițiative, noi actori, noi investiții având ca referință modelele de succes din alte țări. Va fi un proces de dezvoltare continuă, în pași mici. Datorită rolului tehnologiei și a capitalului necesar, telemedicina nu este un joc local, ci este unul internațional.

Future Healthcare este un furnizor de servicii suport în domeniul sănătăţii pentru companii de asigurări, furnizori de servicii medicale, furnizori de beneficii pentru salariaţi, administratori de grupuri de afinitate şi, nu în ultimul rând, pentru clienţii persoane fizice de toate vârstele şi toate condiţiile medicale şi economice.

Mihaela-Katerina DOBROIU

Chief Customer Officer, Telios Care

Ce este mai puțin cunoscut despre telemedicină?

Serviciile medicale de consiliere la distanță pot înlocui apelarea la servicii de urgență pentru cazurile de severitate medie sau scăzută, precum și să înlocuiască vizitele la un cabinet de medicină de familie sau de specialitate. Telios Care oferă servicii de consultații 24/7 în toată țara la care persoanele fizice se pot abona, iar, în unele cazuri, asigurătorii rambursează consultațiile telefonice, video și prin mesaje scrise, în plus față de vizitele la cabinet, sau chiar includ acestea în pachetele de asigurări.

Dosarele medicale electronice, care ar trebui să însoțească actul medical oferit de către furnizor, conțin istoricul medical al pacientului, rezultatele testelor și informații despre tratamente. Utilizarea acestora are potențialul de a îmbunătăți calitatea și de a reduce erorile medicale, permițând, în același timp, o mai bună coordonare a îngrijirii pacientului între diferiți furnizori.

Cum apreciați evoluția și progresul telemedicinei în România?

În condițiile unei piețe a serviciilor medicale puternic atinsă de pandemia cu Sars Cov-2, în al doilea trimestru al anului 2020 se observă o adevărată explozie de servicii de telemedicină, într-o formă mai mult sau mai puțin rudimentară, preocupare vizibilă atât la nivelul cabinetelor individuale, dar în special la jucătorii mari de pe piața de medicină clasică/ tradiţională, care își adaptau activitatea sub formă de clinici virtuale.

Acest lucru este îmbucurător și sperăm să putem ajunge curând din urmă țările unde telemedicina se practică de peste 20 de ani. Cel puțin, Telios Care în direcția aceasta lucrează.

De ce a devenit telemedicina esențială în timpul pandemiei?

Telemedicina a devenit indispensabilă în timpul pandemiei cu Sars Cov-2 deoarece a permis medicilor să vadă pacienții din confortul locuințelor lor, fără ca aceștia să aibă riscul expunerii la contaminare. Medicii pot astfel să ofere pacienților o îngrijire mai bună, mai rapidă și au astfel capacitatea de a îngriji mai mulți pacienți. De asemenea, medicii pot să lucreze îndeaproape cu specialiști care sunt la kilometri distanță. Acest lucru economisește atât timp, cât și bani, îmbunătățind totodată îngrijirea pacienților.

Ce lipsește sau ce anume ar trebui să se dezvolte mai mult în ceea ce privește Telemedicina din România?

Îngrijirea bazată pe telemedicină trebuie să ofere servicii de diagnosticare, tratament și reabilitare de la distanță. În România, nu există o configurație standardizată de telemedicină, deci există anumite măsuri care trebuie luate pentru a se asigura că se oferă cele mai bune servicii posibile.

Pe măsură ce avansăm cu reforma sistemului de sănătate, trebuie să facem ca îngrijirea bazată pe telemedicină să fie disponibilă precum un telefon mobil, deoarece pacienții ar trebui să poată contacta medicii și terapeuții lor de oriunde din țară. Nu există nicio scuză pentru ca România să nu adopte cel mai avansat sistem de sănătate din punct de vedere tehnologic posibil. Cu milioane de români care au nevoie de îngrijire medicală, nu există timp de pierdut.

Cum vedeți viitorul telemedicinei în România?

Viitorul este unul în care punctul de îngrijire este locul în care se află pacientul, iar telemedicina este aici pentru a rămâne, ajutând la decongestionarea spitalelor. Odată cu utilizarea sporită a îngrijirii de la distanță, clinicile și spitalele vor fi descărcate de cazurile care nu necesită o prezență fizică a pacientului. Vom merge la spital pentru prevenirea bolilor, pentru îngrijire acută, pentru proceduri chirurgicale sau aparate mari de radiologie. Medicii vor petrece, cel mai probabil, jumătate din timpul lor în clinică și jumătate cu serviciile de telemedicină, iar inovațiile tehnologice ar trebui deja să provoace proiectanții și arhitecții să se gândească la designul centrelor ambulatorii și al spațiului clinic. Pentru ca aceste lucruri să se întâmple, avem nevoie de reglementări în spiritul îngrijirii de la distanță.