Henry FORD afirmă prin intermediul unui citat celebru: New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurătorilor... Fără asigurări, n-ar exista zgârie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă un plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de ţigară le-ar putea transforma în scrum; fără asigurări, nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi.
În cazul contractului de asigurare se pune, în mod inevitabil, problema modalităţii de despăgubire în cazul producerii riscului asigurat.
Riscul asigurat reprezintă evenimentul descris în contractul de asigurare care, dacă se produce, dă naştere obligaţiei asigurătorului de plată a indemnizaţiei de asigurare.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995,  "prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile legii, în limitele şi la termenele convenite."
Valorificarea drepturilor din contractul de asigurare, în urma producerii riscului asigurat,  este posibilă atât pe cale amiabilă, cât şi pe cale judecătorească.
În general, soluţionarea pe cale amiabilă a oricărui diferend este preferabilă oricărei soluţii judecătoreşti. Recurgerea la procedura de reparare a prejudiciului pe cale amiabilă prezintă avantaje în cazul tuturor părţilor: victimă, vinovat, asigurător.
Acestea sunt evidente în cazul victimei care va obţine valorificarea drepturilor prevăzute în contractul de asigurare într-un timp relativ scurt, spre deosebire de resursele temporare pe care le presupune urmarea procedurilor judiciare; pentru asigurător prezintă avantajul evitării costurilor suplimentare necesare desfăşurării procedurilor judiciare; iar pentru persoana vinovată de producerea evenimentului generator de despăgubiri, avantajul constă în diminuarea şanselor de a fi tras la răspundere civilă pentru săvârşirea unei fapte penale.
Diferendul va fi tranşat prin intermediul unei tranzacţii extrajudiciare, avocatul specializat luând parte la negocierile aferente încheierii tranzacţiei, astfel realizându-se valorificarea la scară maximă şi în cel mai adecvat mod cu putinţă a drepturilor fiecărei părţi.
În ceea ce priveşte cea de-a doua modalitate pentru valorificarea drepturilor rezultate în urma producerii riscului asigurat, pe cale judecătorească, aceasta este posibilă în măsura în care, dintr-un motiv sau altul,  încercarea de rezolvare a despăgubirilor pe cale amiabilă a eşuat.
În acest caz, instanţa este cea care va aprecia cuantumul daunelor materiale şi morale, în măsura în care acestea vor fi dovedite prin intermediul probelor utile, pertinente şi concludente specifice fiecărei cauze în parte.
Este deosebit de importantă cunoaşterea modalităţilor de valorificare a drepturilor rezultate din producerea riscului asigurat şi alegerea, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, în vederea obţinerii unei valorificări efective a drepturilor fiecăreia dintre părţi.